ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Să stai în creierii nopții și să asculți liniștea. Și să întrebi pe Cel Desculț unde se duce larma zilei. De ce e atât de adâncă liniștea? 
Sau e doar pace? 
Ce e una si ce e cealaltă?! 

Poate că larma zilei a plecat prin visele tale, să alerge precum caii sălbatici într-un tărâm al viselor noastre. Poate în vis, sufletul aleargă pe cărarea bătută a laptelui, căutând necontenit drumul către Acasă! Poate sufletul caută din nou cărarea de pe care a poposit aici pe pământ. Și poate doar în larma viselor este împlinit. Și se va întoarce spre dimineață, când apele Lui se vor roși, precum ouăle de Paști, ca să ne arate că din nou suntem! Cine știe?! 

Poate El acolo Sus, zâmbește printre picăturile de sânge ce se preling pe frunte de la spinii facuți coroană. Uscați, rupți dintr-o tufă care nu a înflorit decât după ce a înțepat fruntea Vieții. Și astfel, zorile au căpătat viață. Și nu oricum! O tufă uscată care frunzește și dă rod. După mii de ani de la Facerea Lumii ca să ne arată că ea iși cunoaște Stăpânul și a așteptat poate ca podul dintre Legea Veche și Legea Nouă, pod numit și  Înaintemergătorul, să fie cusut cu strigate în pustie. Când el, cel mai mare om între oameni, striga:"Pocaiți-vă!".Strigăt care a fost ca o temelie de piatră pentru Împărația Cerurilor. 

Ce este liniștea?! Încremenită, lipsită de viață?! Doar mi se pare. Prin fereastra deschisă, dacă asculți grădina noaptea știi că iarba crește și țărâna respiră. Auzi păsările care au tăcut după ce și-au dat veștile una alteia, până la capătul lumii, cum se odihnesc. Prin liniștea celei mai întunecate părți din noapte, se aude un arici. Probabil își caută hrana sau ascultă tropăitul cailor din visele noastre. Iarba aplecată spre pământ, florile adormite și stelele îmbracă copacii înverziți timid ca pe niste brazi de Crăciun. Un mârtan miorlăie în somn. Deci ce e liniștea? Respirația dintre două batăi de inimă. Secunda eternă, în care ființăm.

Ce o fi pacea? 
O fi! 
Mare lucru! 
Măsura de la palmă la stele, într-un deșert, în clipa în care scorpionii își plimbă mândri coada cu un spin. În căutare de pradă. Că de aia e deșert. Ca să te întâlnești cu tine, sau cu partea aceea de care ți-e teamă din tine. Pacea poate sa fie momentul acela de eternitate în care ai primit un răspuns la o întrebare veche de când lumea: cine ești tu, Omule?! Știi cât bine poți să faci? Dar totodată știi si de cât rău ești în stare? Îți știi tu limitele tale? Ca să știi cât de mult bine ai fi în stare să faci, ești nevoit să afli de cât rău ești capabil. Și suntem! Doar noi, oamenii putem face răul. Oare de ce? Oare cât și până când? 

Poate pentru că nu știm ce înseamnă Pacea cu adevărat.  Să fii în ea și să fii capabil să o aduci cu tine oriunde ai fi și ea, pacea să aibă miros de pâine caldă, aburindă, ca bobul de grâu pe care e Chipul Lui: Pâinea Vieții!  

Poate fi atunci când mintea, inima și cuvântul sunt una si aceeași. Poate fi atunci când mâna se întinde spre a ridica pe cel căzut, poate atunci când ușurezi povara cuiva sau poate fi ca un strigăt de clopot sau un tunet de toacă, care lasă în urmă un gând:"Pocăiți-vă!". Pentru că el, clopotul și ea, toaca, anunță Cerul că așteptam mila Lui! 

Și tu ca suflet, în noaptea neagră, călătorind prin deșertul de unde ne tragem toți, întinzi mâna și culegi stelele. Ni le-a lăsat El, ca să ne arate Calea. Spre Acasă! 
Distanța dintre palma care culege stele din Cer și le aduce pe pământ este ca și cărarea dintre minte și inimă: la îndemâna oricui, dar nu oricine e capabil să-și întindă palma într-un deșert fără apă, ca să facă să înflorească Pustiul. 

Ca să facă să înflorească tufa uscată din care s-a rupt coroana de spini de pe Fruntea Lumii. 
Doar într-o clipă măreață de vreme, o secundă, Cerul se poate uni cu pământul printr-o picătură de sânge prelinsă pe fața Fiului Omului, care ne-a arătat ce e pacea prin câteva Cuvinte ale Cuvântului: "Tată, iartă-i că nu știu ce fac!"

Și e abia marți, a doua zi a Săptămânii Patimilor. Când omenirea se pregătește de Golgotă! 
Să priveghem! 
Pentru Cuvântul care a Cuvântat și a spus:"Iubiți-vă unii pe alții, așa cum v-am iubit eu pe voi!".
Adică, "Pacea mea o dau vouă!". 

Domnul să vă binecuvânteze!
#fițibiruitori