Ultimele decenii de bunăstare și ultimii doi ani și jumătate de dictatură au reușit să îl transforme cetățeanul occidental în sclav? Sau mai pâlpâie în el un firicel din lumina Libertății divine?

Într-un editorial pe blogul său, The Automatic Earth, Raul Ilargi Meijer este optimist. Este convins că actuala clasă politică, manipulată de păpușarii de la Davos și Bruxelles, va fi măturată de un mare val de furie populară.

Am tradus acest text pentru cititorii ActiveNews cu speranța că va trezi niște conștiințe adormite.

*

Este foarte simplu: întreabă majoritatea cetățenilor din orice țară UE dacă sunt pregătiți să nu își poată hrăni și încălzi copiii pentru a susține Ucraina și pe Zelenski, și îți vor răspunde: NU. Sigur că nu, la naiba!

Însă tocmai spre asta sunt împinși.

Prețurile la produsele alimentare urmează să se dubleze, după ce s-au mai dublat o dată, în timp ce prețurile la energie urmează să se tripleze sau chiar mai rău.

Și nu există nici o rațiune logică pentru asta.

Nu este vorba de un mecanism de piață inevitabil, ci de faptul că Occidentul a decis să sisteze toate importurile din Rusia după invazia acesteia în Ucraina.

Toți liderii occidentali au găsit că este un motiv suficient pentru a tăia toate, sau aproape toate, importurile din Rusia. Gaze, petrol, îngrășăminte, hrană. Produse esențiale.

S-ar fi putut așeza la masa negocierilor, dar au decis să nu o facă.

O astfel de abordare funcționează câtă vreme situația rămâne în niște limite acceptabile.

Dar acum nu mai este.

Problema este că nu aveau și nu au alternative la aprovizionarea din Rusia cu aceste mărfuri (și mai sunt și altele).

Așa se demonstrează că nu ei, politicienii, sunt cei care iau deciziile. Acestea sunt luate la Bruxelles și Davos, apoi „conducătorii” trebuie să aplice programele gata pregătite. Și o vor face.

Nici un oficial ales nu ar risca să distrugă securitatea energetică sau alimentară a propriei țări, în condițiile în care au loc alegeri la fiecare câțiva ani.

Însă legăturile lor cu Forumul Economic Mondial și cu Davosul au modificat această „logică”.

FEM are grijă să nu fie ales nici un lider occidental care nu face parte din clubul său. Aceasta este singura cale de a ajunge la putere în zilele noastre.

Însă acești oameni subestimează flagrant efectul pe care Foametea și Frigul le vor avea asupra cetățenilor.

Primele semne sunt vizibile în protestele șoferilor de camioane și fermierilor, dar este de-abia începutul.

Așteptați până când va începe sezonul rece. Și întreruperile de curent. Și foametea. Așteptați până când oamenii vor trebui să-și hrănească copiii cu resturile de la o masă goală, într-o casă friguroasă și întunecată.

Atunci veți vedea cum sunt oamenii cu adevărat. Oamenii din Occident sunt îmbuibați, și leneși, și nu prea isteți. Dar așteptați până când copiii lor și familiile lor vor suferi cu adevărat.

Ei au văzut exemplul fermierilor și camionagiilor.

Așteptați ca oamenii să vadă legătura dintre propriile lor vieți și fermieri. Atunci veți vedea cine sunt cu adevărat.

„Lideri” precum Trudeau sau Rutte cred că au situația sub control, că îi pot determina pe fermieri să facă ce le spun guvernele lor. Dacă este nevoie, cu ajutorul poliției și chiar al armatei.

Dar nu poți trimite polițiștii și soldații împotriva fermierilor tăi, pentru că:

1.   Ei îți dau mâncarea;

2.   Oamenii îi susțin;

3.   Au un drept democratic secular de a fi fermieri;

4.   Și nu înghit toate rahaturile pe care guvernul le oferă ca răspuns.

