Sfântul Sfințit Mucenic Mochie a trăit pe vremea împăratului Dioclețian (284-305) și era din Roma. Fiind preot al bisericii din cetatea Amfipoli, care este în părțile Macedoniei, se nevoia, învățând și propovăduind păgânilor Evanghelia lui Hristos, pe care îi aducea la adevărata credință
Ce greu a fost fără Tine, Iisuse, cât de cumplită este lumea aceasta fără Tine! Cât de imposibilă este răsuflarea fără de har, pământul fără cer, soarele fără lumina Ta, noaptea fără odihna Ta asupra creației! Și cât e de frumos universul avându-Te în centrul lui, pretutindeni și mereu, strălucind în lumina Învierii.
Sfântul Apostol Simon Zilotul, pomenit în calendarul creștin-ortodox la 10 mai, a fost mirele din Cana Galileii, la nunta căruia Mântuitorul a săvârșit prima minune, prefacerea apei în vin. Mirele, văzând minunea, și-a lăsat casa, părinții și mireasa
Probabil cea mai uriașă pericopă din Evanghelii, cea care mă fascinează până la lacrimi, e scena călătoriei spre Emaus.
Sfântul Ioan, Evanghelistul și Teologul, a fost unul dintre cei doisprezece Sfinți Apostoli ai Domnului nostru, Iisus Hristos. Ioan este unul dintre cei patru evangheliști. El a lăsat ca moștenire tuturor credincioșilor scrierile sale canonice, nou-testamentare
„Douăsprezece pasuri răsună, miez de noapte, Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală. Un clocot lung de glasuri vui de bucurie, Colo-n altar se uită și preoți și popor, Cum din mormânt răsare Hristos învingător Iar inimile toate s-unesc în armonie:
De cate ori trece Prohodul Domnului peste noi, ca un noian devastator, ca un tsunami de durere, o idee mi se sapă în minte ca-ntr-un mormânt: cum este posibil,
Hristos este noua viață! Lumina și bucuria familiei. El este totul! Să-L iubim cu toată puterea sufletului și, când problemele ne apasă, să ne îndreptăm omul cel lăuntric către Dumnezeu. Uite! Hristos ne așteaptă și, de îndată ce Îi facem cât de puțin loc în inima noastră, intră numaidecât, și atunci le avem pe toate.
Eu îl iubesc pe Pilat. Și plâng de mila lui. Și Dulcele Iisus l-a iubit. De asta a vorbit cu el, față de viermii imbecili și vicleni Ana și Irod, cărora nu le-a adresat nicio vocală.
În Dialogul duhovnicesc de astăzi, cu IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, de la Radio Dobrogea, s-a început discuția cu credincioșii printr-o întrebare legată de semnificația spălării picioarelor Apostolilor în Joia Mare
Astăzi, în joia patimilor, ne aducem aminte de altă sfântă zi de joi a patimilor, care a însemnat mult pentru mult pătimitul neam românesc, următor patimilor celor mântuitoare ale Domnului.
Tăcerea deschide ochii și-i învață să plângă, iar apoi îi închide la toate răutățile lumii, pentru ca lacrimile să devină izvor care se naște în raiul inimii și adapă cu lumină răstignită întreaga fire.
În preajma Pătimirilor Domnului, vedem cum acest gest de iubire și prețuire între oameni primește două conotații diametral opuse, infinit de diferite prin intenționalitate și finalitate.
Denia din Sfânta și Marea Marți (Luni seara) vorbește în Evanghelie de dialogul dintre Mântuitorul Hristos și elitele vremii: cărturari, farisei, irodiani, saduchei.
După câțiva ani, în timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337), încetând prigonirea creștinilor, creștinii au scos de sub pământ trupurile celor nouă sfinți mucenici, și găsindu-le nestricate, le-au dus într-o biserică pe care au zidit-o în numele lor.
„Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă”. Hristoase, Lumina cea adevărată, Care luminezi și sfințești totul, să se însemneze peste noi lumina feței Tale ca printr-însa să vedem lumina cea neapropiată. Așa să ne ajute Dumnezeu!
Anul creștin este traversat de ritmuri tainice prin care veșnicia se face clipă și clipa veșnicie. Un asemenea ritm este acela al spovedaniei prin care omenirea dobândește, cu clipa ei de libertate mărturisitoare, calea de acces spre tărâmul eternității cerești.
Precum cel ce se lupta cu umbra și bate aerul nu poate răni pe nimeni, așa și cel ce se luptă împotriva celui drept, se luptă numai cu umbra, cheltuiește zadarnic puterea sa și nu poate să aducă aceluia nici o lovire.
De unde apetitul și atracția asta, domnule, spre această mlaștină politică ? Care miniștri binevoitori credeți că mai merită recunoștința noastră? Care prim miniștri?
