ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Pe mine, văzând fotografia cu bolnăviorul din deal și faimosul său șăf parizianul Emmanuel ot Amiens, mă încearcă, laolaltă cu greața, admirația pentru perfectul simplu verbal, atât de drag oltenilor, dar nu doar lor. Asta deoarece mi-a fulgerat prin minte vorba veche ′′Tună și îi adună!′′, cu accet pe vocala finală a verbelor.

Se cunoaște faptul că, instinctiv, copiii apelează la imperfect și la perfectul simplu, când îndeamnă, deapănă amintiri proaspete, narează despre multe cele. De cîte ori nu-i auzim, spunând cu convingere,,Acum, ziceam că tu aduceai repede mingea să jucăm fotbal că eu o pierdui pe a mea′′ sau ,,Păpușa ceru păpică buuună și uite cum înghiți tot′′ ori ,,Cățelușul șchiop (sau pisicuțul) plângea și noi îl mângâiam și atunci noi îl duceam să-l oblojească bunica și o rugam frumos pe mama să ne dea voie și  ne jucam cu el și îl doftoriceam până îl făceam sănătos, iar tata ne făcu cu ochiul și bunelu′ ne duse în luncă... ′′ , dacă nu ,,Ce făcuși, ieri, Petrică? Eu mă dusei în dumbravă după flori pentru mama și surioara mea′′ și câte toate alte treburi de mare însemnătate pentru orice copil din lume a cărui înțelepciune e jocul, cum ne reamintește, mereu cu noi, geniul din Lancrăm. Jocul și cartea, nicidecum educația pentru sex de la șase-șapte ani cum inacceptabil de mult insistă ministrul Daniel-Ovidiu David, pe când părinții par cu toții nicușordăniști și tac mâlc, de parcă ar fi anesteziați, deși copiii sunt viitorul, iar ei chiar se cred eterni. Fiind tot mai puțini, din nefericire.

Trist și îngrijorător este că personajele din poza cu pricina au lăsat de multișor în urmă copilăria: unul are 55 de ani și chicotește ca prostu-n târg, fie  că este, însă mai cu seamă când nu este cazul, celălalt merge pe 48 de ani (însă o mai încasează scurt peste botișor în public de la soața-soț, când se face vinovat de câte o poznă mai gogonată), ambii jucându-se frenetic de-a președinții de stat. Dacă francezii cu minte limpede (din ce în ce mai numeroși) îi fac parizianului purces în lume din Amiens, nu de ieri-alaltăieri, ci de niște anișori, serenade diurne și serale asezonate cu huiduieli, hlizitul din deal încă este păsuit de către milioanele de români care au apăsătoare dificultăți în a pricepe câte tragedii va dezlănțui austeritatea draconică pregătită cinic de bogătanii din Palatul Victoria. Așa-i când unora începe să le funcționeze tărtăcuța abia după ce se plictisesc de ghiorăitul mațelor golașe.

Da, astfel sunt creierele netede care s-au bucurat tălâmb după nefăcuta din 6 decembrie 2024, prin care cele nouă vietăți în robă vișinie au lăsat fără respirație din cauza uluirii, a dezgustului și a indignării miliarde de oameni cu minte funcțională de pe toate meridianele și paralelele Terrei. După care plini de râvnă ioropenistă ― laolaltă cu hoții, decedații ′′uitați′′ cu rodnicie în listele electorale și cu excursioniștii stimulați substanțial trimiși de peste Prut de zeloasa domnișoară macronistă Maia Sandu ― au făcut posibilă frauda electorală din recentul 18 mai. Că anunțase, încă de la începutul primăverii, pe ton convins orădeanul cu fulminantă ascensiune politică: ,,Nu mai putem anula alegerile′′. Și atunci le-au mânărit cu râvnă după modelul de succes Băsescu&Iohannis, întrucât milioane de tolomaci au stat ca bolovanii în loc să iasă la urne, absenteismul fiind alt factor catalizator al reușitei în fraudă.

