Lovitura a fost o reușită”. Ministerul Apărării al Federației Ruse a indicat că toate țintele desemnate au fost lovite. Doi oameni au fost răniți, spune Ukrainska Pravda, însă nu specifică dacă erau români sau nu. 

Întâmplător sau nu, o bază de aprovizionare cu combustibil din Sankt Peteresburg a explodat duminică, 3 septembrie.

 

Federația Rusă nu comentează și această victorie. Mai multe explozii au fost înregistrate la Reni și la Ismail duminică. Acestea s-au auzit și de pe teritorul României. Este o nouă încercare a Rusiei de a bloca exportul cerealelor ucrainene. Pe de altă parte, Volodimir Zelenskii a anunțat că două nave ucrainene cu cereale au trecut de blocada rusească din Marea Neagră. Aceasta, în timp ce un general ucrainean confirmă că trupele Kievului au spart prima linie de apărare a rușilor și estimează că, din acest moment, contraofensiva va merge mai repede.

Pe 30 august, un avion de luptă rusesc Su-30 (poreclit „Sușka” de ruși) a distrus o navă militară ucraineană și i-a omorât pe toți cei 50 de military ucraineni, aflați la bord. Atacul s-a produs la est de Insula Șerpilor. Ministerul rus al Apărării raportase anterior că avionul rusesc a distrus 4 nave militare ucrainene rapide. 

După cum se vede, avem război în toată regula și cu toate mijloacele neconvenționale la câțiva kilometri distanță de Galați. 

Forțele armate ale Federației Ruse nu vor permite forțelor armate ucranene să se stabilească pe Insula Șerpilor. După cum se vede, cei doi tâlhari se bat pentru vechile teritorii ale românilor. Ucraina a decis să se întoarcă pe Insula Șerpilor pentru a asigura controlul asupra „culoarului umanitar” din Marea Neagră. Rusia pretinde că a oprit amenințarea teroristă. Nava militară a ucrainenilor, distrusă de avionul rusesc, era o ambarcațiune de tip Willard Sea Force, fabricată din SUA, plină cu parașutiști ai Forțelor Armate ale Ucrainei. Potrivit canalelor ucrainene Telegram, un total de trei bărci au fost distruse „în timpul încercărilor de aterizare pe Serpentine și platforma petrolieră din Marea Neagră”. Canalul Telegram „Militarist” raportează că alte „trei bărci au fost distruse de avioanele rusești cu două rachete ghidate X-31. Potrivit rapoartelor presei, Statele Unite au predat Ucrainei cel puțin cinci astfel de nave în 2015, iar Ucraina a achiziționat mai multe în 2009-2010. Unele au fost capturate de Forțele Armate ale Rusiei în timpul „Primăverii Crimeei”.

Un avion Suhoi este echipat cu un tun GSh-30-1 calibru 30 mm, cu 150 lovituri; cu 6 rachete aer-aer R-27ER1 (AA-10C), 2 rachete R-27ET1 (AA-10D), 6 rachete R-73E (AA-11), 6 rachete R-77 RVV-AE (AA-12); cu 6 rachete aer - sol Kh-31P/Kh-31A anti-radar/anti-navă, 6 rachete ghidate laser Kh-29T/L, 2 rachete Kh-59ME; cu 6 bombe KAB 500KR, 3 bombe KAB-1500KR, 8 bombe FAB-500T, 28 bombe OFAB-250-270, bombe nucleare.

 

Canalul Telegram ucrainean „ZeRada” consideră că misiunea echipajului ucis de ruși era să facă fotografoo cu drapelul de pe Insula Șerpilor pe data de 23 august, când este ziua steagului Ucrainei. Și au sărbătorit. „Trebuie remarcat faptul că Insula Șerpilor a fost folosită de mai multe ori pentru a înălța spiritul cetățenilor ucraineni, scriu jurnaliștii ucraineni. Președintele Volodimir Zelenskii a vizitat și a mulțumit tuturor „celor care luptă pentru Ucraina”.

