Ce greu a fost fără Tine, Iisuse, cât de cumplită este lumea aceasta fără Tine! Cât de imposibilă este răsuflarea fără de har, pământul fără cer, soarele fără lumina Ta, noaptea fără odihna Ta asupra creației! Și cât e de frumos universul avându-Te în centrul lui, pretutindeni și mereu, strălucind în lumina Învierii.
Sfântul Apostol Simon Zilotul, pomenit în calendarul creștin-ortodox la 10 mai, a fost mirele din Cana Galileii, la nunta căruia Mântuitorul a săvârșit prima minune, prefacerea apei în vin. Mirele, văzând minunea, și-a lăsat casa, părinții și mireasa
Probabil cea mai uriașă pericopă din Evanghelii, cea care mă fascinează până la lacrimi, e scena călătoriei spre Emaus.
Sfântul Ioan, Evanghelistul și Teologul, a fost unul dintre cei doisprezece Sfinți Apostoli ai Domnului nostru, Iisus Hristos. Ioan este unul dintre cei patru evangheliști. El a lăsat ca moștenire tuturor credincioșilor scrierile sale canonice, nou-testamentare
Grîul leagă floarea-n spic, iar patrioții dezleagă limbile spre a numi reacțiunea trădătoare și înțeleasă cu străinii, iar reacțiunea, învechită în zilele rele precum se știe, privește zîmbind semănăturile și ascultă zîmbind acuzările patrioților
Să dea Dumnezeu ca Patimile Domnului și suferințele și persecuțiile neamului nostru să ne dea tăria să înfruntăm necazurile acestor vremuri, ca să putem rămâne așa cum ne-am născut în Tradiția noastră ortodoxă și să nu ne rătăcească nimeni cu învățături străine de duhul evanghelic.
Povestiți-ne, vă rog, din anii grei de închisoare pe care i-ați făcut, o amintire legată de cum ați trăit Sfânta Înviere a Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos.
Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă. O, ce trist și ce-nalt părea Crist! Luna venea după El, în celulă Și-L făcea mai înalt și mai trist.– Unde ești, Doamne ? Am urlat la zăbrele. Din lună venea fum de cățui… M-am pipăit… și pe mâinile mele, Am găsit urmele cuielor Lui.
„Douăsprezece pasuri răsună, miez de noapte, Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală. Un clocot lung de glasuri vui de bucurie, Colo-n altar se uită și preoți și popor, Cum din mormânt răsare Hristos învingător Iar inimile toate s-unesc în armonie:
În sâmbăta din Săptămâna Patimilor, cunoscută drept Sâmbăta Mare, creștinii ortodocși prăznuiesc îngroparea trupească a Mântuitorului Iisus Hristos și pogorârea cu sufletul la iad.
De cate ori trece Prohodul Domnului peste noi, ca un noian devastator, ca un tsunami de durere, o idee mi se sapă în minte ca-ntr-un mormânt: cum este posibil,
Hristos este noua viață! Lumina și bucuria familiei. El este totul! Să-L iubim cu toată puterea sufletului și, când problemele ne apasă, să ne îndreptăm omul cel lăuntric către Dumnezeu. Uite! Hristos ne așteaptă și, de îndată ce Îi facem cât de puțin loc în inima noastră, intră numaidecât, și atunci le avem pe toate.
În aprilie 1910, Emil Gârleanu publica în „Unirea - foaie bisericească politică din Blaj”, un text literar care s-a pierdut, peste ani. Îl redăm aici, din arhivele României:
Creștinii ortodocși se află în Sfânta și Marea Vineri, numită în popor și Vinerea Neagră sau Vinerea Seacă, deoarece mulți credincioși țin post negru.
Eu îl iubesc pe Pilat. Și plâng de mila lui. Și Dulcele Iisus l-a iubit. De asta a vorbit cu el, față de viermii imbecili și vicleni Ana și Irod, cărora nu le-a adresat nicio vocală.
În Dialogul duhovnicesc de astăzi, cu IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, de la Radio Dobrogea, s-a început discuția cu credincioșii printr-o întrebare legată de semnificația spălării picioarelor Apostolilor în Joia Mare
Astăzi, în joia patimilor, ne aducem aminte de altă sfântă zi de joi a patimilor, care a însemnat mult pentru mult pătimitul neam românesc, următor patimilor celor mântuitoare ale Domnului.
Tăcerea deschide ochii și-i învață să plângă, iar apoi îi închide la toate răutățile lumii, pentru ca lacrimile să devină izvor care se naște în raiul inimii și adapă cu lumină răstignită întreaga fire.
În preajma Pătimirilor Domnului, vedem cum acest gest de iubire și prețuire între oameni primește două conotații diametral opuse, infinit de diferite prin intenționalitate și finalitate.
Sfântul Apostol Iacob a fost fiul lui Zevedeu și fratele Sfântului Evanghelist Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu. Și era unul din cei doisprezece apostoli, care, împreună cu fratele său, lăsându-și corabia, pe tatăl său și mreaja sa, a mers după Iisus la chemarea Lui cea dumnezeiască și Îi urmă pretutindeni.
