ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Am fost întrebat săptămâna aceasta de un bun prieten de ce sunt atât de pesimist în privința viitorului României, mai ales că, spune el, salariile sunt încă decente, iar economia pare să crească. 

Ei bine, realitatea nu e chiar atât de roz pe cât pare la prima vedere. Ca să-i explic mai clar, m-am hotărât să prezint periodic perspectivele pe care ni le oferă actuala guvernare economică a țării noastre. 

Politicile economice care duc România spre dezastru nu sunt transparente, ci ascunse în spatele unor strategii mediatice bine plătite de cei aflați la putere. Așa că voi începe să aduc în atenție aceste realități, din perspectiva unui om care urmărește procesul legislativ din Parlamentul României.

Iată un exemplu concret: săptămâna aceasta, Senatul a votat o lege care mai dă o lovitură sistemului energetic românesc. În timp ce Germania redeschide exploatările miniere pentru a-și securiza resursele, România alocă 800 de milioane de lei pentru închiderea minelor de huilă. Culmea, retehnologizarea și rentabilizarea acestora ar costa doar 1 miliard de lei. Așadar, cu doar 200 de milioane de lei în plus, am putea face un pas important spre independența energetică. Dar acest lucru nu se dorește.
 
Partidul AUR a votat împotriva legii, însă coaliția de guvernare a câștigat din nou, în detrimentul interesului național.

Proiectul de lege privind închiderea minelor Lonea, Lupeni, Livezeni și Vulcan a trecut de Senat. Cei din PSD au susținut că minele nu sunt rentabile, dar, în urma dezbaterilor, s-a văzut clar că administrarea dezastruoasă a liberalilor din ultimii ani a dus la falimentarea lor. 

AUR a insistat pe costurile accesibile ale retehnologizării, dar propunerea a fost ridiculizată – nu neapărat pentru că nu ar fi viabilă, ci pentru că, vezi Doamne, „negocierile României” ar implica închiderea minelor. 

Practic, le închidem pentru că „așa ni se cere”. Dar oare nu e posibil ca, în viitor, aceste mine să fie preluate și exploatate tocmai de cei care ne impun astăzi să le abandonăm?