Originali am fost, originali rămânem încă. Mitropolitul Andreicuț de la Cluj vrea și Paștele pe nou, ca Papahagi. Ce vor zice căpoșii ceilalți? Dar dacă Hristos s-a născut pe 25 decembrie, de ce Învierea să depindă de fazele lunii? Mare taină și asta în creierul creștinului...

Data Paștelui a dat naștere în vechime unor controverse și dezbinări în sânul Bisericii în primele secole de la începutul erei noastre. Pentru a se realiza o uniformizare a sărbătorii Paștelui, în cadrul primului sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325, s-a stabilit că Paștele va fi serbat întotdeauna duminica.

Această duminică va fi imediat următoare lunii pline de după echinocțiul de primăvară. S-a mai stabilit și că atunci când data Paștelui iudaic cade duminică, Paștele creștin va fi serbat duminica următoare, pentru a nu fi serbat o dată cu cel iudaic, dar nici înaintea acestuia.

Calcularea datei la care creștinii sărbătoresc Paștele ține de două fenomene naturale, unul cu dată fixă - echinocțiul de primăvară, iar celălalt cu data schimbătoare - luna plină. Aceasta din urmă face ca data Paștelui să varieze în fiecare an.

În plus, utilizarea a două calendare diferite explică decalajul acestei sărbători la catolici și ortodocși. Biserica Catolică se raportează la echinocțiul de primăvară după calendarul gregorian, în timp ce Biserica Ortodoxă calculează același eveniment astronomic după calendarul iulian (pe stil vechi).

Până la Marea Schismă, Biserica Răsăriteană și cea Apuseană sărbătoreau Paștele la aceeași dată.

Marea schismă din 1054, în urma căreia Biserica Creștină de Apus s-a despărțit de Biserica Răsăriteană, a fost unul dintre cele mai importante evenimente istorice. Trebuie spus că relațiile dintre Apusul și Răsăritul Bisericii Creștine erau încordate și complicate de multă vreme. Începând încă din secolul al IV-lea, între Răsăritul și Apusul creștin se făcea simțită o tensiune ecleziologică ce privea statutul papei de la Roma în Biserică, adică pretenția de jurisdicție universală a papilor asupra întregii Biserici din Apus și Răsărit.

Mai târziu, în 1582, Papa Grigore al XIII-lea a reformat calendarul iulian (pe stil vechi) din cauza erorilor acestuia față de calendarul astronomic (o rămânere în urmă), făcând trecerea la calendarul modern, ce-i poartă numele.

Din motive de ordin confesional, bisericile ortodoxe nu au acceptat reforma gregoriană, păstrând în continuare calendarul iulian. Cu timpul, diferența dintre cele două calendare, care la sfârșitul secolului al XVI-lea era de 10 zile, a continuat să crească, și după 1900 ea a ajuns sa fie de 13 zile.

Astfel, nevoia de armonizare a calendarului în toate domeniile vieții publice, a făcut ca și bisericile ortodoxe sa reflecteze la trecerea la calendarul gregorian. Regatul României a adoptat reforma calendarului în anul 1919, când ziua de 1 aprilie pe stil vechi a devenit 14 aprilie pe stil nou.

Congresul interortodox desfășurat la Istanbul (Constantinopol) în anul 1923 a hotărât adoptarea calendarului gregorian și în bisericile ortodoxe, rămânând însă la latitudinea fiecărei biserici ortodoxe autocefale să aleagă momentul oportun pentru această trecere. Tot atunci s-a hotărât ca data Paștelui pentru ortodoxie să se calculeze în continuare după calendarul iulian, până când toate bisericile ortodoxe autocefale vor adopta calendarul gregorian, evitându-se astfel diferențele liturgice din sânul Ortodoxiei.

Sigur, credincioșii obișnuiți vor crede pe mai departe cum au hotărât mărimile. Și se vor închina la fel: cu trei degete. Iar catolicii cu toată palma. Dar ce facem că Lumina pogoară la Mormântul Sfânt numai la Paștele grecilor?

Mare încurcătură, Doamne!...