Limba despicată a lui Liiceanu
„Voi vota cu Klaus Johannis în cea mai bună dintre lumile care ne-au rămas...Johannis a devenit refugiul nostru în fața primejdiei, fuga noastră democratică în munți”. (Gabriel Liiceanu, 2014 – Contributors)
„Voi vota cu Klaus Johannis în cea mai bună dintre lumile care ne-au rămas...Johannis a devenit refugiul nostru în fața primejdiei, fuga noastră democratică în munți”. (Gabriel Liiceanu, 2014 – Contributors)
Domnule profesor, o să intru abrupt în subiect, dacă tot este al doilea deceniu în care un telenobelist închipuit nu a primit nimic, cred că trebuie explicat de ce nici nu va lua vreodată premiul Nobel, în ciuda milioanele de euro scurse din bugetul patriei la propunerea unor cadre precar alfabetizate și total iresponsabile cu avutul național.
Am fost prins, recunosc, într-o stare de uluire ce tinde spre venerație. În această epocă a zgomotului vulgar și a discursului public dezmățat, am dat peste un fenomen care mă face să cred, din nou, în puterea tăcută a Spiritului să nu se lase absorbit de materie. Mă refer la acel happening estetic și etic ce se numește, nu întâmplător, Meșterul
Zilele trecute, neokominternistul a atacat virulent revista Gândirea și pe conducătorul acesteia, Nichifor Crainic, creatorul unuia dintre cele mai importante curente de gândire românești din perioada interbelică.
În zilele de 6-7 octombrie 2018 s-a desfășurat în România Referendumul pentru Modificarea Constituției, boicotat în egală măsură de Liviu Dragnea și PSD, aflat atunci la guvernare, cât și de Klaus Iohannis și PNL ca și de intelectualii subțiri care l-au folosit pe același LIviu Dragnea pe post de sperietoare
În anul 2004, a fost Băsescu... Când i-a descoperit calitățile bine acoperite până atunci, Mircea Nobel s-a grăbit să împărtășească descoperirea cu publicul larg, pentru că oamenii -simpli la vorbă și la port, mahala ineptă, pleavă, etc.- poate că aveau ezitări și nu știau unde să pună ștampila.
De ce a lipsit editorul lui Cărtărescu, omul de afaceri Gabriel Liiceanu, din piesa „Rinocerii se întoarce”? Avocatul Marian Nazat oferă un posibil răspuns pe blogul său: îl iubește mai mult pe Bolojan decât pe Nicușor. Iar un triplu nu pare încă să fie dorit de toate părțile, apreciază observatorii sexo-marxismului.
Patrick Andre de Hilerin comentează apariția odei lui Liiceanu, în contextul inaugurării librăriei Humanitas din sediul Bibliotecii Județene Gheorghe Șincai, Oradea.
„Atunci Moise a zis către Domnul: "O, Doamne, eu nu sunt om îndemânatic la vorbă, ci grăiesc cu anevoie și sunt gângav; și aceasta nu de ieri de alaltăieri, nici de când ai început Tu a grăi cu robul Tău; gura mea și limba mea sunt anevoioase".
Spre deosebire de mulți, care au luat în deșert vorbele lui Liiceanu, eu le-am luat foarte în serios: omul este un arhanghel al progresismului, cu conexiuni în sferele superioare ale Sistemului, de unde primește însărcinări să aducă mesaje pentru prostime.
Un cititor al editorialelor mele, cineva care îmi urmărește „pastilele” și care este un jurnalist de investigație de prestigiu, mi-a trimis o analiză interesantă. El spune că, în condițiile în care Călin Georgescu este fugărit în anchete...
În stilul său sarcastic, Patrick André de Hillerin desființează textul lui Gabriel Liiceanu despre Ilie Bolojan, pe care îl consideră un nou exemplu de pupincurism intelectual.
Cea mai frecventabilă, pentru mine, iluzie este că tânăra generație va reveni la un veritabil patriotism românesc. La un „naționalism constructiv”.
