ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Ce să zic? Să aveti poftă la cafel! Printre lacrimi! Și sânge! 
 
Ce faceți, domnule Călin Georgescu?
 
Ce să fac?! Construiesc poduri între suflete!

Cam așa a sunat aseară un speech. 

Al unui Domn, Călin Georgescu, despre care ne explicau specialiștii sistemului putred mafiot, oligofren, cu dorință patologică de putere și control, da' cu multe diplome, mastere, și alte animăluțe olimpice, că a apărut de niciunde. 

Așa fiul ploii, venit pe stradă, vazut o ușă și aruncat în ea. 

Câștigat fără probleme un tur de alegeri, după care anulat, umflat de pe stradă, ca un traficant. Da. 

Dealer de suflete! 

Asta trebuia să fie încadrarea juridică la parchetari. Băgați mă, repede o ședință și schimbați naibii codul penal, ca să aveti ce să încadrați. Dar să fie pe siguranță națională, ca să vă spele kooorurile judecatorii și să aibă pe ce da naibii mandatu'. La minută! Păi nu-i păcat de voi?! Cu atâta școală? Să vină unu' din pleavă să vă ajute să deratizați voi toate infracțiunile pe care le-ați făcut începând cu aia grea, imprescriptibilă: crima la adresa democrației prin puciurile repetate pe care le-ați dat?! Că asta mă doare pe mine. Principiul si democrația, nu numele cuiva. 
Infracțiunea de crimă nu se prescrie. 

Ever! 

Speech-ul a deranjat. A durut! Rău! A fost ca un bisturiu în mâna unui neurochirurg. 

Adânc, în toate palierele sistemului și mai ales în portofelele instrumentelor sale, vezi, jelania influencerilor, actorilor, media, Reddit, vânzătoarelor de cremuțe pentru alea de pe OnlyFans, care au trăit cu degețelele lor cu unghiuțe lăcuite, glezna la vedere și rucsăcelele în spate cu apița la troti. Mda, și gipiesul în smart. Ăia olimpici, care sărăcuții nu pot trece la citit mai mult de doua fraze că au anxiuță, atacuri de panicuță si nu mai dispun de focus. Schiuzmi! 

Mâncați sfeclă, e anxiolitic natural. Lasați avocado și Xanaxul! Și niște țelină de la buna din grădină. Că se zice că țelina scoală orice mort! Oricare ar fi el! Sau ea!

Da! 

E prima oară porumbilor usereiști și sereiști când sunt de acord cu voi. Total!

Omul e dili. 

Aveti dreptate. 

O recunosc! 

Fix cum era și Gandhi. 

Ați auzit voi de Gandi?! Vreau să cred că da. Dacă nu bagă Dexonline sau wiki. Că-s făcute de voi. Ăștia culți în cap! Și sări peste sondaj, că e degeaba! Doar multă mumu!

Să ne întoarcem la Gandhi.

Ăla, prost dă-l naibii, care a lăsat niște vorbe:"Fii tu schimbarea pe care o dorești lumii." 

Cam atât! O propoziție cât toată filozofia întreagă la un loc. Restul e la pachet! 

Și Gandhi tot de poduri se ocupa. Le construia și ăla între oameni și sufletele lor, într-un timp când cei care erau la putere acolo distruseseră tot. 

Omul înțelesese că a porni de la zero, ca să refaci un TOT, fibra de unire e una singură: sufletele. 

Nu puterea în sine, nu economia vieții, nu cifrele, nu planurile, nu cualițiile, nu media și microfoanele cumpărate, cursul valutar și cătușeria.

Doar sufletele adunate laolaltă ca un fluviu au puterea să dărâme munții și să poată genera Calea. Calea reîntregirii unor familii și a unui neam sfâșiat în mii de bucăți din care curge sânge. De 35 de ani! 

Calea de întoarcere acasă. 

A noastră de aici și a celor plecați cu inimile rupte peste hotarele sufletelor. 

Știu ce înseamnă asta. Și eu am familia ruptă de 35 de ani. 

Ne desparte un ocean. Doar cine a trait durerea asta știe despre ce vorbesc! Și ca mine, sunteți o mulțime! Avem aceleași răni și rezonăm la același stimuli și același sânge. Care curge! Familia! 

Sângele care curge și pentru care nu există hemostază. Niciodată! 

Călin Georgescu, dragi influenceri și votanți ai micului nicușor, ți-a spus asta aseară! Ca voi să puteti  înțelege o asemenea traire, trebuie să fi fost în tranșeele suferinței, trebuie să fi stat la masă de sărbatori și undeva să fi așezat un scaun gol și o farfurie cu mâncare, un pahar de vin, dar locul era tot gol.

