De doi ani, Omenirea urcă pe un Drum al Golgotei. Un drum greu, anevoios, cu hârtoape și cu o Cruce grea în spate. Fiecare pe cărarea sa, merge poticnindu-se, căzând, arareori vine cineva să ajute. Curge sudoarea, curge sângele, curg lacrimile, curge deznădejdea, curge însingurarea, curge batjocora, curg palmele, curg suduielile și icnirile.

Pe o cărare îngustă, intră cei care au îndrăznit să iubească sincer, sa ființeze sincer, să ajute sincer, să-si iubească aproapele ca pe sine. Intră pe cărarea îngustă cei care cred.  Singuri, in bătaia biciului, in huiduielile mulțimilor care cer Răstignirea lor! Pentru că nu sunt ca mulțimea adunată să vadă moarte. Pentru că au îndrăznit să dea Cezarului, ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.  Doar pentru că au Îndrăznit să fie Oameni!

Merg, tăcând, căzând, ridicându-se cu Crucea in spate. Lemnul e greu, atârnă cumplit peste încheieturile lor!

Ce fac, oamenii aceștia? „Caută un Om!”. Un OM, care să-i ajute să se „scalde” în apa în care Îngerul Domnului se afundă, spre vindecarea trupului și a sufletului. Nu găsesc! Strigă sufletele lor in zadar! Turma e fără Păstor! Păstorul lor este pe margine, cu ceilalți! Ceilalți care au făcut zid de o parte și de cealaltă a Cărării, că să se îngusteze cât mai mult Calea. A ales tăcerea și supunerea, lasându-și oile la îndemână lupilor. Doar privește!

Drumul greu al Golgotei ar fi trebuit să-i îngenuncheze pe toți! Doar că ei, știu că la capătul lui, dincolo de Răstignire, îi așteaptă Iadul.

Trei zile in Iad! Și mai știu că ușile iadului sunt smulse și rupte pe Vecie! De Cel în care Cred, de Cel pe care-L slujesc! Și mai știu că fără alea trei zile, au trăit degeaba. Pentru cele trei zile, în care-și vor întâlni demonii, pe care i-au învins din viață! Doar că din prea multa iubire de oameni, se duc acolo, pentru că așa e Drumul! Și Calea! Și mai știu, că pentru ei, El Biruitorul, I-a învățat să Îndrăznească! Și mai știu că abia acolo, în Iad, se vor întâlni cu EL, pentru că EL singur, poate coborî să-i scoată și să-i Învieze pentru Veșnicie! Și mai știu că Învierea nu poate să biruiască fără să treacă pe acolo. In întunericul fără fund, adânc, unde doar Iubirea luminează în întuneric! Așa au învățat ei sa fie Biruitori! Ca El! Îndrăznind, invingându-și frica!

Stăpânitorii acestei lumi, își numără arginții, cu care se va cumpăra Hacheldama! Pentru ei toți! Acesta le va fi locul! Pe vecie! Cei care știu că au aflat OM, au înțeles că Biruința vine în urma întunericului. Biruința vine în urma Morții, Biruința și Învierea sunt cele mai mai înălțătoare Ființări!

Din Moarte și Cenușă sămânța încolțește! Din Moarte și Cenușă se ridică falnic Lemnul Crucii! Cel ce te Înalță! Cel ce te duce în Veșnicie langă Sfinți! Cel ce te duce spre Viață! Viața, care fără Biruință nu însemnă nimic.