„Astăzi suntem pe Insula Șerpilor. Deși aceasta este o mică bucată de pământ în mijlocul Mării noastre Negre, este o dovadă excelentă că Ucraina își va recâștiga tot teritoriul", a spus Zlenskii.

Simbolul ca simbolul, dar analiștii ruși cred că scopul misiunii era aterizarea și instalarea echipamentelor de informații pe Insula Șerpilor. Potrivit canalului Militarist, parașutiștii erau reprezentanți ai „unuia din grupurile de informații radio” pentru dronele navale și UAV-uri. „Când acest incident este combinat cu o creștere a numărului de zboruri de recunoaștere ale aeronavelor NATO și UAV-urilor, riscul unui atac asupra bazelor și flotelor rusești din regiune crește și mai mult”, subliniază autorul.

Astfel, lovitura Forțelor Aerospațiale Ruse asupra ambarcațiunilor a avut ca scop prevenirea atacurilor asupra Forțelor Armate Ruse, precum și a atacurilor teroriste în Marea Neagră, în special asupra turnurilor Cernomorneftegaz.

Insula Șerpilor este un reper, după care navele își schimbă cursul și încep să se deplaseze în direcția Odesa, iar rutele de-a lungul Dunării sunt și ele controlate de aici, scriu rușii. Ucraina a declarat că, după încheierea acordului pentru cereale, va organiza un „coridor umanitar” pentru exportul cerealelor sale. Federația Rusă a avertizat că va inspecta orice navă pe această rută, care i se pare suspectă.

Recent, în partea de sud-vest a Mării Negre, nava de patrulare „Vasili Bîkov” a surprins nava de marfă „Sukru Okan” sub pavilionul Palau, în drum spre portul ucrainean Izmail. A fost oprită și examinată.

Legile războiului arată că inamicul trebuie atacat inclusive pe propriul teritoriu până când acceptă condițiile tale de pace. Contrar acestei cutume, țările occidentale i-au cerut Ucrainei să nu atace Rusia, dar acest lucru este inevitabil, chiar dacă apoi consecințele vor fi monstruoase. 

Kirill Budanov, șeful serviciilor de informații militare al Ucrainei, consideră că este necesar să se transfere ostilitățile pe teritoriul Federației Ruse. Președintele ucrainean Volodimir Zelenskii a declarat în emisiunea postului Rada TV că îi este frică să transfere ostilitățile pe teritoriul Federației Ruse pentru a nu fi lăsat singur. „Ostilitățile trebuie să fie transferate pe un alt teritoriu, care, desigur, pentru noi este Federația Rusă. În alte teritorii care se află sub influența lor, pentru a le întinde și a le încătușa forțele. Cu cât sunt mai largi operațiunile Ucrainei, cu atât mai bine”, a spus Budanov într-un interviu pentru postul de televiziune 1+1.