Mama se închina și printre lacrimi zicea:"E, dacă baiatul nu e cu noi, să fie locul Domnului!" Și de acolo, din capul mesei pornea servirea. Impecabilă! Ca și când Dumnezeu venise să spele rana mamei! Văduvă! În fața unei asemenea suferințe ca a mamelor noastre Domnul coboară din icoane! Și se așează la masă în miros de smirnă.

Și golul ăla al scaunului făcea totul! Bucuria familiei nu era niciodată rotundă și întreagă pentru că nu se vedea masa plină, 

ci doar locul gol! 

Nu ai cum să înțelegi dramele astea! Niciodată! Dacă nu le trăiești. Cu lacrimi, cu amargură, cu sângele sufletului șiroind pe fața aia de masă albă imaculată. Plină cu de toate! Zadarnic! 

Așa ceva te transformă! Nu-ți mai pasă cât e roborul și ce naibii mai șobolănesc ăștia ca să te sperie și să le dai din nou puterea! Nu ai cum să învingi puterea iubirii dintre sufletele separate cu speech uri despre cum vei face tu presiuni pe justiție. Sau alte demențe. 

În fața unei astfel de răni ce nu se închide și nu se cicatrizează, nici un altfel de discurs nu poate tăia ce se unește acum: O Nație și un Neam nou care a redescoperit Calea ce duce peste podurile între sufletele românilor. 

E cusută cu iubire, cu iertare după revoltă. Cu înțelegere pentru cei amputați sufletește, ca voi! Veninul s-a șters, rana s-a dezinfectat, puroiul s-a scurs în ultimele 5 luni, sub asaltul mafiot al cartelurilor transpartinice și transfrontaliere ale globaliștilor. 

Voi ne-ați vindecat! 

Știți de ce? Că v-am văzut, v-am auzit, v-am citit și ne-am crucit. Și cruciți am rămas de 5 luni. Continuu! Știm că sunteți în stare de orice. Nu ne mai miră nimic. Doar că voi ați rămas la gura podului și noi ne-am încumetat să urcăm pe el, deasupra unui hău fără fund. Nu știm ce ne așteaptă dincolo! Dar cu siguranță Nu Ne Temem! 

Diferența este că noi am Îndrăznit! Să pășim pe podurile de suflete, impecabil construite de un OM! 
Sunt precum un fir de păr, dar sunt legate cu ceva ce nu poate fi distrus, rupt, vreodată: Iubire necondiționată și Iertarea! Pentru noi înșine și pentru voi. 

Pentru neam, țară, oameni și viitor! Pentru istorie! Cu sânge! Cu sudoare, cu nădejde și mai ales cu credință! Știți voi, influencerilor și tu, sistemule unde găsesti podurile astea? 

Caută drapelul și le vei găsi în cusăturile alea dintre culori! Albastru, galben și roșu! Sunt cusute cu Iubire și Izbândă! Și câteodată cu biruința Sfântului Gheorghe! Când neamul ăsta al nostru și al tău pleca la luptă! Neamul ăla de țărani neșcoliți! 

Da' biruitor! 

Mă opresc aici, că scriu cu sânge și cu lacrimi și mă uit în negrul nopții pe furiș la mama cum doarme! E ora 3,54 de minute. Lucrez deja de o ora jumate. 

Doar că de unde lucrez, durerea mamei ce doarme, se aude în sufletul meu așa cum știti și voi din sufletele voastre! Are o lacrimă căzută pe obraz. Care nu se usucă niciodată! 

Lacrima asta împletește firul ce face Podul! Dintre noi cei rămași aici și cei plecați în lume! Și îi aduce acasă măcar să doarmă cu noi. În lipsă! Da' în tihna cuvântului viu: acasă!

Despre asta a fost măi, sistemule speech ul de aseară! Ca să ți-l decriptez pe limba ta de lemn care ne explică cum o să ne ducem noi cuiva ca neam. Cu economia, banana, roborul, blugii și mai știm noi ce nenorociri inventate! De voi! 

Mergi, sistemule și citește-l pe Apostolul Pavel, cândva Saul. Și el tot din sistem, al ălora din vechime, înainte să meargă pe Drumul Damascului! 

Zicea el acolo, într-o carte, una mare și groasă. Biblie se numește! 
 
Că: "Dacă dragoste nu e, nimic nu e!" Nu ai cum să învingi! Niciodată! Din nou! 

Un Neam care a învățat să râdă plângând! Un hohot de râs ce se îneacă într-o mare de sânge care curge! Din inimile noastre! 

Domnul să vă miluiască!