ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Modelul chinez al supravegherii, urmăririi și controlului populației face pui atât în Occident cât și în Rusia. Și din acest punct de vedere, Războiul din Ucraina are deja un câștigător: China.

În ultimele zile ale anului trecut, pe 21 decembrie, Duma de Stat a aprobat o lege care reglementează colectarea și stocarea datelor în Rusia.

Toate scanările faciale și eșantioanele de voci urmează să fie păstrate într-un Sistem Biometric Unic (SBU), pentru a împiedica entitățile private să intre în posesia acestora.

Doar că gestionarea SBU a fost încredințată unei companii comerciale private – Centrul pentru Tehnologii Biometrice

Acționarii acestuia sunt: Rostelecom (49%), guvernul rus prin Agenția Federală de Management al Proprietății (25%) și Banca Rusiei (25%).

Banca Rusiei nu este o agenție de stat, iar la Rostelecom statul are o participație minoritară, de 26%.

Pentru omul de rând, contează prea puțin dacă datele sale vor fi gestionate de privați sau de stat. Și dacă vor fi abuzați de companii comerciale sau de guvern.

Cel mai semnificativ lucru este complicitatea dintre cele două sisteme. Scopul comun al celor două aparate – privat și de stat -, la fel de abuzive.

Un alt elemente suspect, semnalat de Edward Slavsquat într-un articol pe Substack, și care mi-a servit pentru majoritatea informațiilor, este graba cu care proiectul de lege a fost trecut prin Dumă, încălcându-se toate reglementările în vigoare. Deputații nici nu au mai avut timp să studieze documentul.

Proiectul de lege a generat de la bun început o reacție dură din partea societății ruse.

În urma unei intervenții a Patriarhului Kirill, proiectul a fost amendat astfel încât colectarea datelor biometrice să se facă pe bază de „voluntariat”.

Altfel zis, datele biometrice ale unei persoane nu pot intra în banca de date a SBU decât cu acordul acesteia, iar cele ale minorilor doar cu acordul părinților.

În realitate, lucrurile nu sunt chiar atât de simple.

Potrivit unui comunicat de presă al Dumei, rușii vor fi nevoiți să facă o cerere scrisă dacă NU doresc să le fie colectate datele biometrice.

Exact pe dos decât ar fi normal.

Edward Slavsquat amintește că și vaccinarea COVID a fost „voluntară” doar în teorie în Rusia.

Site-ul rusesc Nakanune observă și el:

„Formal, legea interzice colectarea obligatorie a datelor biometrice și prevede dreptul cetățenilor de a refuza. Totuși, potrivit multor experți, dreptul acesta este completat de un alt drept – dreptul statului de a nu oferi nici un serviciu unei persoane fără ca aceasta să furnizeze datele sale biometrice. Această tehnică a fost deja aplicată în cadrul unei vaccinări COVID, teoretic voluntară, dar în care nevaccinații au fost suspendați de la muncă și trimiși acasă fără plată.”

Legea datelor  biometrice vine la numai un an după ce se încercase adoptarea (tot înainte de sfârșitul anului, când oamenii se gândesc mai mult la petrecere) a unui alt proiect de lege nepopular – cel al  codurilor QR – însă care a fost retras din cauza reacției opiniei publice.

Se vădește așadar că vaccinarea forțată (cu certificatul său verde), codurile QR și controlul datelor biometrice sunt doar episoade dintr-un scenariu unic. Și puse în scenă de același Regizor.

După aprobarea sa, legea datelor biometrice mai are două hopuri de trecut: validarea de către Consiliul Federației Ruse și promulgarea de către Vladimir Putin.

O nouă reacție puternică din partea societății civile ruse, precum și dorința lui Putin de a evita să își antagonizeze populația în plin război, înseamnă tot atâtea șanse teoretice ca legea să fie aruncată la coș.

Însă chiar și așa, ar fi doar o victorie temporară. Tăvălugul înrobirii digitale a populațiilor din lumea întreagă (Rusia doar urmează exemplul Chinei, îmbrățișat și de Occident) înaintează nemilos și implacabil.

Mizează pe oboseala fizică și psihică a oamenilor. Îi așteaptă să cadă singuri în genunchi, epuizați și deznădăjduiți. Și să își accepte jugul ca pe o mântuire.

Romanul 1984 al lui George Orwell se încheie premonitor și cutremurător:

„Gata, totul este bine acum, lupta s-a sfârșit. A câștigat bătălia cu el însuși, îl iubește pe Fratele cel Mare!”