Procurorii germani au anunțat că investighează tentativa de asasinare a jurnalistei rusoaice Elena Kostiucenko, aflată în exil în Germania, relatează www.europalibera.org.  Elena Kostiucenko este corespondenta străină care a dezvăluit crimele de război rusești în Ucraina. Ea avea simptome de amețeală, dezorientare extremă, dureri abdominale și extremități umflate în urma unei călătorii cu trenul de la München la Berlin. „Când am coborât în gară, mi-am dat seama că nu știu cum să ajung acasă”, a scris ea acum două săptămâni în jurnalul literar ”n+1”. „Știam că trebuie să merg la metrou, dar nu știam cum.” În urmă cu două săptămâni, portalul de investigații ”The Insider” a scris că medicii consultați au spus că jurnalista are simptome de otrăvire. „Putem confirma că o anchetă privind tentativa de asasinare a Elenei Kostiucenko este în lucru”, a declarat un purtător de cuvânt al procurorilor berlinezi. Tânăra a lucrat pentru Novaïa Gazeta până la închiderea publicației premiate cu Premiul Nobel pentru Pace pentru reportajele sale despre Rusia și invazia rusească în Ucraina. Printre jurnaliștii pe care Novaïa Gazeta i-a avut de-a lungul vremii se află și Anna Politkovskaia, jurnalista ucisă pe 7 octombrie 2006, de ziua lui Putin, după ce a relatat despre războaiele și abuzurile Rusiei din Cecenia. Kostiucenko lucrează în prezent pentru site-ul de știri rus Meduza din Vilnius, dar s-a stabilit la Berlin. The Insider a scris că alte două jurnaliste rusoaice care trăiau în exil au avut simptome similare de otrăvire în aceeași perioadă: în mai 2023. Este vorba de Natalia Arno, președinta Fundației pentru Rusia Liberă din SUA, care s-a îmbolnăvit la Praga, precum și de jurnalista de radio Irina Babloian, care s-a îmbolnăvit la Tbilisi, în octombrie anul trecut.

Agenția TASS mai reține că omul de afaceri ucrainean Igor Kolomoiski (sponsorul lui Zelenskii din Campania electorală) a fost arestat pentru două luni, cu posibilitatea de a plăti o cauțiune de 509 milioane de grivne (aproximativ 13,8 milioane de dolari). Această decizie a fost luată de tribunalul districtual Șevcenko din Kiev.

Anterior, Serviciul de Securitate al Ucrainei a confirmat că Kolomoiskii a fost acuzat în temeiul articolelor privind frauda și legalizarea proprietății obținute prin mijloace penale. Potrivit anchetei, în perioada 2013-2020, Kolomoiskii a legalizat peste 13 milioane de dolari prin transferul acestora în străinătate, utilizând în același timp infrastructura instituțiilor bancare aflate sub controlul său. Presa ucraineană și o serie de politicieni asociază următoarea rundă de persecuție a omului de afaceri cu viitoarea vizită a președintelui ucrainean Volodimir Zelenskii în Statele Unite, unde va trebui să raporteze progresele înregistrate în lupta împotriva corupției din țară.

Analistul militar rus Alexandr Borisovici Șirokorad publică în revista „Nezavisimoe Voennoe Obozrenie” (Observatorul Militar Independent) un studio intitulat „Cine controlează Marea Neagră”. Cu un răspuns intrinsic. 

Pe 17 iulie 2023, două drone de suprafață ucrainene au aruncat în aer partea subacvatică a podului din Crimeea. Pe 1 august, Forțele Armate ale Ucrainei au prezentat drone de acest tip canalului american de televiziune CNN. Potrivit datelor ucrainene, podul a fost aruncat în aer de un nou model de dronă marină cu o greutate de aproximativ 1 tonă, 5 metri lungime, cu o rază de acțiune de până la 800 km și o viteză maximă de 80 km/h (50 noduri). Apropo, conform legilor hidrodinamicii, la o viteză de 50 de noduri, stațiile hidroacustice moderne (GAS) pot detecta o astfel de barcă la zeci de kilometri distanță.

Potrivit ediției americane a revistei Forbes, pe 30 iulie, trei nave de marfă civile au „pătruns” în portul ucrainean Izmail din Delta Dunării sub acoperirea a patru avioane militare NATO. Prima a intrat nava israeliană Ams 1, urmată de nava grecească Sahin 2 și alta turco-georgiană Yilmaz Kaptan. Primele două nave de marfă au navigat din Bosfor, iar a treia din nordul Turciei. Publicația asigură că navele nu s-au ascuns de nimeni, au mers cu transponderele radio pornite.

Încă din 19 iulie, Ministerul rus al Apărării a avertizat că „din cauza încetării Inițiativei Mării Negre și a restrângerii coridorului maritim umanitar, de la ora 00.00, ora Moscovei, pe 20 iulie 2023, toate navele aflate în drum spre porturile ucrainene din Apele Mării Negre vor fi considerate potențiali transportatori de mărfuri militare.”

