ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Cu mare înseninare sufletească am citit că tot mai mulți concetățeni de etnie israelită regretă că l-au votat pe Silviu Vexler ca reprezentant, în Parlamentul României, al Comunităților Evreiești din România. Mulțumesc redacției cotidianului Activenews pentru adevărurile scoase la lumină!

Carența de inteligență combinată cu incultura au, necurmat, urmări catastrofale. Iar, când conduc la dezvoltarea explozivă a malignității, efectele devin mai mult decât dramatice, frizând tragedia. Un asemenea exemplu negativ ilustru este traiectul existențial reprobabil al premierului Benjamin Netanyahu. 
 
Cu bunic rabin sionist fervent, lăcomia lui ′′Bibi′′ de a acumula averi ilicite (realitate ce a dus taman la întocmirea unor bine documentate dosare de corupție aflate în așteptare, la Tel Aviv) are consecințe palpabile oribile. După ce a mimat o vreme calitatea de membru al opoziției, a susținut în folos personal inclusiv extremismul islamic, a exploatat ambițiile revanșarde ale unui segment numeros din populația Israelului, punând mâna pe putere și a pornit în trombă îngrozitorul război actual din Orientul Mijlociu, ajuns a avea conotații accentuate de  holocaust în Gaza și Cisiordania.  
 
Nu există dovadă mai bună în susținerea afirmațiilor de mai sus  decât creșterea și întărirea rândurilor opoziției din Israel, cu toate că este încă insuficient de puternică. Am citit ꟷ acum un an și ceva, cu vie întremătoare speranță ꟷ cum doi tineri ofițeri au părăsit  armata israeliană, precizând că ei nu mai pot accepta să fie complici la alungarea violentă și ilegitimă (fiind contra deciziilor ONU) a țăranilor și meșteșugarilor palestinieni din Cisiordania, în scopul de a lărgi granițele neoficiale ale Statului Israelian dincolo de cele fixate de ONU.  
 
Este semnificativ faptul că unul din cei doi vremelnici tineri militari este medic, iar celălalt a absolvit studii umanistice din domeniul științelor politice. Ei bine, deși precis a scrâșnit din dinți orbit de mânie (păcat capital!), premierul excesiv de milităros nu a luat nicio măsură contra ambilor pacifiști (cel puțin, eu nu am auzit să se fi răzbunat, gest care l-ar fi descalificat suplimentar).
 
Încă din copilărie, m-am tot întrebat cum este posibil ca oamenii răi să persevereze în a comite fapte malefice, când adevărul nu poate fi sufocat definitiv și se va face dreptate. Așa știam eu din basmele ce-mi fuseseră povestite, după care citisem cu însetare altele. Mai târziu, am înțeles că, și în realitatea cotidiană, cam toți răufăcătoriii sunt descoperiți, judecați, condamnați, mai iute sau mai târziu. Și m-a impresionat definitiv și cu nestrămutare convingerea că posteritatea nu iartă. Iar, unde legile sunt făcute judicios și respectate cu adevărată consecvență, se recuperează integral prejudiciul produs de făptași, în felul acesta dreptatea devenind deplină. Există, pretudinteni, mulți copii, vârstnici înfometați, mame  ce luptă pentru supraviețuirea pruncilor pe care i-au născut sau înfiat, oameni loviți de boli, necazuri felurite. A șterge o lacrimă, a reda speranța sunt fapte răsplătite de Dumnezeu.
 
Netanyahu se încăpățânează să nu priceapă? Îl imită specimene precum Zelenski, Ursula von der Leyen, Macron, Starmer, Vexler etc., în schimb, l-a părăsit Donald Trump și însăși opoziția din Israel, majoritatea zdrobitoare a opiniei publice mondiale. Adică iubitorii de pace și bună înțelegere. Tot mai limpede este că necazuri supreme sunt creșterea exponențială și tot mai anevoie de stăvilit a sentimentelor antisemite în lume, acțiunile de neiertat de  îngrădire a gândirii și exprimării libere a miliarde de oameni. Minciuni deja demontate din climatologie, ecologie, economie sunt coroborate cu intențiile evidente de suprimare a unei părți mari din omenire, când exact politicile eronate produc daune dureroase. Gospodărirea judicioasă a resurselor terestre este calea corectă, nu  punerea în act a halucinațiilor unor minți bolnave. 
 
