În paralel cu seria de interviuri despre educație și cultură, care continuă și în format video, i-am adresat senatorului AUR Virgiliu Gheorghe Vlăescu și câteva întrebări cu privire la dezastrul material provocat de USR-ista Diana Buzoianu cât și de de cel spiritual generat de aliatul Coaliției PUPU, minoritarul Silviu Vexler. Începem cu imberba Buzoianu.

V.R.: Domnule Virgiliu Gheorghe Vlăescu, cum apreciați ultimele evenimente politice din Parlamentul României de săptămâna aceasta?

V.G.V.: Săptămâna a debutat cu două moțiuni, dintre care doar cea îndreptată împotriva ministrului mediului, Diana Buzoianu, a trecut — exclusiv datorită sprijinului acordat de PSD moțiunii inițiate de AUR. Trist, aproape neverosimil, este însă faptul că această moțiune nu a produs niciun efect concret. Cred că o asemenea situație este greu de întâlnit oriunde în lume.

Oriunde altundeva, în fața unui dezastru economic, social și ecologic de dimensiunea celui provocat de golirea lacurilor de acumulare de la Paltinu și Vidraru, ministrul de resort și-ar fi prezentat imediat demisia. Vorbim despre peste 120.000 de oameni rămași fără apă doar în județul Prahova, de aproape trei săptămâni. În Argeș, lipsa apei începe deja să fie resimțită acut. Aceste lacuri alimentau numeroase localități, iar din Vidraru se furnizează apă inclusiv către București. Să nu uităm nici zecile de păstrăvării distruse — într-una singură pierderile au ajuns la aproximativ 15 tone de pește.

Cu toate acestea, la noi, nici măcar după o moțiune votată de 74 de senatori, ministrul vizat nu consideră că este firesc, moral și de bun-simț să se retragă. Mai grav mi se pare faptul că nici prim-ministrul nu mai acordă acestui instrument democratic valoarea cuvenită și nu o revocă din funcție.

Am văzut că ministra mediului Diana Buzoianu neagă consecințele sau susține că nu știa, că nu a fost informată și vinovați nu sunt decât directorul de la Apele Române sau alții. Cum priviți acest fapt? E posibil să nu fi știut?

Personal, nu pot crede acest lucru. Dar, chiar dacă ar fi adevărat, ar fi la fel de grav precum însăși decizia golirii lacurilor. Dacă, în fața unei măsuri cu un impact atât de profund asupra vieții românilor și asupra siguranței țării, ministrul mediului nu este la curent, atunci acest fapt spune totul despre nivelul de competență. Eu cred, însă, că o tânără de 32 de ani, ajunsă la conducerea Ministerului Mediului fără experiență reală în domeniu — în afara unei minime retorici și a apartenenței politice la USR — nici nu poate înțelege amploarea unor astfel de decizii.

De altfel, tocmai acesta pare să fie și rolul unor astfel de miniștri: să semneze documente și să execute obedient indicații venite de la persoane care, de cele mai multe ori, nici măcar nu sunt cunoscute ca decidenți politici. Prim-ministrul Bolojan nu a retras-o pentru că ea a făcut exact ceea ce i s-a cerut. Din punctul meu de vedere, și el însuși nu este decât o păpușă în mâinile unor interese străine.

O matrioșkă în altă matrioșkă. Credeți că poate fi un interes anume în afara motivului invocat de curățare a lacurilor de sedimentele adunate de-a lungul anilor?

Fără îndoială. Cât de întâmplător vi se pare faptul că Uniunea Europeană susține de ani de zile înlăturarea barajelor care ar sta în calea migrării peștilor pentru reproducere? Oare grija lor reală este peștele? Aceeași Uniune care aprobă utilizarea glifosatului și a altor pesticide ce poluează apele subterane și distrug ecosistemele pe termen lung?

Se afirmă polemic, în spațiul public, că aceste recomandări nu ar viza marile lacuri de acumulare. Dar ele sunt, în fond, create tocmai prin baraje care împiedică migrația peștilor și pot fi, foarte ușor, incluse într-o astfel de logică.

Eu cred că adevărata miză este alta. Mă uimește graba cu care guvernul Bolojan în contextual unui program de austeritate s-a aruncat să cheltuiască sute de milioane de euro pentru reabilitarea acestor lacuri, în condițiile în care România deține cele mai mari rezerve de apă din Europa, chiar în pragul unei crize majore a apei care va lovi continentul în următorii ani. Am convingerea că se urmărește, pe termen lung, falimentarea acestui domeniu și privatizarea lui.

Nu exclud scenariul în care, după reparații costisitoare și accentuarea crizei apei, se va cere privatizarea acestor lacuri sau chiar cedarea lor către bănci, în contextul incapacității de plată a datoriilor. Până atunci, ele trebuie „pregătite”, puse la punct pe banii statului, exact cum s-a procedat cu alte obiective strategice în ultimii 35 de ani.

Apa va deveni marea miză a deceniilor viitoare — o resursă mai valoroasă decât petrolul. Fără petrol mai poți trăi; fără apă potabilă, nu.

Dar nu este vorba doar despre apă. Cred că rolul guvernului Bolojan este acela de a înstrăina sau pregăti pentru cedare o mare parte din bogățiile țării. Este un proiect amplu, ale cărui consecințe vor deveni vizibile în anii ce urmează.

Noua generație e hipnotizată ideologic de USR

Nu credeți că oamenii se vor opune unor astfel de măsuri?

Dacă nu o fac acum, nu o vor face nici mai târziu când vor fi evidente consecințele. Memoria mulțimii este astăzi doar ceea ce propune opinia publică. Pe de altă parte, noua generație crede aproape orbește în discursul oficial promovat online. Tot ce poartă eticheta „schimbării” — o retorică marxistă ambalată democratic — este acceptat fără discernământ, la fel și ONG-urile finanțate din afară, care pregătesc, de fapt, preluarea a ceea ce a mai rămas din resursele României.

Nu mai contează distrugerea țării. Există un atașament aproape religios față de această „nouă ordine”. Și nu vorbesc doar despre USR, ci despre un curent care îi depășește. Sunt convins că mulți dintre cei implicați nici nu conștientizează ce fac.

Din ceea ce observ, USR beneficiază de un sprijin masiv, gratuit, din partea acestor ONG-uri și formează o generație pe care se va baza electoral. În același timp, generațiile mai vârstnice, afectate de unele dintre cele mai ridicate rate de cancer și boli cardiovasculare sau metabolice, sunt lăsate să dispară, pentru a fi înlocuite la vot de tineri crescuți în mediul virtual, între jocuri, adicții și confuzie morală.

Vă rog să mă iertați pentru duritatea acestor afirmații, dar aceasta este realitatea așa cum o percep, iar tristețea pe care o resimt este profundă.

Dar despre „reforma” lui Bolojan ce ne puteți spune?

Nu este o reformă. Este un plan de destructurare rapidă și sistematică a ceea ce a mai rămas din România.

Legea bolșevică inițiată de minoritarul Silviu Vexler și votată azi, cu două mâini, de deputații Coaliției Anti-Naționale, ce vă evocă? Știu că la Senat ați votat împotriva ei. Ce puteți să ne spuneți despre ea, acum, că a trecut, în ciuda opoziției lui Nicușor Dan?

Multe. Și mă voi referi la ea punctual.

(Va urma)