Când Mântuitorul a coborât de ÎNVIERE în minele și iadul TEMNIȚELOR BOLȘEVICE, alături de Părintele Justin și alți martiri ai neamului românesc: O lumină a trecut peste inima mea și am strigat tare: HRISTOS A ÎNVIAT, FRAȚILOR!
Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă. O, ce trist și ce-nalt părea Crist! Luna venea după El, în celulă Și-L făcea mai înalt și mai trist.– Unde ești, Doamne ? Am urlat la zăbrele. Din lună venea fum de cățui… M-am pipăit… și pe mâinile mele, Am găsit urmele cuielor Lui.