Dreptul lor, dobândit cu peste o sută de ani în urmă, este mai vechi decât dreptul oricărui politician de a le spune ce să facă.

Fermierii olandezi i-au spus vineri lui Rutte să se pregătească pentru cele mai dure acțiuni de până acum. Și nu glumesc.

Presupun că de data aceasta vor paraliza țara. Nu pentru că ar fi nebuni: 10.000 dintre ei ar trebui să își închidă fermele dacă Rutte ar face ce și-a propus. Și nu vor lăsa ca acest lucru să se întâmple. Fermierii nu vor sta cu mâinile în sân, în timp ce vecinii lor vor fi obligați să își închidă afacerile.

Nu, nu sunt nebuni. Refuzul de a sta de vorbă cu Rutte arată doar câtă încredere au în el.

Rutte a desemnat un negociator din propria tabără politică și toate asociațiile de fermieri, cu excepția uneia, au refuzat să discute cu el. Cei care au făcut-o au constatat că discuția a fost inutilă.

Rutte vrea cele 10.000 de scalpuri cu orice preț. Dar pur și simplu asta nu se va întâmpla. Își vede acum limitele puterii. E premier de 12 ani și acum este șocat.

Evident, toată situația are legătură cu măsurile și restricțiile din ultimii doi ani și jumătate. Clasa politică a prins gustul unei puteri pe care nu a mai avut-o până acum și s-a lăsat dusă de val.

Ei bine, de data asta au mers prea departe.

Iată o cifră care spune multe: părinții din Statele Unite care și-au lăsat copiii mai mici să fie vaccinați: 0,45%.

Iar 220 de milioane de adulți americani fie nu au fost vaccinați fie nu au fost „boostați” niciodată.

Nici o legătură cu fermierii? Stați să vedeți.

Jocul s-a sfârșit. Răbdarea oamenilor cu politicienii se apropie de sfârșit. Dar politicienii nu văd asta. Cum ar putea să vadă când cenzurează toate nemulțumirile și rapoartele de la doctorii și oamenii de știință care nu urmează „linia oficială”?

Au pierdut legătura cu lumea reală pe care cred că o reprezintă. Ajung să vadă doar informațiile care rămân după ce propriile „restricții” au cenzurat restul. Văd doar ce vor să vadă.

În Europa, germanii și olandezii vor reuși să se descurce, dar numai pe spinarea țărilor UE mai sărace. Dar nu asta va fi marea problemă.

Marea problemă e la ei acasă. Fermierii lor le vor cere socoteală. Și cetățenii cei mai săraci.

Vor fi țări care vor ieși din UE (și Zona Euro).

Ungaria, prima?

În Grecia, se vorbește deja despre întreruperi de curent în această iarnă. Deși își produc cea mai mare parte din curent de la hidrocentrale.

Italia se clatină.

Câți dintre liderii europeni de azi vor mai fi în funcție la 1 ianuarie 2023? Dar în iunie? După o iarnă a furiei populare...

Și toți vă spun că „noi” trebuie să învingem mai întâi în Ucraina și totul va fi bine.

Dar „noi” am pierdut deja în Ucraina. Am pierdut pe 24 februarie.

„Noi” ar trebui să ne așezăm la negocieri cu Rusia și să facem pace.

De ce nu o facem? Pentru că nu vrem alimente și energie?

Tipilor de la Bruxelles și Davos nu le va fi nici foame, nici frig. Dar altora, în UE, le va fi. Și vor rezolva chestia asta.

Cât despre SUA, mi-e frică și de ce se va întâmpla acolo. Prețurile la energie s-ar putea să nu fie la fel de mari ca în Europa, însă cu hrana va fi rău de tot. Dar problema adăposturilor?

Și există această luptă între două tabere, care începe să semene cu atmosfera de dinainte de Războiul Civil.

Sper să mă înșel, dar asta simt peste tot. CLOCOT.