Până nu cu mult timp în urmă, Polonia a părut să aibă unul dintre puținele guverne autentic conservatoare din Uniunea Europeană, alături de Ungaria.

Tocmai conservatorismul și prioritatea pe care o acordau valorilor naționale și suveranității au plasat guvernele polonez și ungar în contradicție cu puseele federaliste și progresiste ale UE.

Bruxelles-ul a bombardat în ultimii ani Varșovia și Budapesta cu sancțiuni și amenințări pentru refuzul de a se conforma imperativelor comunitare.

Relațiile dintre Varșovia și Budapesta, pe de o parte, și Bruxelles, de cealaltă s-au deteriorat grav din 2015 încoace, odată cu criza imigranților și refuzul categoric al Poloniei și Ungariei de a primi „cote părți” din valul migrator creat de politica granițelor vraiște a nesăbuitei Angelei Merkel .

Războiul din Ucraina a adus o schimbare radicală a relațiilor dintre UE și cele două țări central-europene. Din cauza nevoii de coeziune în fața Rusiei, Bruxelles-ul a pus surdină criticilor la adresa celor doi membri abrași, menajându-le demnitatea.

Dacă Ungaria și-a păstrat distanțarea față de comunitarismul și federalismul UE, dar și de belicismul NATO, refuzând o implicare prea mare împotriva Rusiei, cu Polonia s-a produs o schimbare stranie și foarte rapidă.

După ce guvernul polonez a adoptat probabil cel mai agresiv ton împotriva Moscovei (a fost, de pildă, prima țară care a propus trimiterea de avioane de luptă în Ucraina), de la Varșovia încep acum să se audă și refrene stângiste care i-ar face să pălească de invidie pe socialiștii pur-sânge de la Berlin, Paris, Roma sau Madrid.

Ele par desprinse direct din discursurile cu care Volodimir Zelenski își ceartă aliații occidentali că nu îi dau și cămașa de pe ei după ce s-au dezbrăcat de haină.

Premierul Morawiecki a produs o mostră unică din acest tip de cerșetorie internațională agresivă: a cerut Norvegiei, nici mai mult, nici mai puțin, decât să își împartă profiturile sale „gigantice”, realizate de pe urma creșterii prețurilor la petrol și gaze.

Participând duminică la o școală de vară a tineretului din propriul partid, șeful guvernului de la Varșovia s-a întrebat retoric:

„Trebuie să plătim Norvegiei sume gigantice de bani pentru gaze – de patru sau cinci ori mai mult decât plăteam în urmă cu un an? Este o nebunie.”

Și Morawiecki a continuat:

„Ei (norvegienii) ar trebui să împartă aceste profituri excesive. Nu este normal, este nedrept. Este o jertfă indirectă pe altarul războiului început de Putin.”

După care premierul polonez a venit șicu soluția halucinantă:

„Scrieți-le tinerilor voștri prieteni din Norvegia... Ar trebui să împartă, nu neapărat cu Polonia, dar cu Ucraina, cu cei mai afectați de acest război. Nu așa e normal?”

Nu este nici o greșeală: cuvintele de mai sus îi aparțin într-adevăr lui Mateusz Morawieczki, nu lui Dacian Cioloș.

Cu câteva săptămâni în urmă, Polonia a pus capăt contractului de livrare a gazelor naturale cu Rusia, prin conducta Yamal-Europa, refuzând să plătească în ruble, așa cum a cerut Moscova.

În vreme ce majoritatea țărilor din UE au acceptat plata în ruble, Polonia a ales să joace curajos cartea ruperii totale și bruște de gazul rusesc.

Într-un comentariu pentru o publicație poloneză, economistul Pawel Rozynski a comparat Rusia cu Pablo Escobar și gazele rusești cu drogurile:

„Gazele erau ca niște droguri pentru noi, și s-a dovedit că au creat o mare dependență, deoarece erau ieftine, eficiente și mult mai ecologice decât alte surse de energie. Polonia a fost obligată să se lase foarte rapid... Dar am pierdut mult timp apărând cărbunele (ca sursă de energie), deoarece am crezut că astfel ne protejăm suveranitatea... Iar unul dintre efectele adverse (ale renunțării la gazul rusesc) vor fi costuri mult mai mari la energie.”

Decizia de a scăpa brusc de o adicție îi schimbă în general pe oameni. Dar nu întotdeauna în bine.

La Polonia, demnitatea ruperii de Rusia s-a transformat rapid în mahalageală progresistă.

Ironia soartei face că Norvegia, împreună du Danemarca, au semnat cu Polonia un contract pentru a livra Varșoviei gaze extrase din Marea Nordului prin viitoarea conductă Baltica, care va deveni operabilă anul viitor...

După cum explică Bloomberg, tocmai promisiunea acestor livrări scandinave a fost factorul decisiv pentru gestul Poloniei de a rupe abrupt cu dependența de gazele rusești.