„Fraților, dacă murim toți aici, în haine vărgate și în lanțuri, nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el! Poporul român este una dintre minunile lui Dumnezeu în mersul Său prin Univers”.
Ce se poate atunci răspunde la întrebarea dacă Bolojan poate fi clonat, de fapt înmulțit cu 40 pentru a-l face să iradieze la scara întregii țări. Răspunsul e „da”, dacă i se va da timp, dacă i se vor da anii necesari pentru a traversa deșertul corupției pe care-l locuim.
Născut în 1954, Barbu a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Craiova și a fost bursier al Guvernului Francez la Grenoble. A fost lăudat de mari nume precum Constantin Noica, Emil Cioran și Marin Sorescu, fiind considerat un gânditor de excepție al culturii române.
Și așa, în noaptea napoletană, două lumi se ciocnesc și se topesc una în alta, amintindu-ne că geniile adevărate – fie ele cu sau fără Nobel dar cu milioane de vizualizări – recunosc strălucirea oriunde o găsesc. Chiar și în spatele gratiilor, cu un refren pe buze: 'O, viața mea, ca Cărtărescu nu e nimenea'...
„Voi vota cu Klaus Johannis în cea mai bună dintre lumile care ne-au rămas...Johannis a devenit refugiul nostru în fața primejdiei, fuga noastră democratică în munți”. (Gabriel Liiceanu, 2014 – Contributors)
Domnule profesor, o să intru abrupt în subiect, dacă tot este al doilea deceniu în care un telenobelist închipuit nu a primit nimic, cred că trebuie explicat de ce nici nu va lua vreodată premiul Nobel, în ciuda milioanele de euro scurse din bugetul patriei la propunerea unor cadre precar alfabetizate și total iresponsabile cu avutul național.
În zilele de 6-7 octombrie 2018 s-a desfășurat în România Referendumul pentru Modificarea Constituției, boicotat în egală măsură de Liviu Dragnea și PSD, aflat atunci la guvernare, cât și de Klaus Iohannis și PNL ca și de intelectualii subțiri care l-au folosit pe același LIviu Dragnea pe post de sperietoare
De ce a lipsit editorul lui Cărtărescu, omul de afaceri Gabriel Liiceanu, din piesa „Rinocerii se întoarce”? Avocatul Marian Nazat oferă un posibil răspuns pe blogul său: îl iubește mai mult pe Bolojan decât pe Nicușor. Iar un triplu nu pare încă să fie dorit de toate părțile, apreciază observatorii sexo-marxismului.
Patrick Andre de Hilerin comentează apariția odei lui Liiceanu, în contextul inaugurării librăriei Humanitas din sediul Bibliotecii Județene Gheorghe Șincai, Oradea.
„Atunci Moise a zis către Domnul: "O, Doamne, eu nu sunt om îndemânatic la vorbă, ci grăiesc cu anevoie și sunt gângav; și aceasta nu de ieri de alaltăieri, nici de când ai început Tu a grăi cu robul Tău; gura mea și limba mea sunt anevoioase".
În stilul său sarcastic, Patrick André de Hillerin desființează textul lui Gabriel Liiceanu despre Ilie Bolojan, pe care îl consideră un nou exemplu de pupincurism intelectual.
MOTTO: „Dacă ăsta e «eșecul intelectualilor», atunci succesul analfabeților politici l-am văzut 30 de ani pe pielea noastră. Eu aleg SĂ RATEZ CU VALORI, NU SĂ CÂȘTIG CU HOȚIA.” (Adrian Antonescu, comentariu la postarea...
În Jurnalul de la Păltiniș nu s-a scris „nici un cuvânt, nici un cuvințel, despre acei (numeroși) care și ei și-au dovedit atașamentul pentru tine, dragostea, aprecierea, respectul, nu mergând cu trenul și autobuzul de la București la Păltiniș, ci cu duba de la București ori Pitești la Gherla, Jilava, Aiud și alte locuri asemănătoare”
După 21 de ani, fac publică pentru prima dată, o înregistrare brut (nedifuzată) de la Paris, unde am fost pentru trei zile, primit în casa lui Paul Goma.
