ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



De două mii de ani se aud din când în când strigătele de disperare ale unora dintre noi. Ca oameni! Când omul alege drumul Crucii și alege să meargă pe poteca ingustă a Celui Desculț cu cununa de spini. Strigătul disperării, nu al deznădejdei! Al unui om sau al unui neam. 

Strigătul care iese din suflet, nu din gât: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce M-ai părăsit?". Le-a strigat Mântuitorul pe Cruce! De atunci le știm și din acel moment le repetăm. Noi ca oameni sau noi ca neam! Sau orice neam ce e imbrăcat în Hristos. 

Strigătul acesta traversează Veșnicia și ne arată experiența abandonului. Când El, Tatăl pare că Ne-a părăsit, ne-a abandonat și noi, ca oameni nu-L mai simțim, nu-L mai vedem cu ochii sufletului sau ai inimii. 

Astfel, rămânem atârnați pe o bucată de lemn imaginară, al cărui gust amar îl simțim și -l trăim. În singurătate deplină, într-o suferință biblică de final de lume. 

Când o lume moare în noi, când fiecare celulă arde și focul ne pârjolește inima. Clipe ce par cât o viață! Așa moare un om sau un neam. Câci neamul e un suflet ce a unit milioane de suflete. În suferință! Ca o zbatere de aripă într-un zbor frânt, ca o cădere de început de lume, când unul a ales să cadă pentru putere și trufie. Când răzvrătirea celui fără nume și-a pus amprenta pe căderile noastre, ale tuturor. Fără căderea din trufie, noi nu am fi înțeles niciodată ce este suferința și mai ales ce este ca trăire moartea sufletului, nu a trupului. Nu am fi înțeles niciodată ce înseamnă Învierea! 

Ne-am sau neam botezat în Hristos, ce ni s-a dat să ne îmbrăcam în El doar când am Înviat din moarte, trăind! 

În secundele acelea din ziua a opta, când în întunericul total din biserici se aude doar tânguirea durerii. Clipe de durere sfâșietoare, pe care le simțim fiecare dintre noi. Pentru că nu e așa? Fiecare dintre noi, în ziua a opta, murim ca să învățăm ce este durerea. 

Durerea ce se transformă în bucurie? Sau bucuria durerii?!

Bucuria durerii alchimizată în triumful Vieții asupra morții când din mii de suflete se aude răspunsul la Cuvintele preoților: "Hristos a Înviat!" 

"Adevărat a Înviat!" Strigă un om sau un neam! Mărturisirea completă de credință rostită de suflete! La unison, ca un singur glas! Clipa când lumânarea altarului împarte Lumina, adică pe Hristos-Cuvântul, când ușîle catapetesmelor sunt smulse si ne inundă Viața! Când iadul se umple de Lumină! 

Când un om sau un neam strigă "Adevărat a Înviat!" cununa de spini se transformă în flori, oricât de uscat ar fi fost lemnul. Înflorește! 

Și în clipele acelea dintre moarte și Înviere, înțelegem că viața este despre bucurie, nu despre suferință! Sau despre cum trăim bucuria suferinței! Cea care ne Învie pe toti. Ca oameni și ca neamuri! Prin vocea clopotelor ce anunță Cerul că am mai Înviat o dată! Abandonul se transformă în Iubire! Și Dumnezeu Tatăl împarte bucurie! Uneori o simțim printre lacrimi! 

Multă bucurie!

Domnul să vă miluiască!