Serviciul de Siguranță al Reich-ului a reușit să dea de urma lui Horia Sima la Roma, arestându-l și readucându-l în Germania.
Ultima brazdă de pământ românesc a fost eliberată de sub ocupația trupelor nazisto- horthyste odată cu victoriile obținute de Armata Regală
,,În felul acesta, mișelește, prin fraudă și surprindere, ca de tâlhari în miez de codru a fost vremelnic ucisă România Mare, mai întâi de Stalin, apoi de Hitler și Mussolini prin uneltele lor, Ribbentrop și Ciano”.
26 iulie 1940. Incredibil! Ion Gigurtu, prim-ministrul României, declară lui Hitler că „România este pregătită să facă concesii” și-l întreabă cum „ar putea fi convins poporul român despre necesitatea sacrificiilor în favoarea Ungariei și Bulgariei”.
Pe 28 iunie 1940, URSS trimitea României al doilea ultimatum, din decurs a două zile, în care își manifesta agresivitatea și dorința de a ocupa Basarabia și Bucovina de Nord (și Herța, ulterior) cât mai repede.
Indiferent de regimurile politice și de ideologiile vremelnice care ajung la putere, ziua de 22 iunie 1941 a rămas și va rămâne mereu în sufletele românilor, fiind ziua în care Armata Română s-a întors să lupte și să aducă acasă Basarabia, provincia pe care o părăsise fără luptă în iunie 1940.
Parte a unui proces orchestrat, soarta condamnaților fiind pecetluită cu mult timp înainte, mareșalul Ion Antonescu cădea răpus de de gloanțele plutonului de execuție în curtea închisorii Militare Jilava, la 1 iunie 1946. Despre ultimele ore de viață ale mareșalului,
„Slăbiciunea fiziologică în care au ajuns deținuții este înspăimântătoare; strigă în închisoare că mor de foame; ceea ce contribuie la demoralizarea și agravarea stării mentale și fizice a deținuților”.
Bătălia de la Stalingrad din 1942 a însemnat sute de mii de victime în rândurile românilor. Morți, răniți, prizonieri. Din păcate, mii de soldați au fost dați dispăruți și nimeni nu s-a interesat de soarta lor.
În numai două luni, trupele ungare au comis 22 713 atrocități (919 omoruri, 1 126 schingiuiri, 4 126 bătăi, 15 893 arestări, 124 profanări, 78 devastări colective, 447 devastări individuale), printre care masacrele de la Trăznea (263 cetățeni uciși sau răniți), Ip (157 copii, femei, bărbați exterminați), Camăr, Păușa, Ciumurna, Șimleul Silvaniei, Huedin, Mureșenii de Câmpie...
„Pentru România, a declara război Axei ar fi însemnat să se lase ocupată, cu alte cuvinte, să asiste la asasinarea întregii elite românești credincioasă Aliaților și – țin să adaug – a celor 320 000 evrei ai săi. Totodată, ar fi însemnat – și nu în ultimul rând – sporirea potențialului de război al Axei”.
Noapte de Crăciun, noapte sfântă – consemna Vasile Scârneci, comandantul Batalionului 3 vânători de munte pe frontul de la Sevastopol. S-a aprins steaua. Fie ca aceasta să fie steaua mântuirii noastre. Colindele încep cu glasuri duioase, cu izbutită armonie.
Aflat în sectorul de trecere peste Prut al Diviziei 35 infanterie (general Emil Procopiescu), la Prisăcani (sud-est Iași), la 2 iulie 1941, generalul Ion Antonescu a constatat următoarele greșeli făcute de comandament și trupe: trecerea s-a făcut fără protecție de aviație
„Ca un torent, lumea a coborât în stradă, îmbrățișându-se. Ochiii tuturor erau plini de lacrimi… Cetățenii Capitalei au trait clipe similare poate numai cu cele din august 1916. Un soare fierbinte și sufletele însetate după dreptate, inundă totul în căldura lui bunecuvântată… Piețele, mai ales, sunt o mare de capete.
Mareșalul Ion Antonescu: „Nicio putere străină, n-are dreptul să se amestece în politica noastră internă” • Carl Clodius: „Exploatarea economică sistematică a țării eșuează din cauza rezistenței mareșalului”.
După cum ActiveNews anunța în octombrie trecut, profesorul și istoricul Florian Bichir a lansat volumul „Cruciada Diviziei de Cremene. Cu tricolorul în Caucaz: viața și memoriile generalului Ioan Dumitrache, Cavaler al „Crucii de Fier”, la Editura Militară.
O biografie a Generalului Gheorghe Jienescu