Să ne mirăm că  bizarul prezident al României plasat la masa de lângă ușă și mutat în ultimul rând în fotografia de încheiere a întrunirii NATO de la Haga, exact cum fusese președintele interimar ținut la colț de masă la Londra, este ignorat de marii oameni de stat, dar ambii se lasă cu lejeritate jecmăniți în numele francofoniei, nota de plată a unor rachete inoportune adâncind datoriile României? Oare degeaba Călin Georgescu a precizat, întotdeauna, că noi suntem un popor iubitor de pace?

Bine, bine, dacă Macron e adus iute la ordine de soțiorul vigilent, cine va ține în  frâu zburătăceala din căpșorul veșnic pus pe chicoteli aflat în posesia Nicușorului venit pe lume în Făgăraș ca să-i fericească, întâi, pe bucureșteni, după care pe tot românul din interiorul fruntariilor și din lumea largă?

Fiindcă au toată dreptatea toți aceia care se-ntreabă profund răniți sufletește dacă într-adevăr sunt sănătoși la cap admiratorii nicușordănistului, de vreme ce mulți din respectivii  încă mai cred că zâmbărețul cu cartela de primar general, din eroare sau nu uitată de aproape șapte săptămâni în buzunar și care nu se desparte de carnețelul cu ′′indicății prețioase′′ (deși notesul cu coperte cafenii nu-l scutește de gafe monumentale) este fix el, da tocmai el minunatul fost olimpic la matematică și informator asiduu al securității încă din liceu (însă care n-a făcut defel fapte mărețe pe unde a încasat salarii rotunjoare) să salveze mintenaș România din prezentul marasm tot mai dureros. Situație cumplită în care am fost prăbușiți de aceia ca el, ca premierul bihorean și cei de dinaintea acestuia, cu excepția doamnei Dăncilă, motiv din care a fost brutal calomniată și marginalizată cu fățărnicie, spre a se face loc, în anul 2019, unui poltron corupt și incapabil să fie la înălțimea funcției de președinte de stat. Unora devotamentul față de țară le este total insuportabil. 

Deunăzi, un aplaudac înrăit în pupincurisme a susținut în scris că-l zărise cu admirație nețărmurită pe președintele-unicat mondial într-un mall, unde junele tătic pururi voios îi cumpărase fiului său grădinițist hăinuțe. Epocal eveniment, desigur. Poate pentru că improvizatul jurnalist se aștepta să-l afle mai degrabă la circ, neapărat cu nas roșu de clovn, astfel devenit fiind lipsit de tentația secrețiilor ca materie primă pentru biluțe comestibile?

Recunosc, exact ca din ce în ce mai numeroși cetățeni români înspăimântați și rușinați de isprăvile tropotitorului în străchini ajuns să fie comandant suprem în Palatul Cotroceni, ba și în fruntea armatei (deși e anevoie de crezut că ar avea serviciul militar satisfăcut pe câmpul de instrucție, devenind strict de actualitate a se afla din ce cauză concretă o fi fost scutit) și ferm decis a face excursii oficiale în străinătate mai abitir ca modelul său KWI, evident pe banii umeziți de lacrimile truditorilor cu venituri din care nu se mai poate supraviețui, îmi vine să spun cu tot mai vizibilă intransigență că este strict necesară suspendarea neîntârziată a personajului inept, fiindcă aduce grave prejudicii, nu doar de imagine, țării. E limpede de înțeles că aceia care l-au înscăunat se cuvine să dea socoteală pentru mișelia lor antiromânescă.

Cine-l adoră pe habarnist să-l ia acasă și să-l alinte duios ca pe Bubico Ham! Ham! pentru aberațiile verbale și comportamentale scandaloase. Între care strălucește realmente convingător amănuntul că flăcăiașul mereu vesel s-a grăbit aproape să își dubleze salariul, că el merită din plin, nu-i așa, întrucât se dă în stambă, zilnic, spre extazul păpușarilor mondiali care se felicită că au izbutit să demonstreze cât de mulți iresponsabili au votat anapoda în luna lui florar recentă cu auxiliul fraudei electorale grosolane, iar sforarii extrapolând cu generozitate vicleană această realitate rușinoasă la toți posesorii de cetățenie română.  Ceea ce este inadmisibil!