Învierea Domnului ne dăruiește, pe de o parte, o victorie asupra păcatului, pe de altă parte, o biruință asupra morții însăși. Mai mult, această mare taină ne aduce la o stare harică de trăire cu Dumnezeu care este fără de păcat și fără de moarte. Cu Hristos, noi pășim în veșnicie!
În cântările din slujbele Sâmbetei Mari apare bucuria Învierii lui Hristos, pregătirea și așteptarea credincioșilor pentru slăvitul praznic al Paștilor luând sfârșit la chemarea "Veniți de luați lumină!”.
Încondeierea sau „împistritul” ouălor reprezintă un obicei străvechi în tradiția romanească. Ouăle încondeiate sunt o mărturie a datinilor, credințelor și obiceiurilor pascale, reprezentând un element de cultură spirituală specific românească.
Așa i-au tăiat și mâna Sfântului Ioan Damaschin, dar Maica Domnului i-a dăruit-o înapoi și i-a descoperit modul minunat în care poate socoti pe mână data Praznicului Învierii.
Această descriere a fost făcută de contemporanul Său, Publius Lentulus, predecesorul lui Pontius Pilatus în funcția de procurator al Iudeei (26 – 36 d. Chr.) care, în această funcție, era obligat să trimită rapoarte Senatului din Roma
Venirea Sfintei Lumini în mod suprafiresc la Mormântul Domnului este o minune dumnezeiască necuprinsă de mintea noastră, care se repetă din an în an, în Sâmbata Mare, de aproape 20 de veacuri. Este cea mai mare minune din zilele noastre văzută atât de credincioși, cât și de necredincioși
Oferim cititorilor fideli ai publicației ActiveNews un buchet de predici ale părintelui prof. univ. dr. Vasile Mihoc de la Sibiu cu tâlcuiri pentru fiecare dintre zilele Săptămânii Patimilor Domnului din acest an. Deoarece punctează fiecare
În urcușul spre Înviere, sufletului omului este pus în fața unor alegeri pe care trebuie să le facă privind calea de urmat, calea crucii dar și identificarea opririlor sau a pașilor pe care trebuie să îi facă, cât și atitudinea pe care trebuie să o adopte pentru reușita misiunii sale.
Joia din Săptămâna Patimilor se mai numește și Joia Mare, Joia Patimilor, Joia Neagră sau Joimărița. Această zi reprezintă termenul pe care femeile îl aveau, cândva, prin sate pentru a termina de tors cânepa, altfel, exista obiceiul
Cu tristețe mare, dar trebuie să spunem adevărul că lumea de azi se îndreaptă, cu pași repezi, spre un drum anevoios și încărcat cu spini, spre o zonă a nefirescului, a haosului. Prin gândirea, faptele și acțiunile sale, omul modern trăiește o viață tumultuoasă care-l îndepărtează de sensul vieții
Sfântul Mucenic Eupsihie a fost născut și crescut în Cezareea Capadochiei, din părinți de bun neam și cu dregătorie de patrician; și a petrecut fără prihană anii tinereților lui, în întreaga înțelepciune cea creștinească.
Fiecare om de pe acest pământ își dorește o viață împlinită, o familie fericită, o viață bogată, să poată călători, să se bucure de toate frumusețile acestei lumi, să fie înconjurat de prieteni, să fie iubit etc. Omul chiar dacă are de toate, simte că îi lipsește ceva…
E ca o căldură. Te încălzește dar nu te arde! E ca un abur. E pretutindeni. Are miros de iarbă proaspăt cosită!
Are o cămașă lungă, albă, ușoară, ca un fulg. E în picioarele goale!
Patriarhul României: Numai purtând crucea împreună cu Hristos se ajunge la speranță. IPS Bartolomeu Anania, acum 20 de ani: Dumnezeu, omule, nu rămâne niciodată dator!
"Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta". Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: "Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți". Mai mare decât acestea nu este altă poruncă.” Marcu 12,30-31
În această zi, Biserica Ortodoxă prăznuiește biruința Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor care s-au abătut asupra ei, stăruind cu credință, nădejde și dragoste în dreapta credință, care asigură comuniunea cu divinitatea, cu ceata îngerilor și cu ceata sfinților prin închinarea la Sfintele Icoane.
Mulți creștini se întreabă și astăzi dacă mai au harul Duhului Sfânt? Dacă au primit vreun dar al Duhului? De ce nu au roadele Duhului? Iar unii preoți se întreabă de ce nu au înțelepciune dumnezeiască în propovăduirea Evangheliei?
În duminica lăsatului sec de brânză (a izgonirii lui Adam din Rai sau a Iertării), care marchează intrarea în Postul Mare (Postul Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos), în cadrul Sfintei Liturghii
În Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, Mântuitorul ne dezvăluie că așteaptă să îi „împrumutăm” mâinile noastre pentru a săvârși Lucrarea Sa.
