Constantin Barbu, unul dintre cei mai mari poeți ai Europei, scrie mai departe
Am văzut că și Dan Diaconescu, celebrul meu coleg, v-a dedicat două emisiuni totalizând 12 ore de discuții, cu milioane de telespectatori.
Am văzut că și Dan Diaconescu, celebrul meu coleg, v-a dedicat două emisiuni totalizând 12 ore de discuții, cu milioane de telespectatori.
Într-o epocă în care fericirea este confundată cu zgomotul și consumul, scriitorul apologet Cornel Constantin CIOMÂZGĂ îți propune o întoarcere la marile izvoare: spiritualitatea răsăriteană, Părinții pustiei, filosofia antică, literatura profundă a lumii.
Va veni iarna și odată cu ea tăcerea care nu va mai apăsa, ci care va binecuvânta. Lumea se va acoperi de alb, iar peste alb se va așeza o pace neobișnuită, ca o așteptare a Cerului. În această liniște, două cărți vor intra în lume. Nu ca simple volume, ci ca daruri trimise de Sus.
Din orizontul care mai ieri părea pustiu, se înalță acum două lumini blânde, ca două făclii aprinse de mâna nevăzută a Celui ce încă mai veghează asupra lumii.
Cunoscutul scriitor și apologet creștin Cornel Constantin Ciomâzgă pregătește o noi lucrari mărturisitoare, după cum a aflat ActiveNews:
Talentatul scriitor și fotograf Dan Ciupureanu a murit subit cu puțin înainte de a împlini 42 de ani. Artistul, care trăia în ultima perioadă la Paris, s-a născut la Craiova, pe 1 noiembrie 1983 și a decedat pe 19 octombrie 2025, în România, în casa unui prieten la care se afla în vizită.
într-o zi, Dumnezeu a plecat în concediu, era sleit. a spus: vă las inimile, aveți grijă de ele...
Domnule profesor, o să intru abrupt în subiect, dacă tot este al doilea deceniu în care un telenobelist închipuit nu a primit nimic, cred că trebuie explicat de ce nici nu va lua vreodată premiul Nobel, în ciuda milioanele de euro scurse din bugetul patriei la propunerea unor cadre precar alfabetizate și total iresponsabile cu avutul național.
"Îmi plac, deci, expresia fețelor și felul de a fi ale lui Ion Iliescu și Petre Roman. Intuiția îmi spune să merg pe mâna lor. Mi-e absolut imposibil să-i bănuiesc de joc dublu, de «comunism camuflat», de sete de putere, de voință de dictatură personală…” – 1990, ”Fiziognomie…”.
Moartea lui Cezar Ivănescu n-a fost un accident medical, ci un asasinat, copleșit fiind de cea mai mizeră acuză (inventată de Dinescu): colaborarea cu Secu. Sigură sunt că, ajuns în lumina neapropiată, Dumnezeu i-a întins dreapta și l-a împăcat.
Spirit justițiar și pedepsitor, mereu îndârjit, mereu mânios, mereu precipitat, necruțător cu impostorii, „cei care zbârcâie hârtia”, grafomani de duzină, Cezar Ivănescu a cerut confraților rigoare maximă în ale scrisului, așa cum și-a cerut-o în primul rând lui însuși, făcând din poezie un modus vivendi, un fel de a fi.
În urmă cu 92 de ani, pe 31 martie 1933 vedea lumina zilei la Ploiești Nichita Stănescu, unul dintre cei mai mari poeți ai României și limbii române, pe care el însuși o numea „dumnezeiesc de frumoasă”.
Alexandru Florian, fiu de ideolog bolșevic, el însuși adulator în tinerețe al lui Marx și Lenin (cel care îi scria lui Bela Kuhn: „Vom face o revoluție comunistă mondială. Vom trece și peste România”), scrie din nou.
"Plagiatul este proba unui dispret suveran pentru dreptul la proprietate, in acest caz la proprietatea intelectuala. Plagiatorul este un hot si un sarlatan.” – V.I. Tismaneanu
Pe 18 ianuarie s-au împlinit 16 ani de la moartea într-un accident rutier suspect a poetului Grigore Vieru, un mare patriot român și idealist unionist din Republica Moldova. Autor de poezii în care portretiza în cuvinte simple dar puternice Mama
Această pretinsă elită, fără har și fără conștiință, și-a însușit funcția de arbitru suprem al valorii, dar verdictul ei e pătat de o judecată îngustă, de un simț artistic atrofiat, de o sete de putere și de o profundă nepăsare față de esența spiritului creator.
Sunt în pregătire traduceri inspirate, în spaniolă, franceză, engleză și suedeză (cu o antologie de 1000 de poeme din cele 10.000 de poeme ale întregii cărți).
Scriitorul, poetul și cercetătorul Constantin Barbu a fost recent invitat la „Întâlnirile SpectActor” moderate de scriitorul Nicolae Coande și care se desfășoară la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova.
