ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


În politica românească, în ultimele zile, scandalul a depășit cu mult nivelul obișnuit al răfuielilor dintre partide. Avem personaje, instituții, servicii, Bruxelles, Cotroceni, USR, PNL, trecutul comunist al unor oameni aflați încă la vârful statului și, peste toate, o succesiune de evenimente care începe să semene mai degrabă cu o reașezare de putere decât cu o simplă ceartă politică.

Explicația oferită până acum este relativ simplă: două tabere se confruntă. Una în jurul lui Nicușor Dan&Thieves, cealaltă în jurul lui Ilie Bolojan&Thieves.
 
Dar dacă sunt trei?
Aceasta este întrebarea de la care merită să pornim.
Nu pentru a demonstra existența unei a treia grupări. Nu avem o asemenea dovadă, pentru că, atunci când pui în ordine evenimentele, apar suficiente elemente încât întrebarea să nu mai poată fi ignorată.
Fritz și scenariul prezidențial.
 
Dominic Fritz nu a apărut ieri în centrul politicii naționale. A devenit primarul Timișoarei în 2020, apoi una dintre figurile importante ale USR, iar în 2025 a ajuns în conducerea națională a partidului. Pe 13 iunie 2025 a fost ales președinte al USR. Dar în jurul lui exista și o altă discuție: scenariul prezidențial. Care capătă din ce în ce mai multă evidență. La început au fost doar zvonuri. Acum în anumite cercuri se pare ca discuția exista. 
 
Numele lui Fritz a fost vehiculat ca posibil candidat pentru Cotroceni în perspectiva alegerilor prezidențiale. Dincolo de ceea ce se poate demonstra public, această discuție a existat suficient de mult în mediul politic pentru a deveni o temă de analiză.
Și aici apare primul lucru care ne obligă să privim cronologia cu atenție.
 
Fritz nu avea cetățenie română. În iunie 2025 declara că depusese cererea pentru cetățenie cu aproximativ un an înainte și că dosarul său "aștepta la rând", în condițiile în care Autoritatea Națională pentru Cetățenie avea un număr foarte mare de dosare. Cetățenia română a venit abia la 18 decembrie 2025, când Fritz a depus jurământul de credință. Aici trebuie să fim foarte atenți. Nu putem spune că cineva i-a întârziat intenționat cetățenia pentru a-l împiedica să candideze. Nu există o asemenea probă publică.
Dar putem pune întrebarea:
Dacă Fritz era într-adevăr considerat o posibilă soluție pentru prezidențiale, cât de importantă devenea, politic, problema cetățeniei și cine avea interesul ca această problemă să rămână nerezolvată la momentul potrivit?
Este o întrebare. Nu un verdict.
Ascensiunea lui Fritz și apropierea de Cotroceni.
În primăvara lui 2025, Fritz devenise deja una dintre figurile centrale ale USR și una dintre vocile decisive în reorganizarea partidului înaintea alegerilor prezidențiale.
În aprilie 2025, Fritz anunța că aproximativ 75% dintre membrii forului de conducere al USR retrăseseră sprijinul politic pentru Elena Lasconi, pentru a susține candidatura lui Nicușor Dan.
În mai, Fritz vorbea deja public despre ce urma să facă USR dacă Nicușor Dan câștiga Președinția și despre oamenii pe care partidul îi avea pregătiți pentru Primăria Capitalei.
Ulterior, Fritz a devenit președintele USR.
 
În aceeași perioadă, relația sa cu Nicușor Dan a devenit una politică importantă. Fritz a declarat că se întâlnea periodic cu președintele, iar despre unele dintre aceste discuții a precizat că erau purtate "între patru ochi", într-un spațiu fără microfoane și fără înregistrări video.
Nu avem motiv să afirmăm că nu se întâlnea cu Nicușor Dan. Dar dacă nu? Dacă se întâlnea cu altcineva?
Dar declarația ridică o întrebare legitimă:
De ce a fost important să se precizeze public că în acea încăpere nu existau microfoane și înregistrări?
Și încă una:
Cine știa despre aceste întâlniri, cine le organiza și ce evidență oficială există despre ele?
Nu știm.
Și tocmai pentru că nu știm, întrebarea rămâne.
Bruxelles-ul și "salvarea" lui Fritz. 
Apoi ajungem în prezent.
În august 2026, situația lui Dominic Fritz a devenit din nou o problemă de anvergură europeană după modificările legislative care îi pot afecta mandatul de primar al Timișoarei.
Pe 25 august, PPE și Renew Europe au cerut Comisiei Europene să condiționeze plata unei tranșe de aproximativ 770 de milioane de euro din PNRR de situația creată de modificarea legislației privind integritatea.
Manfred Weber și Valérie Hayer au cerut Comisiei Europene să transmită Bucureștiului un mesaj ferm, invocând statul de drept și dreptul european.
 
Iar Comisia Europeană a confirmat că modificarea legislației va fi evaluată în cadrul ultimei cereri de plată a României din PNRR. Aici avem, spre deosebire de multe alte elemente ale acestei povești, un fapt public și verificabil:
două dintre marile grupuri politice europene au intervenit explicit într-o dispută legislativă românească ce îl vizează direct pe Dominic Fritz și au legat această problemă de fondurile europene.
Interpretarea motivelor acestei intervenții este însă o altă discuție.
Poate fi o chestiune autentică de drept european.
Poate fi apărarea unui politician european.
Poate fi ambele.
Dar este imposibil să pretindem că nu s-a întâmplat.
Și atunci întrebarea politică devine inevitabilă:
De ce este Dominic Fritz suficient de important încât disputa internă privind mandatul său să ajungă la nivelul PPE, Renew și Comisiei Europene, cu sute de milioane de euro din PNRR puse în discuție?
Și apare Lucian Pahonțu.
 
