„Trăiți, bă, că de murit nu e nici o scofală!" ar fi spus cândva marele actor Adrian Pintea. Mare dreptate a avut! Aș îndrăzni să adaug că poți muri pentru libertate și pentru demnitate. Demnitatea ta de OM! Și mai ales, pentru credință și pentru neamul tău! Ce înseamnă viața unui om fără rădăcini, fără tradiție, fără strămoși și fără viitor. Sau cu un viitor pe care-l vei trăi în genunchi?! Nimic! Doar irosire!

Spunea părintele Cleopa de la Sihăstria, Sfânt, că ar fi bine să nu dai sfaturi într-o situație pe care tu nu ai trăit-o.
Așa este! A venit vremea să vă spun ce înseamnă să privești moartea în ochi. A venit vremea să vă spun ce înseamnă să te bucuri că ai fost inspirat și ți-ai cumpărat loc de veci, în clipa în care medicul îți spune că "până la Crăciun ar trebui să vă aranjați lucrurile, pentru că nu se știe"(anul trecut). Pe bună dreptate, probabil! Așa e știința! Acolo unde se desparte de Credință! Și tu să râzi și să spui că ți-ai pus lucrurile în ordine, că ai lăsat o listă cuiva, care știe ce are de făcut, atunci când tu vei pleca spre o lume mai bună. Să se facă voia Lui! Asta înseamnă binecuvântare de la Dumnezeu: să-ți dea timp să lași în urma ta ce e de lăsat, pentru ca tu vei pleca doar cu ce ai dat. Și pleci cu bucurie! Prima dată dai din ce ai ai, după care dai din ce ești: bucăți de suflet, blândețe, iubire necondiționată, loialitate și cunoștință. Câteodată nervi! Câteodată greșeli, câte o dată suferință! Dar niciodată trădare! Față de Dumnezeu, de aproapele tău și de neam, de țară!

Doar cu asta pleci!

Cu câtă iubire ai dat din câtă ți s-a dat de Sus! Câtă pace ai adus și câte lacrimi ai șters! Câte zâmbete și mai ales cât ai reușit să duci și poverile altora. Nimeni nu e perfect! Nimeni nu e fără de păcat! Doar înveți să-ți negociezi consecințele pacatelor. Acestea nu se șterg, chiar dacă păcatul mărturisit se iartă!

Am privit moartea în ochi? Da! Nu am negociat nici o secundă cu ea. Este singura certitudine din viața asta. Nu ai ce să negociezi cu sfârșitul poveștii! Restul e relativ! Dacă ai făcut tot ce a fost omenește posibil, într-o situație dată, fi împăcat cu tine! În general toate trec: și alea bune și alea mai puțin bune! În înfruntarea asta teribilă, când aproape cinci luni de zile am văzut lumea care pentru mine a însemnat un ochi de geam la care o Femeie a venit și a zis:”Să taie Nectarie ca el e doctor!”. Și a tăiat prin mâinele unui medic excepțional! Apoi biopsii, perfuzii, chimioterapii, operație, imobilizare la pat și mai ales experiența de a depinde de altcineva, pentru un om extrem de activ, care era în stare să munceasca 20 de ore pe zi, a însemnat o experiență tulburătoare.

De ce tulburătoare? Am realizat asta în ziua în care am mers anul aceasta prin zăpadă! Și am vazut pomii înfloriți! Nu vă imaginați ce înseamnă asta! În ziua în care am fost capabilă fizic să merg în piață și să aleg cu mâna mea legumele și fructele. În ziua în care m-am ridicat din pat după 5 luni și am reușit să ajung singură la baie! În noaptea în care am putut să deschid singură fereastra, la trei dimineața și am auzit păsările ce-și împărțeau între ele veștile nopții! În noaptea în care mirosul florilor de tei a inundat fereastra și am reușit să-l aduc în tot sufletul meu. În noaptea în care am fost capabilă fizic să fac prima metanie în fața icoanelor.
Și mai ales, în momentul în care am putut să ajung singură la Sfânta Liturghie! Să mulțumesc și să spun:"Ale Tale dintru ale Tale, Ție îți aducem de toate, Și pentru toate îți mulțumim!"