Poate că nici nu era cazul să scriu despre Oana Pellea, subiectul fiind, oricum am lua lucrurile, minor. Însă există, din punctul meu de vedere, ceva revoltător în „ascensiunea intelectuală” a acestei actrițe.
Există scriitori care, simțind că fântâna inspirației s-a secat, nu se retrag cu demnitate, ci prefac neputința în teorie, eșecul în poezie, golul în ”filosofie”. Ne aflăm în fața unei astfel de demonstrații – un text confesiv, alunecos, în care...
Nimeni nu-l va întreba pe Cărtărescu de ce vrea să fie membru al Academiei Române alături de postumii geniali Eminescu, Noica și Cioran. Așa cum se știe, acest semibulgar, urmaș al unor onorabili cultivatori de varză din Bolintin de lângă București, a dirijat în Dilema nefericitului Pleșu o anchetă despre Eminescu.
Astăzi, în calendarul trecător al timpului, e notată ziua de naștere a domnului Gabriel Liiceanu. Nu mă voi coborî la mimetismul fad al urărilor reciproce, nu-i voi întoarce ceea ce, în tăcere sau cuvinte, mi-ar adresa el mie.
„Mințile strălucite gândesc la fel”, a zis manelistul Dani Mocanu, în extaz mioritic, dând mâna – spiritual, desigur – cu Mircea Cărtărescu, copilul de mingi al culturii oficiale. Nu, nu e o glumă. E doar România: patria în care epigonul se...
Unire-n cuget și simțiri între Mircea Cărtărescu și manelistul interlop Dani Mocanu, care a făcut o manea elogiu la adresa lui Nicușor Dan. Mircea Cărtărescu a distribuit maneaua însoțind-o de rînduri admirative. Mai mulți membri GDS au postat mulțumiri lui Mircea Cărtărescu pentru minunatul dar ce le-a fost făcut prin această distribuire.
Ana Blandiana nu a scris literatură anticomunista; nu a avut manuscrise ascunse în sertar. Nu a fost persecutată, închisă, torturată, otravită, cu domiciliu obligatoriu, interogată de securitate, trimisă la munca de jos, navetistă prin comunele patriei, obligată să părăsească România ca alți colegi ai ei.
Între demagogi de joasă speță care urmează să distrugă România mea și securistoizii (aceiași + dl. Nicușor, new entry) care – ajutați la "hei-rup” de atâția oameni de bună credință – o distrug de 20 de ani, am propria mea alegere. Dar e a mea.
Sunt ei – clica, haiticul, suita lacomă de profitori ai Sistemului, acea rețea cleioasă de grandomani cu ifose de elite, acei vampiri ai spiritului românesc care, de peste trei decenii, sug seva ultimelor rămășițe de demnitate și autenticitate din cultura română.
MOTTO: „...Siunt Clotildă Arman’ (zâmbet larg, fermecător, n.n.), candidată IUSERE la Senatul Rrrromâniei. Vă rrreamintesc (aer serios, de mare încredere, n.n.) că duminică trrrebuié să vă dușeți la vot (își aranjează părul după urechea cea cu un cercel extins cam până la brâu, n.n.) si TRRREBUIÉ SĂ VOTAȚI CU ELENA LASCONI...”
De multe ori mă întreb, cu o nedumerire care mă macină, dar care nu pare să frământe conștiințele celor care ar trebui să răspundă: ce ați făcut pentru această țară, domnilor Liiceanu, Pleșu, Cărtărescu, Patapievici, de primiți atâta recunoaștere și sinecuri?