În Jurnalul de la Păltiniș nu s-a scris „nici un cuvânt, nici un cuvințel, despre acei (numeroși) care și ei și-au dovedit atașamentul pentru tine, dragostea, aprecierea, respectul, nu mergând cu trenul și autobuzul de la București la Păltiniș, ci cu duba de la București ori Pitești la Gherla, Jilava, Aiud și alte locuri asemănătoare”
O sală sobră de conferințe, cu pereți acoperiți de rafturi pline de cărți. Masa este rotundă, grea, de lemn vechi. Deasupra, o lumină albă, rece. În atmosferă plutește o încordare mută, ca o furtună în amânare.
Domnule profesor, în continuarea dialogului nostru vă propun astăzi să vorbim despre iubire, adică despre Carte. Pentru data viitoare vă propun să abordăm frontal și subiectul urii. De ce credeți că ne urăsc oamenii fără de Dumnezeu?
Nimeni nu-l va întreba pe Cărtărescu de ce vrea să fie membru al Academiei Române alături de postumii geniali Eminescu, Noica și Cioran. Așa cum se știe, acest semibulgar, urmaș al unor onorabili cultivatori de varză din Bolintin de lângă București, a dirijat în Dilema nefericitului Pleșu o anchetă despre Eminescu.
Astăzi, în calendarul trecător al timpului, e notată ziua de naștere a domnului Gabriel Liiceanu. Nu mă voi coborî la mimetismul fad al urărilor reciproce, nu-i voi întoarce ceea ce, în tăcere sau cuvinte, mi-ar adresa el mie.
Dar dacă îi bagi în manuale pe Eugen Simion, Blandiana, Sorescu (sau Cărtărescu și Vișniec) trebuie să le spui elevilor biografia toată a acestor scriitori, fiindcă numai întregul este adevărat. Până când plagiatori ca Liiceanu, Pleșu, Patapievici și Cărtărescu să fie „elita" culturală din România care să mintă poporul cu mitingul și televizorul.
„Nu cred câtuși de puțin în "victoria" clamată de Sistemul securist vândut intereselor străine ilegitime și cred că felicitările adresate candidatului zombi au fost absolut nemeritate dar cred că și precipitate; în cazul în care nu a fost...
Unire-n cuget și simțiri între Mircea Cărtărescu și manelistul interlop Dani Mocanu, care a făcut o manea elogiu la adresa lui Nicușor Dan. Mircea Cărtărescu a distribuit maneaua însoțind-o de rînduri admirative. Mai mulți membri GDS au postat mulțumiri lui Mircea Cărtărescu pentru minunatul dar ce le-a fost făcut prin această distribuire.
Revista Dilema își exprimă profundul regret privind colaboratorul ei îndelungat.
Ana Blandiana nu a scris literatură anticomunista; nu a avut manuscrise ascunse în sertar. Nu a fost persecutată, închisă, torturată, otravită, cu domiciliu obligatoriu, interogată de securitate, trimisă la munca de jos, navetistă prin comunele patriei, obligată să părăsească România ca alți colegi ai ei.
Pentru orice jurnalist cu experiență este o evidență că la „dezbaterea” Euronews Nicușor Dan a avut răspunsurile pregătite pentru că a cunoscut de dinainte întrebările venite din partea postului de stat și a fost antrenat asupra lor.
Sunt ei – clica, haiticul, suita lacomă de profitori ai Sistemului, acea rețea cleioasă de grandomani cu ifose de elite, acei vampiri ai spiritului românesc care, de peste trei decenii, sug seva ultimelor rămășițe de demnitate și autenticitate din cultura română.
Nici nu știam ce-mi lipsește, și de ce am acest sentiment de insatisfacție, acest tremolo în gândire, această senzație de absență a ceva esențial, această răcoare suspectă pe la călcâie, această insinuare „despre limită”, acest gust de „ușă interzisă”, acest gol existențial în esofag, acest sunet confuz, ca un apropo „către li(i)chele”...
