ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Nicu Covaci a plecat cu roua-n picioare în cel mai lung turneu cu chitara lui de argint. El a fost spiritul generației noastre, nu Adrian Păunescu, chiar dacă se vor opări unii. El nu a simulat de dragul gloriei, el a fost artistul absolut. Unii apropiați s-au supărat pe el ca văcaru pe sat, dar satul este etern. Cum să te superi pe veșnicie? Tot ei au greșit.

Hirsut și nesupus ca un zimbru al muzicii autentice, Nicu Covaci nu a fost admis în Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România pentru că nu avea suficiente „cunoștințe”. Justificarea Uniunii este urieșească: „Stimate domnule Nicolae Covaci, vă informăm prin prezenta că Biroul Secției de muzică jazz/pop al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România s-a întrunit în ședință și a analizat lucrarea scrisă pe care ați susținut-o în cadrul probei de examen profesional, solicitat prin regulament candidaților care nu au studii superioare de specialitate. Lucrarea realizată de Dvs. a fost evaluată cu media 7,60, ceea ce o plasează sub media de promovare (8,00), conform Regulamentului privitor la admiterea în UCMR. În conformitate cu Statutul și Regulamentele UCMR, Biroul executiv a dispus informarea Dvs. cu privire la neadmiterea solicitării de a fi primit ca membru al UCMR”, scrie în documentul publicat în martie 2023, prin care muzicianul a fost respins. Păi el știa mai multă muzică decât toți nănăii din UCMR la un loc, ca să nu mai vorbim de uriașa lui popularitate.

Împlinise 77 de ani, dar mai avea multe de spus, dar nu pentru anonimii de la UCMR. Dacă s-ar introduce proba dictării la intrarea în Uniunea Scriitorilor, mulți scriitori ar rămâne mofluji…

Ministrul Culturii de la acel moment, Lucian Romașcanu, a reacționat, într-un mesaj publicat pe Facebook: „Am aflat și eu, cu surpriză amară, că Nicu Covaci nu a luat «examenul» pentru a fi membru al Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. Examenul de câteva zeci de minute s-a presupus a înlocui 60 de ani de examene trecute cu imens succes în fața publicului. Cred că undeva, ceva e profund greșit cu acest UCMR… Nu am competența să judec principiile statutare ale Uniunii, sunt convins că membrii săi sunt eminenți reprezentanți ai breslei. Dar pare că normele în baza cărora funcționează au rămas undeva, în urmă”.

Gheorghe Zamfir i-a scris indignat: „Nicule, prieten drag, cu regret citesc știrile zilei și trebuie să-ți spun că-ți sunt alături și că povestea ta a fost trăită și de mine. Uniunea Compozitorilor din Franța mă primea cu brațele deschise în anii ’70 iar UCMR nu a dorit acest lucru până în anul 2005, pentru că cei de la conducerea uniunii mă considerau compozitor de sârbe și hore. Ce certificare îți mai trebuie ție, Nicu Covaci, legendă românească în ale muzicii, de la o astfel de organizație? Tu știi bine că umilirea valorilor naționale a fost și încă este un sport național. Esența muzicii noastre se află adânc sădită în sufletele multor generații, această realitate nu poate fi notată de nicio comisie. Fruntea sus! Te iubim, pentru tot ceea ce ești și ai lăsat ca artist!”.

„Scandalul Nicu Covaci ar trebui să dea (și chiar dă) de gândit tuturor muzicienilor, muzicanților, compozitorilor, muzicologilor la început de drum. Poți construi o carieră care să inspire generații, să îți cânte o țară întreagă piesele, asta nu înseamnă că ești compozitor. Te întrebi, dacă Nicu Covaci nu este compozitor, ce este? Înțeleg perfect nevoia de a păstra un standard ridicat, de a valida compoziții cu reală valoare artistică. Dar ce înseamnă asta? Valoarea artistică nu ar trebui să o dea și dăinuirea peste decenii a unei muzici? De câte ori nu s-a întâmplat ca o compoziție validată peste timp să fie primită prost la prima audiție? Ascultăm diferit, cu urechile îmbătrânite, așa este. Poate fi descurajant să te apuci de scris muzică pe gustul publicului, să fii un tânăr chitarist de rock care scrie în limba română și să auzi că Nicu Covaci a luat sub nota 8 la un examen de muzică… Lăsând rigoarea tehnică deoparte, nici Enescu nu a mai fost iubit de UCMR după plecarea din țară. Dar ăsta nu e motiv de mândrie pentru nimeni, dimpotrivă. Te întrebi, pe bună dreptate, de ce Brian May este «Sir» în aceeași zi când Nicu Covaci este «sic»”, a scris Luisa Zan.