Aproape simultan, dronele semisubmerse au atacat tancul civil „Sparta”, care a fost escortat de navele de patrulare pr. 22160 „Serghei Kotov” și „Vasili Bîkov”. Atacul a fost respins cu succes, dronele au fost distruse.

„Aceste evenimente indică o pierdere cel puțin parțială a dominației Flotei Mării Negre (BSF) în Marea Neagră. Pe de altă parte, acest lucru sugerează că amiralii ruși au uitat lecțiile războaielor trecute„, apreciază analistul rus.

Deja în Primul Război Mondial, au început să folosească protecția eficientă a porturilor, golfurilor și strâmtorilor de submarine, inclusiv de cele ultra-mici, de bărci care explodau radiocontrolate și de sabotorii subacvatici. Vorbim despre bariere de capotă.

În 1916, intrarea în golful Sevastopol a fost blocată de bariere de capotă - o rețea țesută din sârmă puternică, care a fost ținută pe flotoare speciale și a ajuns la fund.

În centrul barierelor se făceau porți, care erau deschise de un remorcher special pentru trecerea navelor. Lungimea barierelor a fost de aproximativ 1100 m, inclusiv poarta de 280 de metri. Bariera capotei a rămas la Sevastopol (deja nouă) până în 1991. El însuși a trecut-o pe nava „Moldavia” în 1973. Dar în 1991, această barieră a fost pur și simplu abandonată.

Pentru a înfunda submarinele sovietice în Golful Finlandei, germanii, în primăvara anului 1943, au început să ridice bariere solide de plasă și să compacteze în continuare câmpurile de mine. Așadar, în aprilie 1943, între insulele Nargen și Porkkala, au fost livrate plase duble antisubmarine cu o adâncime de aproximativ 60 m și o lungime de aproximativ 30 de mile de-a lungul frontului.

Pentru ca plasele să reziste cu succes la intemperii, acestea nu au fost adâncite până la fund, iar golul dintre marginea inferioară a plasei și fund a fost acoperit cu două sute de mine de fund. De la țărm la țărm, blocând golful, se întindeau brațe de plasă de oțel, formate din celule pătrate, fiecare parte a cărora era egală cu patru metri. Nemții au înființat și alte plase. Mai ușoare, dar nu mai puțin periculoase: semnale. O astfel de plasă nu putea ține barca pe loc, dar aducea pericol de moarte asupra ei. Din impactul asupra rețelei, geamanduri au fost aprinse automat, degajând fum gros. Navele antisubmarin s-au grăbit la acest semnal și a început vânătoarea pentru submarin, ca urmare, germanii au reușit să închidă Golful Finlandei. Ieșirile submarinelor sovietice pe comunicații în Marea Baltică au încetat până în toamna anului 1944.

Informațiile au apărut în presa rusă. „La una din întreprinderile Corporației de Stat Rosatom, a fost dezvoltată o întreagă gamă de mijloace de rețea de protecție fizică a zonelor de apă. Această gamă de modele include produse precum bariere de plasă „Volga” și „Dvina”, barieră de alarmă plasă „Yenisei”, porți pentru trecerea ambarcațiunilor mici (ambarcațiuni de patrulare) „Liman”...

Noutatea barierei „Volga” este că proiectarea produsului presupune posibilitatea amplasării unei căi de detașare, asigurând deplasarea rapidă a unei unități de combatere a intrușilor subacvatici... Noutatea barierei „Dvina” este crearea unei linii puternice anti-ram, precum și costul său scăzut... Noutatea barierei de semnalizare a rețelei Yenisei constă într-o rețea de semnalizare specială, care are putere sporită și nu se poate demasca.” Dacă ar fi instalate astfel de rețele la cel puțin un kilometru de Podul Crimeei, dronele subacvatice sau semisubacvatice ar putea pătrunde până la acesta?

