ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Dacă acești indivizi nu pot administra măcar „banala apă”,  atunci pentru ce ar fi buni ei?
 
Într-o dimineață de mai din 1982, Anton Vătășescu, director general la Întreprinderea de Piese Radio și Semiconductoare Băneasa., a convocat o ședință la „vârf”. Au venit oamenii cu dosare grele sub braț și directorul a lansat o temă care i-a lăsat perplecși pe toți: „Vom vorbi astăzi despre apă. Apa este marea provocare iminentă pentru societatea umană...” Șefii de secții și de servicii au început să se foiască în scaune: „Vătășescu a înnebunit?”
 
Omul nu înnebunise...
 
A trecut timpul și am ajuns gazetar la „România liberă”. Era în 1996. Vine la mine inginerul Dumitru Geamănu, fost șef de stație pentru fluidele de la Băneasa: apă, azot lichid, hidrogen, heliu, galiu, niște fleacuri... Purta aceeași geantă burdușită cu documente. Încearcă să mă convingă să intervin la Petre Mihai Băcanu ca să realizeze în România stații de osmoză inversă pentru ca orașele să nu mai aibă necazuri cu apa potabilă. Mi-a explicat că marile metropole din lume nu mai au această problemă. El credea că „România liberă” putea să-l ajute să ajungă la șeful Guvernului cu ideea lui. Domnul Băcanu ne-a trimis la Costin Georgescu, inginer pe probleme de instalații la Casa Poporului. „Domne, nu avem posibilități... Ideea... sigur, este de viitor, dar... noi nu..., noi...” El avea deja în buzunar numirea pentru funcția de șef la SRI. Știa de toate, numai domeniul lui nu-l cunoștea. 
 
 
Inginerul meu a plecat foarte dezamăgit, iar eu, care înțelegeam ideea, am rămas perplex: cum să nu fii de acord cu o idee așa de eficientă și de simplă? 
 
 
De atunci și până astăzi, noi avem orașe între ape fără apă de băut. Osmoza inversă te poate ajuta să faci apă potabilă din mocirlă. 
 
 
Ce să facem? Turbitudinea a devenit turbiditate, dar în politică se potrivește mai bine  turpitudinea, dar de unde? PSD acuză USR, liberalii sar de cur în sus, iar UDMR vrea reformă radicală. 
 
 
Cu asemenea tembeli în administrație, nu se poate face nimic. De exemplu, de 35 de ani, niciun premier, niciun președinte nu a reușit să impună o „strategie unitară” (pe dracu!) pentru gestionarea apei la nivel național. Nimeni nu i-a strâns la aceeași masă pe cei de la Academie, oameni care știu carte, pe cei de la Apele Române, de la Ministerul Agriculturii, de la Ministerul Mediului, de la Ministerul Energiei pentru a stabili cum folosim o resursă așa de simplă și de vitală: apa. Nimeni! Așa se face că fermierii nu pot folosi apa pentru irigații. Dacă se supără broscoiul de la PSD? Ce facem cu libelula de la USR? Dar ce zice mormolocul lui Ilie Bolojan dacă i se reduce apa? Dar țiparul de la UDMR unde mai poate să cadă în picioare sau, mă rog, în coadă? 
 
 
Italia, Spania, Portugalia au experiențe formidabile în domeniu. Este suficient să trimiți o echipă acolo ca să vadă ce au făcut ei cu apa, dar nu pentru cumpărături. Localitățile au prioritate absolută! Agricultura are prioritate absolută! Trebuie să stocăm apa din torenții de toamnă, iarnă, primăvară. Nu avem de ales, altfel ne ducem pe copcă!
 
 
În timp ce românii obișnuiți se minunează cum de nu văd aleșii un adevăr așa de simplu, țara nu poate să-și folosească judicios nici măcar această resursă vitală - și aparent banală: APA!