„I-am verificat pe toți – tineri, bătrâni, copii – unde și ce lucrează, dacă au antecedente penale, de ce boli suferă etc. Îi chemam pe rând la Secția de miliție nr. 3. Și veneau, fără să știe unul de altul. Am ajuns la ultimul etaj. Acolo era o garsonieră de unde se putea trage asupra tovarășului. În garsonieră locuia profesorul de matematică Ghiță Constantin. Mi-am dat seama că este un om de calitate și l-am racolat. Lucrase la Comitetul Central UTC pe când era Ion Iliescu prim secretar. Divorțase și locuia singur cuc acolo. Într-o zi, l-a chemat Ion Iliescu și i-a zis că a venit miliția, a făcut verificări și a descoperit o fraudă în banii Comitetului Central UTC. Dispăruseră bani sau poate portretele Mult Iubitului și ale Mult Stimatei. Ion Iliescu l-a rugat pe Ghiță Constantin să ia totul asupra lui că va avea el grijă. Miliția l-a anchetat, el a recunoscut că a luat banii și a făcut doi ani de pușcărie. După închisoare, a primit catedra de matematică de la Liceul devenit ulterior „Virgil Madgearu”. 

După 1990, Ionel cel Loial l-a căutat pe Ghiță Constantin și i-a oferit un loc de deputat în Parlamentul României. Nea Mitică, eu stau un singur mandat, îmi pun la punct niște lucruri în viață și mă retrag la mine la Târgoviște. Și s-a ținut de cuvânt: Ghiță Constantin nu a mai candidat după 1996…”

Iată deci câte obligații și-a creat până și Bătrâna Deșcă! Și noi vrem să-l condamnăm măcar simbolic pentru morții din 1989. Colonelul Aurel Dragomir și-a pregătit deja depoziția „în apărarea istoriei, nu a lui Ion Iliescu.” „Nu există lege care să judece revoluțiile, revoltele populare, mi-a zis colonelul Aurel Dragomir de la Sibiu. Cei care au dat arme și cei care au primit arme trebuie să fiți spânzurați…” Colonelul Dragomir a fost condamnat de două ori pe viață, apoi la 112 ani, dar nu a făcut nicio zi de închisoare. Toți procurorii și judecătorii au luat poziție de drepți în fața raționamentelor lui Aurel Dragomir. „Cine să fie vinovat de morții din 1989? Dracu e vinovat! Ne-au copleșit străinii…”