Cum să te descurci cu dronele marine? Există două metode - activă și pasivă.

Pentru a căuta drone, precum și pentru a patrula pe coasta ucraineană și pentru a controla circulația vehiculelor către porturile ucrainene, ar trebui reactivate mai multe nave de patrulare și bărci mici. Vara nu s-a terminat, pot fi transferate în Marea Neagră din Marea Baltică, din Marea Nordului și din Marea Caspică.

Este posibil să se facă o conservare parțială. Principalul lucru este că motoarele, mitralierele de 25-30 mm, stațiile radar și sonarul ar trebui să funcționeze. Echipamentele de război electronic (EW) și plasele mari anti-drone pot fi puse rapid pe navele reactivate.

„Pentru a face acest lucru rapid, este necesar ca militarii ruși să dea o mână de ajutor birocraților militari și civili. Recent, le-am propus unor figuri necunoscute, dar la fel de competente ale complexului militar-industrial, să transforme avioanele Tu-154 în drone, cărora le este interzisă transportul de pasageri. Încărcați-le cu tone de TNT și trimiteți-le „unde a comandat medicul”. Primul expert mi-a povestit lung și plictisitor despre procedurile pentru avize și teste îndelungate în departamentele civile și militare. Iar al doilea a râs de-a deptul: „Ei bine, asta nu face doi bani! Ce prost ar face asta?"

Cea mai ieftină și eficientă modalitate de a te proteja împotriva dronelor marine sunt câmpurile minate de pe coasta Ucrainei, de la estuarul Nipru-Bug până la granița cu România pe Dunăre.

Motivul principal al predării Sevastopolului în iulie 1942 a fost așezarea câmpurilor de mine la periferia Sevastopolului, efectuată în primele zile ale războiului de către comandantul Flotei Mării Negre, Philip Oktiabrskii, la ordinul comisarului de Marină Nikolai Kuznețov.

În total, flota Mării Negre a instalat 10.745 de mine în timpul războiului, din care 8.388 de mine erau pe bariere defensive. 78% din mine au fost expuse împotriva navelor românești, care nu s-au apropiat de țărmurile noastre, precum și a flotei italiene și germane, care ar fi intrat în Marea Neagră în cătarea lui Oktiabrskii și Kuznețov. Însă navele noastre, din cauza pericolului minelor, au străbătut cu mare greutate până la Sevastopol. 12 nave și vase au fost pierdute din cauza minelor.

Au existat, desigur, și alte motive. Deci, în noiembrie-decembrie 1941, amiralul Oktiabrskii a reușit să scoată din Sevastopol cea mai mare parte a muniției de 75-305 mm, precum și cea mai mare parte a artileriei antiaeriene. Și amiralul Kuznețov, în aceeași perioadă, a ordonat retragerea a aproximativ 20 de nave din Marea Neagră prin Bosfor, inclusiv un crucișător auxiliar (fostul spărgător de gheață Mikoian), înarmat cu cinci tunuri B-13 de 130 mm. Dar principalul motiv al căderii Sevastopolului au fost minele.

Exploatarea apelor din Marea Azov de către Forțele Armate ale Ucrainei a început în 2015. Să ne amintim acțiunile grupului de nave-ambarcațiune Triton și altele. În 2016-2020, zeci de pescari și turiști au fost aruncați în aer de minele ucrainene din Marea Azov. La 30 martie 2017, o barcă de frontieră ucraineană UMC-1000 a fost distrusă de o mină în apropiere de Mariupoli.

Nu am găsit numărul exact de mine puse de Forțele Armate ale Ucrainei la periferia orașului Odesa-Iujnîi. Dar conform certificatului portului Soci din 18 mai 2022, acolo au fost expuse aproximativ 420 de mine NM și NRM. (NM - mină ancoră model 1943. Adâncimea de așezare - până la 50 m. Greutatea explozivului - 50 kg. NRM - mină ancoră antiamfibie. Adâncimea de așezare - de la 1 la 12 m. Greutatea explozivului - 3 kg) .