Exact ca multe din neamurile Terrei, evreii au dat un număr impresionant de genii. Mai mult de unul ne este contemporan. Acum, la Noam Chomsky fac referire. Ajuns la venerabila vârstă de 97 de ani, lingvistul, filosoful și activistul antisionist american a atras, cu decenii în urmă, atenția că a susține exorbitantul număr de șase milioane ca rezultat al holocaustului din deceniul al cincilea al secolului trecut este o uriașă neghiobie. Este evreu, gândește, se exprimă liber ca cetățean al Statelor Unite ale Americii. Arată că afirmațiile trebuie susținute de probe, de documente, în caz contrar fiind aberante și imposibil de crezut. 

Mai aproape de prezent, a fost dovedită șarlatania falsului Elie Wiesel. Procesul intentat contra acestuia de către cetățeanul maghiar de etnie evreiască Miklos Grüner (care se împrietenise cu adevăratul Elie Wiesel Elie Wiesel, în lagăr) era pe rol la Budapesta, când impostorul a murit. După ce câștigase sume impresionante din cărți publicate pe bandă rulantă despre holocaust, farsorul încasase ditamai premiul Nobel pentru Pace! Iar, în România, bătuse cu pumnul în masă, speriind niște politicaștri aflați în funcții foarte înalte, dar care nici civilizația propriei țări nu o cunoșteau și apărau. 
 
Țin să adaug că eu îi dau crezare lui Noam Chomsky, nu unui escroc internațional adulat de tolomaci și lași necunoscători de istorie. Dacă Silviu Wexler ar fi trudit spre a-și făuri o cultură viguroasă nu ticluia textul prolix și profund reacționar ce are consecințe nefaste, inclusiv contra evreilor, prin proliferarea accelerată a antisemitismului pe Planeta Albastră.  Ba chiar străduind-se  să aplice retroactiv niște râvne absurde. Epurarea și exterminarea pe criterii etnice este inadmisibilă! Și, tocmai de aceea, nici a inventa holocausturi nu poate fi acceptat. 
 
Un alt exemplu grăitor ne este oferit de cartea EMINESCU ȘI MUZICA, publicată în anul 1989, de către regretații Zoe Dumitrescu-Bușulenga și Octavian Sava. Adică o ilustră academiciană cu merite foarte solide în literatură, munca la catedra universitară, diplomație și un strălucit muzicolog. O creștină ortodoxă română și un evreu din țara noastră, ambii leali față de patria lor de baștină și de viețuire. Cei doi autori citați au susținut cu argumente  foarte convingătoare că prietenul lui Mihai Eminescu din anii de studii la Viena ale amândurora: violonistul Theodor (Toma) Micher(i)u era evreu. George Călinescu afirmase că era țigan, însă neprezend dovezi irefutabile.  Poetul atins de aripa îngerească a geniului îl recomanda ꟷ cu mare căldură, revenit acasă ꟷ pe prietenul său lui Titu Maiorescu în vederea organizării unui concert în Dulcele Târg.  
Evreu sau țigan, este limpede, oricum, că Mihai Eminescu nu hrănea nicidecum  xenofobii, ci apăra dreptul firesc al românilor de a fi stăpâni în propria lor patrie, de a respecta tradițiile din bătrâni, de a munci și crea liberi. Dacă ar fi citit mai mult, dl. Vexler ar fi aflat că Nicolas Chauvin a existat cu adevărat, însă nu era nicidecum vreun poet român, ci un militar francez din armata lui Napoleon. Între naționalism, care este o legitimă și frumoasă conduită pozitivă (cum să nu îți iubești tradițiile de familie, locul unde Pronia a vrut să vii pe lume, să trăiești?) și șovinism, xenofobie există o prăpastie abisală imposibil de neglijat, necum de negat. 
 