Paul McCartney nu știa notele, dar Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii i-a conferit titlul de SIR unui «lăutar». Nu a cârtit nimeni că nu știe notele, dar la noi s-au găsit destui.

Nicolae Covaci a intuit cel mai bine la noi importanța motivelor arhaice. De aceea, Phoenix nu era „doar” o trupă rock. Ca nimeni altul în timpurile noastre, el a făcut arheologie muzicală și acolo a găsit filonul de aur al inspirației. Când au fugit din infernal comuniștilor, „fionicșii” nu au mai contat. Tocmai de aceea: motivele arhaice românești, pre-creștine, nu puteau fi percepute de spectatorul occidental.

Nicolae Covaci scria pe blogul personal: „Formația Phoenix a fost interzisă în 1974. (…) Mi-am dat seama că nu mai merge și m-am hotărât să plec. De cum am ajuns în Amsterdam, am început să umblu pe la studiouri ca să mă interesez cum să continui cu trupa afară. Singura soluție era să-i scot ilegal din țară. Disperarea m-a împins să fac gestul ăsta. I-am băgat în boxele Marshall și am pornit spre graniță.

Noaptea, am ajuns la Orșova. Grănicerii (…) mi-au spus să descarc mașina și să trec la percheziție corporală. Le-am spus că în mașină se află instalația mea (…). Unul se urcase pe boxa în care era Țăndărică și își bălăngănea picioarele la un centimetru de obrazul lui. Până la urmă mi-au dat drumul și am început să trec barajul spre sârbi. (…) Când am terminat, mă pun și sârbii să deschid mașina. Când au văzut atâta amar de scule, au trântit ușa mașinii și mi-au spus ‘Idi’. Am luat-o în sus pe munte. (…) Băieții au ieșit la lumină odată cu ziua și când m-au întrebat unde suntem, m-am uitat în jur la brazi și la norii aurii de la picioarele noastre și le-am spus ‘În rai’ ".

Sergiu Nicolaescu a folosit muzica trupei Phoenix în filmul „Nemuritorii” și nu i-a plătit drepturile de autor. „Să mă dea în judecată! Eu nu i-am comandat lui nici o muzică, eu nu i-am comandat nici un contract. El a fugit peste graniță și am avut de-a face cu Securitatea. Muzica i-am comandat-o lui Tiberiu Olah, iar inginerul de sunet Anusavan Salamanian a folosit trei-patru melodii care fac 20 de minute din muzica celor de la Phoenix. Am fost de acord să le folosesc in filmul "Nemuritorii", iar Covaci a fost fericit că muzica e folosita in film.”

Dacă Nicu Covaci era „fericit”, ce-i mai trebuiau bani? Regizor mare, talent greu, caracter - ioc!...

Am regretat mereu că în „raiul occidental” muzica lor s-a uscat.

Să nu-i spunem „marele urs al muzicii”. Pentru el, „Marele Urs” a rămas Rusia care a marcat generația noastră definitiv, chiar dacă unii conaționali nu pricep nici acum...

Re-ascult și nu-mi vine să cred. Toate uniunile de creație posibile și imposibile trebuiau să-l admită ca membru de onoare și nu ar fi exagerat. Ascultați atent muzica și versurile: totul este perfect.

Chitara lui de argint a luat foc, iar Marele Zimbru al muzicii se va reîncarna și o va găsi din nou ca s-o ridice iarăși spre cer...