Repet, singura modalitate de a închide complet Marea Neagră pentru dronele navale ucrainene este crearea câmpurilor de mine solide de la estuarul Nipru-Bug până la granița cu România.

Atacurile din aer asupra locurilor unde se bazează dronele navale sunt ineficiente. Astfel de drone nu au nevoie de porturi sau acostare. O remorcă sau un tractor mare este suficient pentru a aduce un cărucior cu o dronă în mare și a-l lansa în apă.

La noi au apărut niște generali și amirali pașnici. Forțele armate ale Ucrainei au bombardat de zeci de ori poduri și baraje de pe Nipru, Severskii Doneț, Ingul și alte râuri. Iar pentru noi să ne lovim de podurile și barajele de pe Nipru este cu totul indecent.

Forțele armate ale Ucrainei au putut pune mii de mine în Marea Neagră și Azov în perioada 2021-2022. Și din nou, nouă ne este rușine să facem asta.

Până în 1990, URSS avea stocuri uriașe de mine marine, care puteau fi plasate de pe nave, submarine și avioane. Și, în general, de la orice ambarcațiune, inclusiv bărci de pescuit, ca în Coreea în 1950-1953.

Marina sovietică avea un arsenal imens de mine reactive de fund, mine în derivă etc. Mina autopropulsată SMDM-2 ar putea trece pe sub apă până la locul de amplasare la peste 50 km.

Din 1945 până în 2023, au fost publicate sute de cărți despre războiul de la Marea Neagră din 1941–1944 în URSS și în Rusia. Dar niciuna nu vorbește clar despre artera de transport germană de-a lungul Dunării. Pe această rută strategică au mers sute de nave germane de tip „râu-mare”, majoritatea înarmate, dar ascunzându-și armele în cale la trecerea prin strâmtorile turcești.

După ce au părăsit Dunărea în 1942-1943, unele au plecat la Sevastopol, iar apoi la Anapa. Succesele germanilor din Caucaz ar fi fost imposibile fără transportul de personal, echipament și muniție pe mare. O altă parte a trecut prin Bosfor până în Grecia și Iugoslavia, până în Italia și Franța. Am studiat ghidul de nave germane al lui Erich Gröner și am stabilit unde au fost scufundate sau capturate de către aliați navele germane fluviale, construite la Linz, Varna și Nikolaev. Sunt zeci de porturi europene până la Toulon și Marsilia.

Dar să revenim înapoi la zilele noastre. Operațiunile militare din februarie 2022 - iunie 2023 nu au afectat gurile Dunării, pe unde trece granița cu România. Porturile Reni și Izmail (ambele cu terminale feroviare), precum și Kilia și Vilkovo, erau operaționale. Prin ele, armele pentru Ucraina ar putea curge de-a lungul Dunării.

Punerea în funcțiune a unui canal între orașele bavareze Bamberg și Kelheim la sfârșitul anului 1992 a deschis calea navigabilă europeană Rin-Main-Dunăre care leagă porturile Mării Nordului și Mării Negre. Lungimea sa de la Rotterdam până la porturile Reni, Izmail, Kilia și Vilkovo este de aproximativ 3500 km.

În 2010-2012, Dunărea a fost inclusă în programul Rețelei Transeuropene de Transport ca un coridor cheie cu navigație pe tot parcursul anului. Ieșirea din Dunăre spre Marea Neagră este controlată de două țări. Sub jurisdicția Ucrainei se află canalul Ustîe Bîstroe, iar sub jurisdicția României se află canalul Cernovodă-Constanța.

