Cristina Elena Răducanu: Este o zi de vineri, o vineri obișnuită, în care, în timp ce îmi aștept rândul la Urgențe, Hristos stă lângă mine în dreapta, iar moartea în stânga și mi-e milă de femeia flămândă și suferindă de dincolo de perdea...
E vineri, o zi de vineri obișnuită, iar la Urgențe este puhoi de lume bolnavă. Pe un pat zace cu fața în sus o femeie slabă și palidă, cu o pungă din plastic la picioare, pungă în care are câteva schimburi.