Poate să existe ceva mai caraghios decât asta? S-a anulat și rezultatul votului prin care d-l Cărtărescu n-a fost primit în Academie, așa că se va face o nouă votare - și, dacă va fi nevoie, probabil încă una, și încă una. Evident că și aici vorbim de o presiune a unui grup de interese ilegitim, cum s-a întâmplat și cu anularea turului doi de la prezidențiale
Nicolae Breban: „Unul dintre rolurile Academiei Române e să apere demnitatea valorilor culturii, literaturii și științei naționale consacrate în țara și în străinătate”
Metoda lor unică, dar fără valoare, este să defăimeze marile spirite ale neamului, să le arunce în față etichete ca „legionari” sau „învechiți”, ca pe o mască ieftină pentru a le diminua relevanța.
Lumea românească, de la Simion Bărnuțiu cu al său „Tineți cu poporul toți ca să nu rătăciți. Nu vă abateți de la cauza națională de frica luptei”, la intelectualii români de azi. Ce zic aceștia?
Paradoxul lui Epimenide, conform căruia „toți cretanii sunt mincinoși”, rămâne un exercițiu fascinant al logicii. Dacă acceptăm că Epimenide, cretan prin naștere, spune întotdeauna adevărul, atunci afirmația sa devine o contradicție logică.
Omul de afaceri Gabriel Liiceanu a fost reactivat de Cristian Tudor Popescu, aflat într-un proiect de demonizare a candidatului independent Călin Georgescu, împotriva căruia pregătește un adevărat „Front al Democrației și Unității Socialiste”.
Aceasta este, în profunzime, esența sa. Un spirit oscilând între capricii frivole și aspirații mărețe, dar care nu reușește niciodată să depășească zona sigură a unui joc intelectual. Sub masca unei erudiții pretențioase se ascunde, de fapt, o bufonerie abil disimulată.
Adevărul e că probabil nici el nu mai știe de câți ani tot ia Nobelul. Între timp însă s-au mai schimbat și șefii SIE și ICR așa că șansele lui au scăzut de la an la an.
Nu românii trebuie să-l certe pe Cărtărescu pentru falsificarea istoriei poporului evreu, ci chiar evreii pe care i-a mințit. Eichmann a ucis cinci milioane de evrei, iar Cărtărescu jignește poporul român care a salvat mai mult de jumătate din evreii puși în grea și nedreaptă cumpănă de istorie.
Chiar de ziua comemorării a 135 de ani de la moartea lui Eminescu, mai multe oficine de presă, între care se remarcă unitate de sie stătătoare „Adevărul”, au ținut să ni-l aducă în față pe autorul Humanitas, Mircea Cărtărescu.
L-ai pupat în dos pe Cioloș Dacian Julien și i-ai propus „Hai să facem un partid împreună!!!!” în 2016, iar REPER-ul lui Cioloș este astăzi „aut” de peste tot (3,7% la europarlamentare, că în țară nici nu s-a văzut procentul).
Stimați cetățeni, de când Cosette Chichirău s-a despărțit -în mod dramatic, aș spune- de Drulă și de celebra lui rangă, s-a simțit așa... ca un dezechilibru pe dreapta, ca un gol dureros, ca o migrenă intelectuală latentă, ca o extrasistolă zgubilitică.
MOTTO: Gabriel Liiceanu: „Primul gest de făcut, dacă ești indignat, este să votezi. Nu toți politicienii sunt corupți. Există și oameni în care am încredere. De pildă, cel care se ocupa de Transporturi, Cătălin Drulă (ăla cu ranga, știți... n.n.)
„Românii răi”, cu inima lor ca un cur, fără șira spinării și cu fețele patibulare încă-s răbdați de pământul lor și n-au fost, cu totul, răzbiți.
În emisiunea Profesioniștii a Eugeniei Vodă de la TVR 1, difuzată sâmbăta trecută, 28 octombrie 2023, președintele Academiei Române a făcut o confesiune publică dureroasă: după a două doză de vaccin Covid a aflat că suferă de o boală autoimună gravă: gamapatie monoclonală, o formă de cancer osos.