Gura Bîstrî a fost deschisă pentru navigație pe 17 august 2020, la a doua încercare, după ce nava hidrografică ucraineană „Șliahovik” (28 iulie), barca-pilot „Orlîk” (31 iulie, s-a scufundat) a fost aruncată în aer aici de propriile mine și au dus să-l ridice o macara plutitoare (3 august).

Pe teritoriul adiacent Deltei Dunării, pe lângă cele 12 porturi maritime și fluviale (8 românești și 4 denumite deja ucrainene), se află baza aeriană „Mihail Kogălniceanu” și 2 „obiective pentru depozitarea în avans a stocurilor armatei SUA”. Centru logistic convenabil pentru mărfuri militare. Distanța dintre punctele de depozitare nu depășește 44 km, iar acestea sunt conectate nu numai prin cale ferată și drumuri, ci și prin căi navigabile.

În cadrul unui exercițiu din octombrie 2022, instalațiile militare SUA și NATO din România au permis desfășurarea Diviziei 101 Aeropurtate în zonă (octombrie 2022). Și, de asemenea, să plaseze depozite de arme care pot fi trimise liber și secret în porturile Ucrainei de-a lungul Dunării sau în limitele apelor teritoriale românești din Marea Neagră (capabile să primească nave cu lungimea de până la 296 m, până la 7 m) pescaj și până la 18.369 de tone de greutate mare).

Atât pe Dunăre, cât și în marea liberă, folosind dreptul de libertate de navigație, navele navighează sub pavilionul Ucrainei. Compania ucraineană de transport maritim al Dunării (UDP) are o flotă fluvială de 75 de nave autopropulsate și 245 de unități de flotă neautopropulsată, cu o capacitate de transport de la 1000 la 2300 de tone. De asemenea, operează o flotă de societăți mixte străine de 125 neautopropulsate -nave autopropulsate. În plus, flota maritimă UDP include șapte nave cu o greutate proprie de 3300 până la 4050 de tone (6 nave de marfă solidă și una pentru mărfuri lichide).

Pe 10 august 2020, a început să funcționeze un serviciu strategic de feriboturi peste Dunăre, o rută scurtă între Ucraina și România. Punctele internaționale de control din Orlovka și Isaccea sunt deschise pentru camioane și mașini. Debitul de trecere este de peste o mie de mașini pe zi.

Cum poate fi oprită furnizarea de arme și articole cu dublă utilizare către porturile ucrainene de pe Dunăre? Prin bombardarea totală a porturilor Reni, Izmail, Kilia și Vilkovo, precum și a liniilor de cale ferată către acestea. Acest lucru se face deja, dar nu suficient.

Este greu de spus cât de eficientă va fi așezarea câmpurilor de mine în brațul ucrainean al Dunării și asupra abordărilor către acesta în Marea Neagră.

Deci, exploatarea coastei ucrainene a Mării Negre și suprimarea aprovizionării cu echipamente militare de-a lungul Dunării vor fi importante pentru conducerea NMD. Și vor deveni un argument serios pentru Occident în favoarea păcii”.

Analistul militar rus Alexandr Borisovici Șirokorad ne spune în față cine este stăpânul Mării Negre, chiar dacă unii ar fi tentați să creadă că NATO deține controlul. Adevăratul stăpân a Mării Negre este Rusia, iar expresia „lac rusesc”, lansată de Traian Băsescu, i-a iritat atunci numai pe ruși și pe românii cei mai trepanați de la București. Rusia are atuuri tactice, dar trebuie să le folosească și, mai ales, să zdrobească porturile din sudul Basarabiei și terminalele din România. Numai că, dacă se ajunge acolo, intră în acțiune flancul sudic al NATO, care se va opri tocmai în… Asia Centrală. Pohta ce-au pohtit Statele Unite ale Americii. Asta înseamnă distrugerea Flotei de la Marea Neagră a Federației Ruse. Cu niște consecințe pe care doar le putem intui.

 

Și atunci, altcineva va fi stăpânul Mării Negre...