ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Tocmai ce a început, la Wimbledon, marea sărbătoare a tenisului mondial, la  ediția sa cu numărul 138. Participă o mulțime de stele de primă mărime ale acestui splendid sport. Nu lipsește cel mai redutabil campion al tuturor timpurilor: Novak Djokovic. Nu doar eu, ci și autentici specialiști de talia lui Matt Wilander cred că are mari șanse să obțină, chiar el, marele trofeu. Al 25-lea titlu de Mare Slam, adică, o realizare insurmontabilă, precis, pentru orice alt campion de aleasă clasă.  

Nu vom uita, îi vom fi, mereu, recunoscători, uimitorului Nole, atât pentru emoțiile puternice pe care ni le-a dăruit prin sutele de ore ce le însumează partidele de el jucate, cât ― în măsură imensă ―, și pentru demnitatea fără fisuri, curajul său inflexibil, din ianuarie 2023. Pentru cei foarte tineri: atunci, încălcând grosolan, în stil bolșevic, o sentință judecătorească definitivă, guvernul australian îl expulzase din țara-continent pe cel mai titrat tenismen din istorie, după lungi zile de tortură barbară și tentative de asasinat. Mi-a crescut inima cât un panettone, când, patru luni mai târziu, electoratul din Australia a trimis la plimbărică acel guvern al rușinii universale. Și îmi vine să plâng, când constat că, la noi, milioane de vietăți au boicotat referendumul pentru familie, ne-au pricopsit prin votul lor+câte o scandaloasă fraudă electorală cu Traian Băsescu, Klaus Werner Iohannis (pentru câte zece ani), iar, nu demult, cu Nicușor Daniel Dan. De unde demnitate, spiritualitate, inteligență, cultură, iubire de patrie, la astfel de rebuturi umane care votează cot la cot cu jefuitorii României?

Recunosc ― cu sinceritatea pe care eu o consider un dar caracterial de aleasă noblețe ― că am citit cu încântare și îl felicit din tot sufletul pe domnul Dr. Răzvan Constantinescu pentru excelentul său articol recent din ActiveNews intitulat, dinadins, cu formula  împrumutată de la o binecunoscută realizare cinematografică hollywoodiană, din anul 1976: Toți oamenii președintelui. Îl felicit din toată inima pe autor și le recomand, și studenților ― brusc, deveniți antinicușordăniști, dar mai bine mai târziu decât niciodată ― să-l citească cu luare-aminte. 

Inclusiv, spre a-mi ascunde timiditatea funciară, eu prefer, adesea, să scriu, apelând la sarcasm, când tema cere acest lucru, deși folosesc în scrisul meu o diversitate de modalități stilistice (am fost o sârguincioasă studentă a strălucitului latinist, stilist și traducător G. I. Tohăneanu și rămân o cititoare împătimită și autoare a 35 de cărți publicate în patrie și în Italia). Să purced, așadar, din nou.

Deși sosise cu viză legal eliberată de un consulat australian, Djokovic a fost, din ordinul premierului, rapid internat într-un centru de detenție demn de lumea a șaptesprezecea: plin de insecte de tot soiul (unele pot provoca boli mortale și s-a temut pentru viața lui!), în celulă era o căldură sufocantă, fiind plină vară, la antipozi, cu hrană execrabilă ce îi era... strecurată pe sub ușă. Ba chiar i-au fost date bucate otrăvite, motiv din care inegalabilul tenismen a avut mult de suferit, fiind, din fericire, optim tratat medical. Dar a câștigat al 22-lea trofeu al lui Rafael Nadal, cel care se lăsase docil înțepat cu mizeriile numite pompos vaccinuri anticovid-19. Că Rafael Nadal, contagiat cu covid-19 după ′′vaccinare′′, părăsise izolarea  înainte de termenul stabilit de autorii plandemiei e altă poveste. Dubla măsură e una din samavolniciile mult îndrăgite de bolșevicii din orice epocă. Urrrra!

În schimb, sub fereastra zăbrelită îndărătul căreia era chinuit Djokovic, vegheau necontenit zeci de etnici sîrbi trăitori în Australia. I-a dat multă întremare prezența lor, firește. Așa cum, în prezent, concetățenii de care sunt mândră îl ovaționează pe Călin Georgescu, cel hărțuit cu sadism tâmp de către autorii infamei lovituri de stat bidenisto-soroșisto-macroniste din 6 decembrie 2024. Tatăl Ceresc îi iubește nețărmurit pe suveraniști, să reținem și să nu ne descurajăm: ′′Căci cu noi este Dumnezeu′′, ne place să auzim, mereu, în biserică, iar ′′Nihil sine Deo!′′ este deviza Casei Regale a României. 

După ce a depășit primejdia provocată de niște rebuturi umane, Novak a mai câștigat trei titluri de Mare Slam, aurul olimpic, alte turnee importante. Minunile dumnezeiești, există, deși neisprăviții nu le văd.

Detractorii lui Djokovic (sunt mult mai puțini decât simpatizanții, în schimb au venin în exces letal pentru ființele normale) fac parte din categoria ′′fără mamă, fără tată, fără Dumnezeu′′, în vreme ce Novak Djokovic este un om creștin ortodox ca mulți dintre noi. Și nu ascunde acest lucru, ceea ce îi irită la maximum de nefericiții ce-l urăsc. 
Adaug un alt detaliu, zic eu, grăitor: Novak Djokovic este ferm convins că protestatarii din Serbia au dreptate. La ani-lumină de Omul-om Djokovic este nicușordănistul din deal care a ținut strict ascunsă vestea că, într-un azil de bătrâni, a murit tatăl lui, în chiar timpul neglorioasei  campanii prezidențiale!

Nu este o noutate faptul că termenul neobolșevism este sinonim cu progresismul cu anasâna, cu soroșismul, cu userismul, cu ceea ce mai numesc eu globalism de asalt. De aici, titlul prezentelor rânduri.
 
Succes, Noleee!