V.R.: Domnule Virgiliu Gheorghe Vlăescu, ați refuzat în urmă cu câteva săptămâni să ne vorbiți despre Sfințirea Catedralei și controversele pe care aceasta le-a stârnit, acum însă ați acceptat, după cum ne-ați spus, pentru că furtuna pare că a trecut. Ați fost prezent la sfințire și chiar în primele rânduri, cum ați perceput evenimentul?

V.G.: Cred că ați observat că în ultimele luni după alegeri am refuzat să mai apar în mass-media. Chiar și pe rețelele de socializare nu am mai postat mai nimic. Cred că alegerile au fost mult prea mult pentru mine. O experiență traumatizantă din multe motive. La aceasta a contribuit, desigur, și viața politică din Senatul României, care îmi provoacă permanent o mare frustrare și durere. Acesta este contextul în care a venit sfințirea Catedralei naționale cu toate cele bune și rele ale ei. Accept și doresc să vă răspund astăzi la întrebări, constatând că, deși a trecut valul de contestări și injurii, mulți au rămas cu o părere greșită. Avem însă datoria să vorbim despre adevărul în care credem.

Eu personal am fost impresionat precum milioane de alți români de această realizare a Bisericii noastre și, pot spune, a poporului român, de altfel una dintre puținele sau singura de o asemenea anvergură în ultimii 30 de ani.

Vă mărturisesc, că dintru început nu am fost de acord cu o asemenea zidire, fiind un iubitor al bisericilor noastre clasice, care cred că sunt mai proprii lumii ortodoxe. Dar, cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că din cele mai vechi timpuri, chiar din primele secole de după Hristos, există astfel de biserici monumentale, aceasta mai ales la Roma și Constantinopol.

Ei bine, nici un admirator al patriarhului Daniel nu am fost, cunoscându-l destul de bine dinainte de a fi patriarh ca om implicat la vârf în mișcarea studențească creștin ortodoxă de atunci. Ei bine, pot să vă spun că astăzi cred că preafericitul Daniel s-a dovedit un patriarh providențial pentru vremurile noastre. Nu știu cine altcineva ar fi putut păstra un echilibru în Biserică cum a reușit el. Greu îmi vine să cred că cineva ar fi făcut față mai bine ca el la provocarea sinodului din Creta, pandemiei și campaniei de vaccinare a populației, dar și ispitei mai noi cu schisma Bisericii din Ucraina. E ușor să judeci, dar mai greu este să înțelegi lucrurile din interior și să asumi.

Dar toate acestea sunt nesemnificative pe lângă canonizările pe care a reușit să le facă în ultimul an, reușind să depășească împotriviri mari, atât dinlăuntrul Bisericii, cât mai ales din afara ei. Am urmărit cu tot sufletul, toate aceste împotriviri și mă gândeam tot timpul că s-ar putea să nu reușească. Ei bine, avem astăzi în calendar o mulțime de sfinți români contemporani, care ne pot ajuta cu rugăciunile lor pe noi înșine și Biserica în ansamblul ei tocmai pentru preafericitul Daniel a fost patriarh în vremurile acestea. Eu personal, mă rog în fiecare zi pentru sănătatea și mântuirea lui și cred că aceasta trebuie să fie rânduiala fiecărui creștin ortodox al Bisericii noastre.

Ce ne puteți spune despre acuzațiile care au fost aduse privind invitații la slujba de sfințire?

Cel mai dureros lucru, despre care trebuie să vă vorbesc mai mult este dezbinarea. Cred că prin această prismă putem înțelege cel mai bine ce s-a petrecut. În primul rând, trebuie să spun că oricum s-ar fi procedat cu invitațiile, în biserică ar fi intrat tot atâția oameni, în jur de 2500, deci cei rămași pe afară ar fi avut aceleași motive de a protesta. În al doilea rând, nu au protestat oamenii bisericii, credincioși mai simpli, mai săraci sau alți cu o anumită demnitate în lumea românească. Am obervat că au protestat și chiar înjurat persoane care chiar nu prea au treabă cu biserica, unii dintre ei neajungând nici măcar de câteva ori pe an să participe la o Sfântă Liturghie. Am avut colegi senatori care și-au dorit și nu au reușit să obțină o invitație și m-am bucurat să constat că s-au smerit și au mers la bisericile lor fără a face nici o acuză. Alții se considerau îndrituiți să fi fost invitați și au făcut multă vâlvă.

Ei bine, din primele secole și pînă astăzi demnitarii țării aveau prioritate la intrarea în Catedralele Patriarhale sau Mitropolitane la slujbe, atât pentru că în primul rând pentru ei se ruga Biserica ca să-i apropie de Dumnezeu și astfel să se asigure pacea în Biserică. De asemenea, demnitarii țării trebuiau să fie exepmplu pentru popor. Așa că nu înțeleg de ce tulburarea că demnitari ai țării au fost invitați sau la cerea lor au primit o invitație la slujba de sfințire.