Aceasta este, în profunzime, esența sa. Un spirit oscilând între capricii frivole și aspirații mărețe, dar care nu reușește niciodată să depășească zona sigură a unui joc intelectual. Sub masca unei erudiții pretențioase se ascunde, de fapt, o bufonerie abil disimulată.
După cum își scoate pălăria Mircea Dinescu, se pregătește o nouă explozie a mămăligii. Nu-i chip altfel. Finalul, din păcate, urmează dacă nu ne trezim. E momentul să alegem, cum spune Virgil Rațiu: să fim păsători sau nepăsători.
Norocul meu este că pe planetă am câțiva prieteni care sunt între cei mai puternici intelectuali din lume astăzi. Ei m-au ajutat cu publicarea unor cărți în franceză, engleză, germană, spaniolă, italiană, albaneză, maghiară, croată, suedeză și în curând în mongolă.
Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt.O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români, actuala Uniune a Scriitorilor din România
Cassian Maria Spiridon a participat și la debutul revoluției din 1989 prin evenimentele din 14 decembrie de la Iași, despre care vorbește și în cadrul interviului de la „Mic dejun cu un campion”
Ceea ce este uimitor pentru mine este bogăția uluitoare a arhivelor străine în care se află zeci de mii de manuscrise sau informații despre sciți, daci, traci, străromâni și români.
Nu românii trebuie să-l certe pe Cărtărescu pentru falsificarea istoriei poporului evreu, ci chiar evreii pe care i-a mințit. Eichmann a ucis cinci milioane de evrei, iar Cărtărescu jignește poporul român care a salvat mai mult de jumătate din evreii puși în grea și nedreaptă cumpănă de istorie.
„Trebuie să le spunem odată acestor derbedei infatuați: ajunge! Plecați cu moartea voastră unde meritați!”
O mafie comică, timp de 20 de ani condusă de fostul meu prieten din tinerețe, inginerul Chifu, a transformat Uniunea Scriitorilor și instituțiile sale (reviste, premii, „turniruri") în afaceri particulare cu circuit închis.
„Alegeri la Uniunea Scriitorilor din România. Noul președinte este dl
Varujan Vosganian membru al Filialei București-Poezie cu 660 de voturi
din 740 voturi exprimate.”, a informat azi USR.
Genialitățile esențiale ale gândirii preaomenești de astăzi: niște catastrofe ridicole, ridicând eroarea la nivel de artă și măiestrie
Historialul este ceea ce transgresează ceea ce este istoric (ca întrebare și răspuns prin ceea ce eu numesc pertransversanță, un cuvânt gândit și răzgândit de Eminescu, în tinerețe, când traducea Kant).
Cei ce falsifică ierarhiile și intoxică mințile tinerei generații (chiar în manuale!) ar trebui să plătească. Eu sunt un om liber și sunt un simplu european român filo-român.
Scriitorul și președintele partidului ALDE, Varujan Vosganian, a anunțat că va candida pentru postul de președinte al Uniunii Scriitorilor din România.
„Este simbolul românismului de azi. Om cald, suflet sensibil, minte inspirată, caracter frumos și trup plăpînd. Poezia lui este o frescă a acestei epoci. L-au prigonit din pricina ei, au vrut să-l nimicească, a căzut dar va via mereu.” - Ioan Ianolide despre Radu Gyr
În acest an scriitorul Constantin Barbu a împlinit o vârstă memorabilă, 70 de ani. Cu câteva zile înainte de aniversarea sa, Academia Scientiarum et Artium Europaea din Salzburg i-a transmis această veste îmbucurătoare,
Când am publicat articolul despre trecutul de CC PCR al tatălui lui Răzvan Bucuroiu, editorialist Lumina și culturnic șef la TVR, mulți cititori au crezut că am glumit și că este un pamflet literar. Nu, n-am glumit.
Nici gând că a murit cel mai important critic și istoric literar de după cel de-al doilea război mondial. Ci a murit ultimul dictator literar închipuit. Un minor pe care nimeni nu-l va mai citi peste un deceniu. În acest deceniu îl vor citi scriitorii care vor muri.
Aflu cu stupoare că ieri, în ultima sa postare pe Facebook, își amintea ce am scris despre o carte de-a lui, cu un titlu care dă fiori azi (MOARTEA VINE PE BAHLUI - n.n.).
În plină perioadă de deculturalizare a României (anii '80, apogeul cultului personalității ceaușiste și punerea în practică a sistemului socio-cultural de tip coreean, după Tezele de la Mangalia), Dinu Săraru a făcut din Teatrul Mic, în condiții vitrege, Teatrul Național al României.
După doar câteva ore în Sala de Marmură a Teatrului Național pe care l-a păstorit patru ani, unde au venit să-și aducă omagiul sute de bucureșteni, actori, artiși, scriitori, jurnaliști, trupul omului de cultură Dinu Săraru s-a îndreptat azi
N-aș putea să închei gândul acesta cernit dacă n-aș încerca, prin două trăsături de portret, să evoc figura de îndrumător haretist a Maestrului Dinu Săraru. Nu întâmplător numele fundației menite să slujească opera aceasta socială a fost omonimul titlului marelui său roman, Niște Țărani.