Asemenea întîmplări, încărcate de doza de neverosimil care le suprimă caracterul întîmplător, sunt dovezi că totul e încă de sperat și de făcut în hărtănita noastră țară” scrie cărturarul Gabriel Liiceanu într-un material, lăsînd impresia că l-a lovit brusc un soi de misticism în care întrezărește un Mesia ”trufanda politică”.
MOTTO: „...Siunt Clotildă Arman’ (zâmbet larg, fermecător, n.n.), candidată IUSERE la Senatul Rrrromâniei. Vă rrreamintesc (aer serios, de mare încredere, n.n.) că duminică trrrebuié să vă dușeți la vot (își aranjează părul după urechea cea cu un cercel extins cam până la brâu, n.n.) si TRRREBUIÉ SĂ VOTAȚI CU ELENA LASCONI...”
Ilie Bolojan s-a aflat sâmbătă, 29 martie, la Timișoara. El a venit la invitația rectorului Universității de Vest, Marilen Pîrțea, președintele PNL Timiș, transmite de la fața locului Ștefan Both
De multe ori mă întreb, cu o nedumerire care mă macină, dar care nu pare să frământe conștiințele celor care ar trebui să răspundă: ce ați făcut pentru această țară, domnilor Liiceanu, Pleșu, Cărtărescu, Patapievici, de primiți atâta recunoaștere și sinecuri?
"Întotdeauna este mai ușor sã mobilizezi oamenii împotriva a ceva decât pentru ceva,” afirma George Soros către adepții săi. George Soros / György Schwartz ( 1930 – ), evreu-american, născut în Ungaria, speculator, investitor, activist politic, chairman al Soros Fund Management și Open Society Institute
Poate să existe ceva mai caraghios decât asta? S-a anulat și rezultatul votului prin care d-l Cărtărescu n-a fost primit în Academie, așa că se va face o nouă votare - și, dacă va fi nevoie, probabil încă una, și încă una. Evident că și aici vorbim de o presiune a unui grup de interese ilegitim, cum s-a întâmplat și cu anularea turului doi de la prezidențiale
Academia Română nu este – și nu trebuie să devină – un club al vanităților intelectuale, un loc unde prestigiul se câștigă nu prin valoare, ci prin conformare la dogmele corectitudinii politice.
„Patapievici a înjurat ca o haimana ordinară toată istoria acestui popor în care noi ne-am născut, în care au trăit părinții și bunicii noștri"
Prin cooptarea elitelor intelectuale, finanțarea presei și exploatarea vulnerabilităților politice în ultimii 35 de ani, imperiul USAID/CIA/Soros a reușit să-i divizeze pe români. Și să transforme țara într-un teren fertil pentru conflicte interne.
SOCIETATEA CIVILĂ... Sunt zeci de mii de oameni în stradă și tu nu ești nicăieri... Știi, societate civilă care te-ai autodenumit așa... pe 6 decembrie 2024, în mod samavolnic, „statul de drept” din România, pe care nici tu nu-l prea simpatizai ultima oară când te-am zărit, a anulat niște alegeri, perfect legale, chiar în timp ce se desfășurau.
Metoda lor unică, dar fără valoare, este să defăimeze marile spirite ale neamului, să le arunce în față etichete ca „legionari” sau „învechiți”, ca pe o mască ieftină pentru a le diminua relevanța.
Lumea românească, de la Simion Bărnuțiu cu al său „Tineți cu poporul toți ca să nu rătăciți. Nu vă abateți de la cauza națională de frica luptei”, la intelectualii români de azi. Ce zic aceștia?
Numai că, vezi tu, maestre Gabriel Liiceanu... cred că astăzi, atât dumneata cât și Mihai Gâdea puteți înțelege mai bine traducerea româno-română a simpaticei zicale populare „unde dai și unde crapă”...
În lumina noilor rezultate, voi aștepta cu interes următorul editorial semnat Gabriel Liiceanu prin care o să sfătuiți plebimea, cu același aer de înțelept total, să-l aleagă pe Ciolacu Marcel!