Ana Blandiana nu a scris literatură anticomunista; nu a avut manuscrise ascunse în sertar. Nu a fost persecutată, închisă, torturată, otravită, cu domiciliu obligatoriu, interogată de securitate, trimisă la munca de jos, navetistă prin comunele patriei, obligată să părăsească România ca alți colegi ai ei.
Să nu-mi ceară nimeni respect pentru Ana Blandiana, din moment ce ea vorbește în acești termeni despre cîștigătorul primului tur al alegerilor și posibilul viitor președinte al României. Ia fiți atenți:
Pentru cei care au deschis ochii mai târziu, aducem aminte informații publicate de ActiveNews, care este posibil să aibă de-a face cu formarea totalitaristă a cenzorului șef de la CNA, Vasile Bănescu, numit în această funcție din partea Guvernului PSD chiar de Marcel Ciolacu.
Ana Blandiana, cea prezentată deseori drept „cunoscuta disidentă anticomunistă”, a primit în anul 1982 Premiul Gottfried von Herder din partea Universității din Viena, motiv pentru care a fost invitată la festivitatea de premiere în ziua de 11 mai 1982, care l-a adus apoi la Viena și pe tânărul, pe-atunci, Emil Hurezeanu.
Să fie chiar tata lu' Bolojan, prezidentul interimar de azi? Deci nu e doar treaba cu Germania?
ActiveNews a stat de vorbă cu ultimul martor în viață al acelui moment, care trebuia să fie chiar ținta actului terorist al rețelei extremiștilor maghiari cu conexiuni de la Budapesta până în CC al PCR.
O veste cumplită a zburătăcit în incinta Televiziunii, în care mă aflam împreună cu grupul meu: Armata a deschis focul în Piața Palatului! Vestea țâșnește ca un gheizer iar primele întrebări curg șuvoi. Împotriva cui? Cine a tras? Ordinul de la cine a pornit?
Am sentimentul că timpul a încremenit atunci, în zilele acelui tulburător decembrie. Am senzația că acel iureș, acele emoții, acele trăiri, spaime, speranțe, furie, revoltă, că toate acele zile și nopți, că tot acel aer străpuns de gloanțe
Vă prezentăm înregistrarea teleconferinței din 17 decembrie 1989, în care Nicolae Ceaușescu încearcă să „restabilească ordinea” la Timișoara.
La finele anului 1967, odată cu un oarece „dezgheț” petrecut în urma publicării volumului Literatura română între cele două războaie mondiale al lui Ovid S. Crohmălniceanu, tema curentului gândirist și a revistei Gândirea a început să fie din nou abordată de mediul nostru scriitoricesc.
Nu românii trebuie să-l certe pe Cărtărescu pentru falsificarea istoriei poporului evreu, ci chiar evreii pe care i-a mințit. Eichmann a ucis cinci milioane de evrei, iar Cărtărescu jignește poporul român care a salvat mai mult de jumătate din evreii puși în grea și nedreaptă cumpănă de istorie.
CURTICEANU SILVIU (n. 15 oct. 1933, Timișoara) Membru supleant al C.C. al P.C.R. (28 nov. 1974–23 nov. 1979); membru al C.C. al P.C.R. (23 nov. 1979–22 dec. 1989); membru supleant al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. (24 nov.-22 dec. 1989); membru al Secretariatului C.C. al P.C.R. (22 mart. 1984–22 dec. 1989).
Când am publicat articolul despre trecutul de CC PCR al tatălui lui Răzvan Bucuroiu, editorialist Lumina și culturnic șef la TVR, mulți cititori au crezut că am glumit și că este un pamflet literar. Nu, n-am glumit.
Răzvan Bucuroiu, realizator TVR la „Universul Credinței”, ex-director la fosta revistă „Magazin Ilustrat Lumea Credinței”, editorialist la ziarul „Lumina” al Patriarhiei Române și influențăr pe Facebook, se arată adeseori indignat public față de un singur ierarh: IPS Teodosie.
Un caliban aciuată pe la CNSAS și revista 22 sare în ajutorul fostului său coleg de la organul de propagandă al GDS, Vasile Bănescu, pentru a arunca imprecații la adresa ActiveNews.