În această poveste intră acum un personaj cu totul aparte: Lucian Pahonțu.

Pahonțu conduce SPP din decembrie 2005. A rămas în funcție după schimbarea a trei președinți și a numeroase guverne. În 2024 a trecut în rezervă, dar a rămas la conducerea SPP.
Iar pe 26 august 2026, cu exact o zi înainte de momentul în care scriu această analiză, a fost publicată o investigație privind trecutul său militar.
Potrivit investigației, documente și mărturii indică faptul că Pahonțu a fost ofițer în Trupele de Securitate în perioada 1987–1990 și că s-a aflat în dispozitivul forțelor de represiune în timpul evenimentelor din 21 decembrie 1989 și al represiunii din iunie 1990. Pahonțu a respins acuzațiile privind participarea sa la represiune și a transmis că activitatea sa s-a desfășurat conform normelor și principiilor militare.
Nu este o informație oarecare.
 
Este vorba despre omul care conduce SPP de peste douăzeci de ani.
Omul care a lucrat sub Traian Băsescu, Klaus Iohannis și Nicușor Dan.
Și tocmai aici cronologia începe să devină interesantă.
 
Pahonțu, Cotroceniul și Nicușor Dan.
În 2026, o fotografie realizată la Bruxelles l-a arătat pe Lucian Pahonțu la aceeași masă cu Nicușor Dan, alături de Rareș Bogdan, Victor Negrescu și Eugen Tomac. Nicușor Dan a explicat ulterior că Pahonțu și echipa de securitate îl însoțeau în baza atribuțiilor legale și că nu exista o consultare politică între ei.
 
Din nou, nu trebuie să inventez nimic.
Explicația președintelui este publică. Fotografia este publică. Prezența lui Pahonțu este publică.
Și aici apare întrebarea:
Cât de multă influență poate avea, într-un stat, un om care a rămas în aceeași poziție de putere în timp ce s-au schimbat președinți, guverne și majorități politice?
Și mai ales:
Ce știe un asemenea om despre mecanismele de putere construite în jurul instituției prezidențiale după două decenii petrecute în proximitatea celor mai importanți oameni ai statului?
Nu spun că știe ceva anume. Spun doar că funcția pe care a ocupat-o timp de peste douăzeci de ani face această întrebare legitimă.
Până aici putem pune pe masă fapte și declarații.
Fritz a crescut rapid în politica națională.
A devenit președintele USR.
Numele său a fost discutat în perspectiva prezidențială.
Problema cetățeniei sale a rămas nerezolvată pe parcursul anului electoral 2025 și s-a încheiat abia în decembrie 2025.
A avut întâlniri confidențiale cu Nicușor Dan.
În 2026, problema mandatului său a ajuns până la Bruxelles, unde PPE și Renew au cerut Comisiei Europene să condiționeze fondurile PNRR de situația legislativă care îl vizează.
În același timp, Lucian Pahonțu, unul dintre cei mai longevivi oameni aflați în vârful aparatului de securitate al statului, ajunge în centrul celui mai puternic scandal public al carierei sale, după investigația privind trecutul său în Trupele de Securitate.
Iar toate acestea se întâmplă într-un moment în care puterea politică de la București este deja fracturată.
De aceea nu mă convinge complet explicația simplă potrivit căreia asistăm doar la războiul dintre două tabere.
Poate că Nicușor Dan și Bolojan se confruntă.
Poate că fiecare are oamenii săi, interesele sale și propria viziune asupra statului.
Dar poate exista și o altă explicație.
Poate că, în timp ce cele două tabere vizibile se luptă pentru controlul prezentului, o a treia grupare încearcă să controleze viitorul.
Poate că nu este interesată de un singur partid.
Poate că nu este interesată de un singur om.
Poate că încearcă să rupă anumite legături vechi, să scoată la lumină anumite personaje și să elimine anumite centre de influență.
Sau poate că nu există nicio a treia grupare.
Poate că avem doar o succesiune de conflicte independente, care, puse una lângă alta, par să formeze un desen.
Asta este ceea ce trebuie să aflăm. Nu din zvonuri.
Nu din surse anonime.
Nu din declarații făcute în culise.
Urmărind simplu cronologia, oamenii, instituțiile, interesele, banii, deciziile și, mai ales, momentele în care două evenimente aparent separate se întâlnesc.
Pentru că uneori adevărul politic nu stă într-un document care spune tot.
Uneori stă în succesiunea evenimentelor.
Iar dacă punem toate piesele pe aceeași masă, rămâne o singură întrebare pe care nu o putem evita:
Există, în acest moment, o a treia grupare de putere care a început o operațiune de "curățenie generală" (așa cum spunea Călin Georgescu) în interiorul sistemului, și asistăm nu la războiul dintre două tabere. Asistăm la începutul unei reașezări mult mai profunde a întregului mecanism de putere din România?
Vom trăi și vom vedea. 
Doar că sigur nu "vom trăi bine"! Parafrazând un "maestru" clasic în viață care sigur știe. Și nu spune!
Domnul să vă miluiască.