Unul din preoții din Cumlăuș, veche cunoștință a lui Savu Slavici, stărui pe lîngă Alexa Popovici, notarul comunei, și Slavici este primit în slujbă mai curînd decît se aștepta.
SA VORBIM DESPRE TINE - "MAI EXISTA DEMOCRATIE, CAND NI SE CONFISCA LIBERTATEA DE EXPRIMARE?" cu Gabriela Cosmina Calitescu invitati: - av Mihai Rapcea - Radu Moraru. 8 iulie 2026
Este ciudat că și după 143 de ani ne punem întrebarea dacă, în 28 iunie 1883, Eminescu a fost arestat pentru vreun delict comis sau internat din cauza unei boli de care suferea. Avem la dispoziție sute de documente care pot lămuri
Ce ne mai poate spune astăzi Mihai Eminescu despre România, despre politică și despre destinul unei națiuni? Dincolo de imaginea poetului care a marcat definitiv literatura română, există un Eminescu mai puțin cunoscut publicului larg: gazetarul.
Ne-ar fi plăcut să avem și o fotografie cu barbă a lui Eminescu – de dinainte de fi smuls de Poliție din redacția "României libere” la începutul anului 1889 -, alături de cele patru fotografii clasice, de la tinerețe, pe când se războia cu ungurii în "Federațiunea”
Deși suntem un popor mic, voim să trăim în sfera noastră proprie de activitate și că în orice caz e o nefericire pentru noi – un corp mic – de-a fi împinși sub radiul de atracțiune al unui corp incomparabil mai mare. E o nefericire pentru cel mic de-a avea nevoie de sprijinul celui mare.
În Arhiva Națională a Republicii Moldova, în dosarul Sfatul Țării, am găsit niște note autobiografice semnate de Vasile Gafencu. Ele au o mare valoare istorică prin autenticitatea lor, prin aerul comprimat al epocii: Sunt născut din părinți moldoveni în satul Sângerei, la 1886...
Nu putem porunci timpului să stea pe loc, nici putem face ca evenimentele să încremenească pe câteva ceasuri împrejuru-ne, ca să le putem fotografia, căci ele ‘și urmează cursul lor necontenit, puțin păsându-le dacă ne dor ori ne bucură. În zadar minutarul ceasornicului ar sta pe loc
Poporul nostru mic este pus tocmai ca o muche de despărțire între furtuna ce vine din apus pentru a întâmpina pe cea din răsărit. Oricare ar fi soarta armelor, oricare norocul războiului, oricât de înțeleaptă va fi politica micului popor, rezultatul evenimentelor va fi
Căci poporul românesc, care umplea pe atuncea partea dinlăuntru a tuturor provinciilor Traciei, Macedoniei, Thesaliei, Moesiei, întrecea ca număr și putere fizică pe poporul grecesc…
Știm foarte bine că generația roșie vorbește și scrie așa ca și când vorbele n-ar fi având nici un înțeles. Și nu-l au în capetele ei. Procesul substanțial al gândirii nu se petrece deloc înlăuntru-le; nu se învârtește în ele decât moara de vânt a sunetelor articulate, nu compararea și coordonarea substanțială a ideilor ce corespund cu acele sunete articulate.
Pentru a rămânea la putere sunt în stare să facă orice și să dea orice, și Dunăre, și Basarabie, și Moldovă, și Oltenie ; c-un cuvânt – tot, numai bugetul să le rămâie la îndemână și moșiile statului să le arendeze pe nimic și păsuiți să fie. Idealul statului român nu este dezvoltarea poporului românesc, ci prefacerea visteriei într-un spital de nevolnici etnici
"Există sau nu în România ramificații ale marii uniuni negative care fără a ști ce voiește, știe prea bine ce nu voiește, știe prea bine să nege organizarea actuală și instituțiile actuale? N-o putem afirma, însă o seamă de simptome concurg a ne indica începuturile unei asemenea grave epidemii sociale."
Pe 8 octombrie 1878 Armata Română, victorioasă în Războiul de Independență, își face intrarea triumfală în București pe Podul Mogoșoaiei. Așa sună povestea oficială despre revenirea soldaților români de pe front.
Nu există vecin, mic sau mare, care să nu aibă sub stăpânire-i câte un fragment al acestui popor, pe care caută a-l absorbi; nu există unul deci ale cărui interese să nu ne fie opuse pân-la un grad oarecare.
„Curierul intereselor generale” în unul din numerele sale insinuă foii noastre voința de a apăra pe evrei. Abstrăgând cu totul de la confuzia de idei și de la reua credință, dezvoltate în notița respectivă, declarăm că nici apărăm, nici am apărat vreodată direct sau indirect pe evrei
În perioada lui Carol foarte multe lăcașuri de cult au fost dărâmate pentru a face loc noilor clădiri ale statului. Regele Carol I, întemeietorul Dinastiei Române, a fost ales de elita politică românească francmasonă, dintre principii Europei,
„Greșalele în politică sunt crime; căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați, se-mpiedică dezvoltarea unei țări întregi și se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.", este citatul sub care și-a publicat Călin Georgescu ieri, la miezul nopții, apelul său către instituțiile internaționale, către UE și SUA, pentru cercetarea anulării alegerilor
De fiecare dată când vezi câte un idiot cocoțat ca porcul în pomul cu mere de aur al României îți spui că nu poate exista ceva mai rău de-atât.
„Canalia liberală a nimicit ideile ce mi le făcusem despre viață! Rămas fără poziție materială asigurată și purtând lovitura morală ca o rană care nu se poate vindeca, voi fi nevoit să reiau toiagul pribegiei, neavând nici un scop, nici un ideal...”
Ultimele gânduri de An Nou Eminescu ni le-a lăsat scrise într-unul din cele din urmă articole ale sale, la 1 ianuarie 1889, anul cel mai funest al culturii române, când Poetul a pășit în eternitate, urmat în curand de cei mai apropiați ai săi, Ion Creangă și Veronica Micle
Cristian Tudor Popescu este o capodoperă a imbecilității obraznice de după revoluție. Metoda lui, acum, este una foarte simplă: scrie cu enormitate împotriva bietei realități adevărate, știind și calculând că va scandaliza pe toată lumea și va fi înjurat cu mult talent.
În „Neue freie Presse” ne-a întâmpinat uimitoarea știre că o comisie judecătorească s-au dus în seminarul Mitropoliei Bucovinei (din Cernăuți) și au arestat pe patru candidați interni de teologie, sechestrând totodată averea și hârtiile societății dizolvate „Arboroasa”.
Eminescu își începe publicistica politică cu o polemică cu presa din Imperiul austro-ungar în sprijinul revendicărilor românilor de sub stăpânirea acestuia și o încheie tot cu o polemică, cu aceeași presă, în care condamnă asuprirea națională și practicile demagogice în viața politică
