Mai face azi cineva PÂRLEAZ la un gard care nu e al lui, unde nu are… obligații? Voluntar. Mai sprijină cineva biserica satului cu donații? Mai sapă la șanțuri, la adus apa, la pădure, la Căprăreasă, la Stan, la Nemernicu, pe Pisc, pe Barbeș…

Mai sapă cineva fântâni? La Boeru, pe islazul Cota, la Carabana… Mai merge „de clacă” la coasă?

Mai există oameni care n-au supărat pe nimeni în o sută de ani de viață?

La 2 februarie 2021 se împlinesc zece ani de la trecerea la Domnul a bunicului meu matern, Gheorghe Petcu, zis „Cocoș” din satul Pietriceaua. Voi face o descriere în linii mari.

S-a născut la 1 aprilie 1914 și a trăit 97 de ani.

A prins domnia a trei regi și cinci președinți!

Românii se pregăteau românește atunci. Iată materiile de studiu, la terminarea clasei a III-a, anul școlar 1926/1927. 

Scrierea și exerciții gramaticale, Citirea, Exerciții de memorie și liberă reproducere, Exerciții de compunere, Exerciții de intuiție, Aritmetică și geometrie, Religia, Istoria, Geografia, Caligrafia, Desenul, Cântul, Exerciții corporale și militare, Purtarea și Frecventarea.

Doi ani de armată (1936-1938), artilerie, Codlea.

Concentrat (1939-1941)!

Pe frontul de est a fost de la 22 iunie 1941 – 14 mai 1944, iar pe frontul de vest din 22 septembrie și până în  7 noiembrie 1944. Lăsat la vatră fruntaș.

Patru ani (patru ani, fătălăilor!) mobilizat pe fronturile celui de-al doilea război mondial, în Corpul Vânătorilor de Munte, în localitățile: Novo Poltava, Volga, Kern, Kerci, Sevastopol, Simferopol, Alușta, Alupca, Feodosia, Taman, Anapa, Novorosirsk, Perekop, apoi în Cehoslovacia. 

„Suntem vânători de munte,

Noi urcăm mereu pe stânci;

Moartea nu ne înfioară,

Nici prăpăstiile-adânci”.

Decorat cu: „Bărbăție și Credință cu Spade” – Clasa I, primită în anul 1942; Crucea „Serviciu Credincios” – Clasa a III-a, 1944; „Winterschlacht im Osten 1941-1944”, 1944; „Diploma vânătorilor de munte”, 1941; „Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial. 1941-1945”, 1997. 

Mamaie Elena (a lui Stanca și Nistor Bâgiu) și tataie Gheorghe au avut șapte copii, din care au trăit cinci. Nepoților și strănepoților nici nu le mai știu numărul.

A clădit două case și a ajutat pe mulți. A muncit la Schela Câmpina și cioban la munte și la câmp, cum a dat Dumnezeu, a fost deputat în Sfatul Popular al comunei Brebu, dar cel mai mult a muncit în sat și acasă. 

„Mă, taică, luați aminte, să știți și voi pentru urmașii voștri și să nu uitați că războiul e cel mai grozav, cel mai urât lucru de pe fața pământului!”.

Plutonier adjutant (armată) Gh. Petcu, zis „Cocoș”. Gheorghe Cocoș din Pietriceaua.

 

Odihnește alăturea de aleasa lui, în cimitirul Bisericii „Sfânta Treime” din Pietriceaua.

Veșnica lor pomenire!