Nimic nu este mai important în viața unui om decât Libertatea! Și Demnitatea! De a fi! De a sta în picioare!

Pentru acestea două merită sa mori! În picioare!

Pentru cele două și pentru neamul tău. Pentru toți ai tăi, care au dat cu pietre în tine. Într-o astfel de bătălie până la urmă rămâi singur sau aproape singur! Rămân alături de tine oameni pe care-i numeri pe degetele de la o mâna. Asta e Calea! Când ai plecat pe Calea Lui, oamenii de lângă tine nu mai pot urca muntele alături. Nu e simplu deloc și e de înțeles. Tu trebuie să-i ierți și să-i binecuvântezi! A fost bătălia ta! Ei nu au trăit războiul pe care tu l-ai dus. Poate pentru ei a fost și mai greu. Sentimentul neputiinței te paralizează. Și atunci aleg să se depărteze. Doar cei care au intrat în acest tip de război crunt știu ce înseamnă să trăiești cu fiecare fibră a ta, în timp ce toata lumea așteaptă să mori. Mai repede! Ca să-ți fie curmată suferința! Doar că Lucrarea Domnului și a Maicii Lui este întotdeauna alta decât cea preconizată de oameni. Planul omului îl face pe Dumnezeu să râdă! Întotdeauna!
Pentru că tu ai învățat să mori, ca să renaști mai puternic ca oricând. Nu te mai sperie nimic! Iadului ar trebui să-i fie frică de tine!

Și da!
Te poate speria perspectiva unei vieți trăite în genunchi, a unui neam care nu mai știe să lupte pentru valorile cele mai importante în viața asta. Asta da, te sperie. Pentru că tu ai înțeles și ai trăit momentele acelea în care viața te-a învățat că cele mai valoroase lucruri nu sunt materiale. Nu au preț! Acelea sunt cele care contează! Să înveți să mori pentru niște principii pe care nu le negociezi.
Să înveți să mori ca să fii biruitor!

Pentru asta e nevoie să te urci pe Cruce, să te lași răstignit de aproapele tău sau de viață, să înveți să-i îmbrățișezi pe toți și să ceri să fie iertați, că nu au știut ce fac! Fără Răstignire nu există Înviere! Fără moarte, fie ea și în sens metaforic, nu neaparat fizică nu există Viață!

Prin momentele Golgotei și ale Răstignirii a trecut neamul nostru de aici și de peste hotare de ani și ani, dar mai ales în ultimele 4 luni. A "curs sânge" din sufletele românilor! Suferința, trauma, pietrele aruncate în noi, imobilizarea cu miliția, cu hăituielile și înjosirile, cu jignirile, culminate fiind de furtul votului, au dus Neamul românesc pe Cruce! Suntem acolo sus, pe Cruce, cu brațele întinse, ca Neam!
Ca să putem să Reînviem, suntem nevoiți să ne lăsam în mâinile Domnului, și mai ales să știm, să înțelegem și să facem ce trebuie făcut! Să iertăm și să învățăm să fim din nou împreună! Uniți!

Să stăm în picioare, chiar de-ar fi să murim!
Pentru Libertate, Demnitate, Neam și Drapel!
Sunt singurele motive ce ne vor face biruitori! Să ne gândim că istoria ne va așeza pe Scut! Înfășurați în culorile Drapelului!

Avem în față o lună de zile să ne ducem bătălia finală!
Atât!
Sunt singurele motive care le vor reda înapoi viața celor ce vin după noi.

Pentru că România nu e a noastră! Este mai ales a celor ce ne urmează!
În veac!
Să avem demnitatea să le lăsăm o țară liberă și demnă. Măcar lor, dacă pentru noi nu am fost în stare.
Pentru ca ei, atunci peste ani, să poată deschide ferestrele sufletelor și să respire mirosul teilor fără soț, tei pe care Eminescu(românul absolut), ni i-a făcut eterni ca și amintirea operei lui. Pentru ca ei să poată trăi peste o sută de ani, Sfânta Liturghia în limba română, în biserica de lemn și să asculte Balada lui Ciprian Porumbescu cu ochii plini de lacrimi de bucurie.
Lăcrimând bucuria pentru strămoșii lor!
Adică, noi!

Domnul să vă miluiască!
#fițibiruitori