ascultă articolul

Cândva țara aceasta a avut un Vodă. Ștefan se numea. Zis și Ștefan cel Mare. El a avut un crez și un Steag de luptă. Pe steagul său de luptă, în fruntea oștirii era Icoana Sfântului Purtător de Biruință Gheorghe. Vodă Ștefan l-a ales ca Patron al Oștirii Moldovei, crezând din tot sufletul că acest Sfânt, vine alături de el în luptă cu toți ostașii morți pentru Hristos! Și exact așa a și fost. Mărturie a rămas salba de mănăstiri a Moldovei. Asta a fost Lucrarea Harului.
Mai târziu, Sfântul Gheorghe a fost ales ca și Patron al Forțelor Terestre ale României. Adică al Armatei Romane.

Azi, Sfântul Gheorghe plânge! Plânge pentru că nu mai are oștire pentru care să vină în ajutor. Oștirea lui, a traversat linia "inamică" și a pactizat cu "balaurul"! Cei ce erau îmbrăcați în uniforme, s-au lepădat de cei pe care trebuia să-i slujească și să-i apere, pregătindu-se de asalt asupra oamenilor simpli.

În fiecare zi, de doi ani, am văzut cum majoritatea dintre ei, îmbrăcați în uniforme au fost "balaurul" în sine! Au hărțuit, au bătut, au amendat, au profanat, au asuprit și omoarât oameni. Toate astea în numele unor indivizi străini de credința creștin-ortodoxă, în numele unei mascarade de asuprire nemaivăzută până acum în istoria neamului nostru. Cu voie de la stăpânirea străină de acest neam și martirii săi!
Căci ei, "stăpânii" nu au nici o legătură cu poporul român. Ei slujesc "balaurului"! Doar lui!

Chiar dacă azi Sfântul Purtător de Biruință plânge, mâine, acest Sfânt își va șterge lacrimile și va purcede la luptă. Pentru că în ultimii doi ani, Sfântul și-a mărit Oștirea cu mucenicii acestui neam. S-au ridicat la Ceruri și s-au făcut mucenici, ca să întărească Oștirea țării, Oștire care cu siguranță se va așeza în spatele Sfântului, spre a fi dusă la Biruință!
Așa cum el, Sfântul, în numele lui Hristos, a învins balaurul, o mai poate face încă o dată!
Pentru că lângă mucenicii neamului, încă există Oastea Tăcută a credincioșilor!
Și această Oaste Tăcută este mult mai numeroasă și mai puternică fără haină militară, de miliție sau jandarmerie! Infinit mai puternică prin tăcere și faptă! Chiar dacă nu se vede. Și poate tocmai de aceea. Lucrarea Duhului Sfânt este cea mai mare în vremuri grele, de asuprire totală. Și se face în Taină. Ca toate Lucrările Dumnezeiești!

Înfrângerea nu se declară când cazi! Înfrângerea se declară când refuzi să te ridici! Neamul românesc a căzut, dar a căzut doar în genunchi, nu definitiv. De acolo, din genunchi, se va ridica întărit în credință, chiar dacă mulți au obosit, s-au rătăcit pe Cale, au deznădăjduit și s-au simțit pierduți în întunericul adus de balaur. Neamul Românesc a învățat să Cadă și să se Ridice! De două mii de ani! Știe că ăsta e drumul spre Mântuire! Nu există Mântuire fără Cădere!
Vouă, celor ce ne-ați pus în genunchi, vă mulțumim! Doar așa putem să ridicăm privirea spre Cer! De acolo, din genunchi, se vede Cerul mai aproape. Pentru că, așa se spune în rugăciunea Epiclezei mari: ..."din genunchii inimii mele..."!

Astfel, în Numele Lui, și cu ajutorul Sfântului Purtător de Biruință, vom putea fi Biruitori, întâi asupra răului din noi și apoi, asupra răului de lângă noi. Astfel, vom putea să fim biruitori asupra Balaurului! Încă o dată! Și de câte ori va fi nevoie!
Bucură-te Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, purtatorule de Biruință!