Esența sărbătorii Învierii este amintirea Învierii Mîntuitorului Iisus Hristos în prima Duminică de după Pesahul iudaic. Pesahul iudaic este data la care a fost răstignit Mîntuitorul. Așadar avem două condiții fundamentale pentru calculul sărbătorii Învierii:
Și ca să-ți pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobode-ți ies înainte, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
Să ne sârguim la fapte bune și la rugăciune încă și mai mult în aceste zile sfinte. Căci acestea sunt zile de Dumnezeu așezate spre curățirea sufletelor și a trupurilor noastre și nu se cade ca să le cheltuim în lenevire și în fapte rele
Pe lângă frumusețea Canonului de Pocăință al Sfântului Andrei Criteanu, pe care vă invit să îl experiați din plin în aceste zile în biserici, vă mai propun ceva:
Asa cum am spus, mă voi încumeta să argumentez această disfuncționalitate a generației noastre pe care eu, cel nevrednic și neavizat, o consider a fi unul din motivele dezbinării.
Un pamfletar român talentat remarca recent că, în pofida lozincilor la modă, de Sărbători (Crăciun, Sfântul Ștefan, Sfântul Vasile și Bobotează) bisericile au fost ticsite.
Când s-a declanșat mișcarea iconoclastă (menită să distrugă toate icoanele), Sfântul Cuvios Procopie a susținut și a predicat cultul sfintelor icoane. Din această cauză, el a fost prins, întemnițat și supus la multe chinuri.
E vineri, o zi de vineri obișnuită, iar la Urgențe este puhoi de lume bolnavă. Pe un pat zace cu fața în sus o femeie slabă și palidă, cu o pungă din plastic la picioare, pungă în care are câteva schimburi.
Cercuri transnaționale de putere, cele care controlează avuția lumii, au supus principalele mijloace de informare, sistemul educațional și de cultură și în acest fel promovează necontenit ideologia lor otrăvită.
Astăzi la Sfânta Liturghie am ascultat o pericopă evanghelică în care s-a vorbit despre o femeie din părțile Tirului și Sidonului.
Chipul Mântuitorului din icoana „Hristos Pantocrator” a Catedralei Naționale a fost montat în turla principală, transmite basilica.ro
Omilie la Mănăstirea Petru Vodă, Vineri, 2 Februarie 2024, la sărbătoarea Întîmpinării Domnului. Ce se întâmplă cu CEI CARE JUDECĂ EPISCOPII, Preoții, Călugării și poporul credincios
Sfântul și Dreptul Simeon, pomenit în calendarul creștin-ortodox la 3 februarie, era un om drept și credincios, care aștepta, ca și alți evrei, venirea lui Mesia.
Pe 1 februarie, în șantierul Catedralei Naționale, pe platoul ce deschide spațiul pronaosului, s-a realizat prima simulare de premontaj a icoanei Pantocrator
„Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?” (Matei 22, 12).
Așadar, nu trebuie decât să avem curajul responsabilității, sensibilitatea conștiinței, duhul rugăciunii, al milosteniei și al roadelor bune, pentru ca Hristos să ne spună fiecăruia dintre noi cuvintele mântuitoare: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia!”
ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, s-a aflat în Iordania cu ocazia sărbătoririi Botezului Domnului pe stil vechi, și a fost prezent la minunea întoarcerii apelor Iordanului, râul în care Mântuitorul Iisus Hristos S-a lăsat botezat de proorocul Ioan.
Mântuitorul nu avea nevoie să se boteze precum avem noi, dar Botezul Său devine temelie a botezului nostru. Noi ne botezăm spre viață nouă, curățindu-ne de tot păcatul, inclusiv de păcatul strămoșesc. Iisus nu avea nevoie de botez, fiind și Dumnezeu.
Sărbătoarea Botezului Domnului, unde dintre cele mai mari sărbători ortodoxe, se mai numește Epifania sau Teofania, adică Arătarea Domnului, pentru că în această zi s-a arătat Sfânta Treime, și totodată, Mântuitorul
E foarte greu să te desparți de Părintele care a fost sufletul manifestațiilor pentru libertate din ultima perioadă dictatorială cât și parte din cele postdecembriste, de după 21 decembrie 1989, demonstrație anticomunistă la care a participat direct.
„Să ne bucurăm duhovnicește de sărbătoarea Nașterii lui Hristos, primind putere din participarea noastră la sfintele slujbe și, în special, la Dumnezeiasca Liturghie prin împărtășirea cu Hristos. Să ne bucurăm, de asemenea, de clipele de răgaz pe care le avem în aceste zile, petrecând mai mult timp de calitate alături de cei dragi.”,