Pe de altă parte, foarte mulți s-au trezit abia în ultimele zile să se zbată pentru obținerea unei invitații. Eu vă mărturisesc că înainte cu mai mult de o lună și jumătate am făcut eforturi pentru a obține invitația și nu am reușit pentru toți cei pentru care am cerut. Mi s-a spus clar că fiecare episcopie a primit un număr de invitații, pentru că episcopiile au ajutat mult de-a lungul anilor la această construcție.

Din păcate, mulți, în loc să se bucure de faptul că și persoane care înainte criticau Biserica pentru construirea catedralei au fost prezenți acum la sfințire și chiar au fost impresionați de eveniment, mulți au găsit prilejul să reproșeze să vorbească urât, să condamne patriarhul și altele. Exact, această dezbinare mă întristează și mă dezgustă cel mai mult.

Dar cum vedeți invitația adresată patriarhului Bartolomeu, după mine o prezență ca o continuare firească a primei sfințiri. S-a spus că nu trebuia să fie invitat sau s-a reproșat că nu au fost invitați și alți patriarhi ortodocși cum ar fi cel al Serbiei și al Georgiei! Sigur, poate o să vină momentul când vor fi invitați toți patriarhii ortodocși...

Iarăși vorbesc oameni care nu știu mai nimic din ce înseamnă viața Bisericii. În primul rând, patriarhul Constantinopolului este cel care a canonizat 4 sfinți români din Sfântul Munte Athos, cred că singurii părinți români canonizați până acum din Sfântul Munte de către vreun patriarh al Constantinopolului. Cred că acesta este principalul motiv pentru care a fost invitat. De altfel, Sfântul Dionisie Colciotul și Sfântul Petroniu Prodromitul au fost pomeniți după slujba de sfințire, iar părinților veniți din Sfântul Munte de la Schitul Prodromu și de la chiliile unde slujesc fii duhovnicești ai sfântului Dionisie, au fost prezenți la slujbă, iar patriarhul le-a acordat un loc de cinste la slujirea Sfintei Liturghii.

De ce nu au fost invitați și alți patriarhi ortodocși? E simplu. În aceste condiții, ar fi fost firesc să fie invitat și patriarhul Chiril al Rusiei, căci chiar dacă Rusia este în război nu înseamnă că bisericile noastre sunt în schismă. Dar invitarea patriarhului Chiril în actuala situație ar fi creat mari tensiuni. Așadar, cred că atitudinea patriarhului Daniel a fost cea mai bună din câte puteau fi luate.

Mărturisesc că și eu am devenit un mare admirator al Patriarhului nostru, pentru Sfinții și Sfintele noastre din secolul XX, pentru Catedrala Mântuirii Neamului, pacea din Biserică și multe altele. Așa că nu pot să critic organizarea, mai ales când cunosc foarte bine și cum lucrează SPP. Dar mă fac vocea celorlalți: nu credeți că ar fi trebuit să fie lăsați mai mulți credincioși la slujbă în curtea bisericii?

Cred că patriarhul a îngâduit prin persoanele desemnate pentru organizare atâția cât se puteau lăsa pentru a evita evenimente și provocări. Totuși, erau în Biserică atât președintele și familia acestuia cât și mulți din guvern sau alte funcții publice importante și erau posibile provocări sau chiar agresiuni. Oricum patriarhia a trebuit să țină cont și de exigențele organizatorice ale SPP-ului care a fost implicat în paza și protecția necesară, măcar pentru patriarhul ecumenic dacă nu și pentru președintele țării. Faptul că totul s-a încheiat cu pace cred că a fost cel mai minunat lucru, dar cel rău nu a suportat această biruință a Ortodoxiei și cred că a ațâțat oamenii la conflicte ca să strice tot ceea ce se putea obține în urma acestei sfințiri?

Și care credeți că ar fi trebuit să fie rezultatul pe care ar fi trebuit să-l așteptăm?

Cred că, și o spun cu cea mai mare durere, s-ar mai fi putut forma niște punți între oameni și partide între interese diferite, căci până la urmă Hristos pentru aceasta a venit în lume ca să aducă pacea, însă vrăjmașul care nu o iubește s-a luptat să se strice și acestă încercare de conciliere pe care numai Biserica o mai poate face astăzi. Dar despre acestea, cred că trebuie să vorbim mai pe îndelete altă dată.

Chiar asta voiam să vă propun. Sunt multe probleme care trebuie discutate... Vă așteptăm cât de curând, din nou, la ActiveNews. Doamne, ajută!