Generalul (r) Aurel I. Rogojan, publicist preocupat și de naționalismul interbelic, după cum stă dovadă serialul pe care îl publică în Cotidianul, ne oferă în exclusivitate o mărturie a oficialului comunist de rang înalt Petre Gigea Gorun, acum nonagenar, extrasă din memoriiile sale nepublicate.
Pe 16 mai 1980, Marin Preda (58 de ani) era descoperit fără suflare pe patul camerei sale de la Casa de creație a scriitorilor de la Mogoșoaia. Mai mulți apropiați ai scriitorului au considerat că moartea lui Preda este cel puțin suspectă.
Soția este importantă în viața unui bărbat dar nu numai în viața privată ci și, indiscutabil, în cariera sa, în viața sa publică. De acoperire sau nu, lui Vasile Bănescu i se potrivește vorba-ceea: în spatele unui bărbat de succes - cum este, neîndoios, domnia sa - stă o femeie puternică: Cristina Popa Bănescu ex Curticeanu
Câțiva consilieri ai Uniunii Salvați România (USR) au propus în 2018 ca filozoful Mihai Șora să primească titlul de cetățean de onoare al Bucureștilor iar ulterior acesta l-a și obținut. Bazat pe o mare minciună.
Prezența de ieri dimineață (21 Decembrie), la ora 9.45, a Fiscusului din dealul Cotroceniului la Piața Universității a fost o împietate! Pentru el a fost doar un prilej de a mai rânji o dată, cinic, că a bifat obligația de imagine, trasată de consilierii săi.
Conform legii din 2007, Radu Florian și fiul său Alexandru, profesori de socialism științific la Universitatea din București — primul timp de 50 de ani! — se fac vinovați de "otrăvirea sufletelor tinere”. Cum de nu se regăsesc pe lista lui Tismăneanu din raportul pe care Băsescu l-a citit în Parlamentul României?”
Colegul nostru Victor Roncea, redactorul șef al ActiveNews, a câștigat pentru a treia oară același proces cu patronul Humanitas, omul de afaceri Gabriel Liiceanu, fost candidat la Parlamentul României, susținător USR și membru GDS.
Astăzi s-a desfășurat la Curtea de Apel București primul termen în noul proces Liiceanu vs Roncea și Libertatea Presei, după ce omul de afaceri din spatele Editurii Humanitas a obținut contestarea deciziile tuturor instanțelor anterioare la ICCJ
În prima parte a anului 1990, adică acum 32 de ani, mai mult de 4 milioane de carnete de partid au fost aruncate la gunoi, iar mai multe zeci de mii de instituții au transformat în deșeuri cărți și alte materiale de propagandă
După ce l-a lăsat vreo două zile să fiarbă în suc propriu, Mircea Dinescu îl calcă în picioare la propriu pe Gabriel Liiceanu.
Și când îmi aduc aminte că pe 22 decembrie 1989 împreună cu Ion Caramitru și o coloana de manifestanți am venit la Mircea Dinescu acasă, pe Bitoliei, în Dorobanți, ca să îl luăm la Televiziune - și l-am mai și așteptat, vreo 2000 de oameni - mai că-mi vine, ca fost „Hitlerjugend” ce sunt, să-l trimit direct la Auschwitz.
Cine se gândea când vedea elicopterul lui Ceaușescu decolând de pe CC (am fost acolo), că vom ajunge în 31 de ani la marginea celui mai teribil experiment totalitarist din istoria modernă?
Ocupați până peste cap să întoarcem pe toate fețele criza în care Covid-19 și, mai cu samă, răspândacii isteriei generalizate pe acest subiect, uităm să dăm atenția cuvenită unor întâmplări a căror semnificație majoră se află în strânsă legătură cu însuși nivelul real al exercitării drepturilor și îndatoririlor meseriei noastre de gazetari
Într-un amestec de informații reale cu aserțiuni false (dezinformare gri, în limbaj de specialitate), se întocmesc liste negre cu publicații din România și, pe lângă lideri de opinie cunoscuți, se lansează agenți dubli anti-sistem sub masca punerii lor la zid