Începe Postul Mare. În jurul meu lumea se pregătește ca de sărbătoare. Care mai de care, spune că abia așteaptă să plece la drum. Pentru unii drumul va fi anevoios, pentru alții va fi ușor. Nimeni nu știe!
Viața apare ca o respirație a veșniciei, o formă a conștiinței de sine printr-un act reflexiv în care ”frica” prefațează înțelepciunea dându-i sens și rost. Scria undeva Blaga cum că ”viața mea, o clipă de-ar fi fost să fie/Am întrerupt cu ea o veșnicie/Și-am ispășit o veșnicie?”
Așadar să înțelegem neputințele și încercările semenilor noștri, să iertăm mai mult și să iubim mai mult, pentru a ne împărtăși de cuvântul hristic, care spune că celui care iubește mult i se iartă mult. Pocăința a oprit jertfa sângeroasă, aducând jertfa conștiinței.
Se vorbește de așa zisa resetare de 3 ani. Ca să înțelegem despre ce poate fi vorba, ne ducem la Dex. Și găsim următoarea definiție: „A instala unul sau mai multe programe într-un calculator”. Calculatorul fiind omul, sau cum?
În parabola așezată de Luca în miezul evangheliei sale ambii frați traversează o criză de identitate. Niciunul dintre ei nu înțelege cine este cu adevărat.
Iată, bunăoară, diavolul a pus stăpânire pe bogații lumii. În ce sens? Pentru că problema fundamentală a omenirii nu este războiul, nu este pandemia etc., ci faptul că omenire nu-i mai poate sătura pe bogații lumii. Aceasta este cea mai mare problemă.
De-a lungul istoriei omenirii, de la crearea lumii și până în prezent, Dumnezeu a chemat mai multe persoane pentru diferite misiuni speciale, de la oameni simpli până la împărați, prin diferite metode.
Îngerii zboară în ceruri plini de bucurie și veselie. Așa ar trebui să se întâmple și cu credinciosul purtător de Hristos, care se spovedește și se împărtășește cu trupul și sângele Domnului.
Poetul Marius Iordăchioaia trăiește în Piatra Neamț și este autorul volumelor de versuri: „Jurnal de tresăriri”, Editura Theosis, și „Cineva mă caută prin viața mea”, apărut la Editura Doxologia
L-am întrebat: Samuel, cum te voi numi, John sau Jordan, că azi e Botezul Domnului? A zis: aș vrea și John că e cel mai mare sfânt, și Jordan.
În mările mari! În matca lor! Doar Iordanul se întoarce din drum pentru Botez! Cu sufletul putem vedea porumbelul ce coboară deasupra Stăpânului apelor și al zidirii, pentru ca vocea Tatălui să mărturisească pe Fiul! Întru Botezul și Pecetea Duhului Sfânt!
Poetul Marius Iordăchioaia trăiește în Piatra Neamț și este autorul volumelor de versuri: „Jurnal de tresăriri”, Editura Theosis, și „Cineva mă caută prin viața mea”, apărut la Editura Doxologia.
Biruința lui Hristos asupra lumii „se arată și se trăiește în Biserica Sa, în oamenii din toate timpurile care, prin harul și puterea lui Dumnezeu, ajung la «unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu
Sfântul Andrei a fost cel care a adus pe tărâmurile Daciei lumina cuvântului Evangheliei, lumina Mântuitorului Iisus Hristos. Noi ne numărăm printre primele nații care au adoptat creștinismul.
„Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ție!”
V i c l e i m – patru scene – Scrisă pentru copiii și nepoții mei, ca să-l joace de Crăciunul anului 1941 - O sărbătoare a bucuriei
În urmă cu două mii de ani, povestea neamului românesc, începea cu Sfântul Andrei, primul chemat. Venise să ne boteze cu apă și foc ca să înțelegem cele mai frumoase cuvinte din lume: Fericirile! Tot el ne-a învățat despre Iubire!
vestit de-o stea veni Hristos / trimis de Tatăl / Bunul / și ăi irozi să’L piardă vrură / și prunci / în mări de sânge înecară
Atunci când mintea este întunecată de patimi, de gândurile lumii, iar, mai nou, de fantasmele mass-mediei, când păcatul devine normă și adevărul, minciună, iar deznădejdea face ca însăși amintirea nădejdii să dispară, omul își pierde cu totul rațiunea de a mai trăi, dorința de a mai vedea ziua de mâine
Se spune că doar nebunii nu se tem de moarte. Civilizația și cultura occidentală actuală susțin acest lucru când este vorba despre creștinii "tăcăniți" care refuză să ia parte la orice fel de circ și care rămân senini în fața sfârșitului.
Poetul Marius Iordăchioaia trăiește în Piatra Neamț și este autorul volumelor de versuri: „Jurnal de tresăriri”, Editura Theosis, și „Cineva mă caută prin viața mea”, apărut la Editura Doxologia.