Polemica purtată de oamenii echilibrați cu vexlerienii se referă, în egală măsură la o altă constatare. Între cei 171 de neisprăviți din Camera Deputaților care au votat DA în 17 decembrie 2025, se numără și 15 membri ai Grupului Minorităților. Șase deputați... se abținuseră ca niște bicisnici scheunători. Dacă Varujan Vosganian, excelent om de litere, președinte al Uniunii Scriitorilor din România a dezavuat prompt furibunda campanie vexleriană contra genialului poet Octavian Goga (purtată inclusiv la nivel de... bust din bronz scos, la adăpostul nopții, de pe soclu), liderul Grupului Minorităților, Varujan Pabuccian procedase exact pe dos. Am temeiuri  concrete de a-l admira pe Vosganian, pentru solida lui operă literară ca și pentru activismul civic coerent. 
 
Din contra, domnul Varujan Pambuccian este un matematician și informatician ratat, care la 37 de ani renunță la cariera universitară (impotmolită la nivelul de asistent universitar) de dragul ascensiunii politice, consistent mai bine remunerate. Ce nu este defel demnă de aplauze, în cazul său, cum se poate constata de trei decenii. 
În concluzie, a urmări cu atenție argumentele, pledoariile unui om cu minte foarte bogată este o bună și de folos deprindere, dacă omul respectiv este, inclusiv un om credincios, coerent, cu ꟷ subliniez insistent ꟷ realizări cu adevărat remarcabile în viață cu ecou în posteritate, un bun părinte, șansele de a lua decizii aiurite scad mult de tot. Drept este, chiar și geniile pot greși, se știe, însă o fac destul de rar. În timp ce campionii la călcat în străchini sunt, dintotdeauna și mereu, indivizii certați cu studiul temeinic, față de care cultura amplă, profundă este la ani lumină distanță, iar realizările lor semnificative în viață sunt mai degrabă de inventat, dacă nu de-a dreptul egale cu zero.  
 
Fiindcă discuția a pornit de la remușcări, să o încheiem cu aceeași temă. Tot mai mulți sunt cetățenii români care s-au lăsat duși de nas astfel că, în 1 decembrie 2024, au votat aiurea, deoarece au dat crezare unei etichetări mincinoase, conform căreia a pune ștampila pe AUR înseamnă a fi... extremist. Nu s-au uitat cu luare-aminte ale cui îndemnuri le urmează. Frauda electorală din 18 mai 2025, votul halucinant din 17 decembrie 2025, dat în Camera Deputaților, prăbușirea voită a economiei, pauperizarea drastică a milioane de cetățeni români și blocajul politic actual sunt urmări concrete ale menționatei derute electorale manipulate cu ticăloșie. Asta după ce, în 6 decembrie 2024, niște lichele politice antiromânești autohtone năimite de entități de esență soroșistă anulaseră
 samavolnic alegerile prezidențiale ce decurgeau  în plină desfășurare corectă.
 
În Grădina Maicii Domnului, încă există multe specimene prăbușite în ateism și agnosticism, ca efect al sângeroasei bolșevizări forțate. O parte din care deschid larg ochii, înțelegând, abia acum, puterea indestructibilă a credinței, însemnătatea democrației adevărate. Totuși, nu sunt puțini rătăciții cu minte precară și cultură până la genunchiul broaștei, cum sarcastic categorisea Ion Creangă prostia și superficialitatea.  Iar răul are un soi de magnet, îi atrage rapid și puternic pe posesorii de caracter slab, cu spiritualitate ca și inexistentă. Trist și crâncen de costisitor pentru România, pentru milioane de copii, maturi, vârstnici!