Denia din Sfânta și Marea Marți (Luni seara) vorbește în Evanghelie de dialogul dintre Mântuitorul Hristos și elitele vremii: cărturari, farisei, irodiani, saduchei.
Sãptãmâna Pătimirilor sau Sãptãmâna cea Mare este perioada în care credincioșii retrăiesc ultimele zile din viața Mântuitorului, cu întreaga lor tensiune și dramã lãuntricã
După câțiva ani, în timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337), încetând prigonirea creștinilor, creștinii au scos de sub pământ trupurile celor nouă sfinți mucenici, și găsindu-le nestricate, le-au dus într-o biserică pe care au zidit-o în numele lor.
Numaidecât prinzându-i în satul lor, care se numea Ozovia, unde se aflau pururea petrecând în rugăciuni către Dumnezeu, i-au legat cu lanțuri de fier și degrab i-au adus la cetatea Dorostorului, fiind acolo amândoi guvernatorii, care au zis sfinților
Pe urmă eroul Floriilor a fost dat în judecată ca un agitator oarecare și – culmea ironiei! – același popor care delirase la Florii urla acum din rărunchi: – Să se răstignească! Să se răstignească!
„Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă”. Hristoase, Lumina cea adevărată, Care luminezi și sfințești totul, să se însemneze peste noi lumina feței Tale ca printr-însa să vedem lumina cea neapropiată. Așa să ne ajute Dumnezeu!
Anul creștin este traversat de ritmuri tainice prin care veșnicia se face clipă și clipa veșnicie. Un asemenea ritm este acela al spovedaniei prin care omenirea dobândește, cu clipa ei de libertate mărturisitoare, calea de acces spre tărâmul eternității cerești.
La data de 24 aprilie, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții Ierarhi Ilie Iorest, Simion Ștefan și Sava Brancovici, mitropoliții Transilvaniei.
Sfântul Cuvios Ioan a fost călugăr la Lavra Sfântului Hariton. Denumită și Lavra Veche sau Peștera veche, aceasta era o mănăstire nu departe de Ierusalim, în pustiul Palestinei.
Sfântul Cuvios Ioan și-a dorit din tinerețe să urmeze calea pustiei. Într-o zi, el și-a părăsit părinții și a plecat la Sfântul Grigorie Decapolitul, care l-a și călugărit. În timpul luptei împăratului Leon Armeanul (813-820) împotriva sfintelor icoane
Sfinții Apostoli Aristarh, Pud și Trofim sunt pomeniți în calendarul creștin-ortodox la 15 aprilie. Cei trei apostoli au fost ucenici ai Sfântului Apostol Pavel. Sfântul Apostol Aristarh (despre care se vorbește în Faptele Apostolilor, 19, 29)
A fost voia Domnului ca sfintele moaște să fie aflate după aproape 500 de ani, iar descoperirea lor să se facă chiar sub îndrumarea sfinților mucenici. Ei s-au arătat în vise sau vedenii unor oameni credincioși cărora le-au descoperit mucenicia lor
Sfinții Apostoli Irodion, Agav, Ruf, Flegon, Asincrit și Ermis, pomeniți în calendarul creștin ortodox la 8 aprilie, fac parte din grupul celor șaptezeci de apostoli ai Mântuitorului.
Precum cel ce se lupta cu umbra și bate aerul nu poate răni pe nimeni, așa și cel ce se luptă împotriva celui drept, se luptă numai cu umbra, cheltuiește zadarnic puterea sa și nu poate să aducă aceluia nici o lovire.
De unde apetitul și atracția asta, domnule, spre această mlaștină politică ? Care miniștri binevoitori credeți că mai merită recunoștința noastră? Care prim miniștri?
"Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri.”
Esența sărbătorii Învierii este amintirea Învierii Mîntuitorului Iisus Hristos în prima Duminică de după Pesahul iudaic. Pesahul iudaic este data la care a fost răstignit Mîntuitorul. Așadar avem două condiții fundamentale pentru calculul sărbătorii Învierii:
Maria Egipteanca reprezintă un model de pocăință și o dovadă a faptului că Dumnezeu sfințește pe cei ce se căiesc din inimă pentru păcatele lor, oricât ar fi ele de mari. Când s-a întâlnit cu Sf. Zosima în deșert, Sfânta Maria Egipteanca plutea în aer
Dacă vedem că am păcătuit, să înfrânăm sufletele noastre, să pedepsim inima noastră, iar duhul nostru să-l umplem cu chinul pocăinței, pentru ca după ce ne vom scula iarăși, niciodată să nu mai cutezăm a ne arunca în aceeași prăpastie a păcatului
Sfântul Mucenic Ipatie, Episcop al Gangrei s-a născut în Cilicia, în a doua jumătate a secolului al III-lea și a fost hirotonit episcop al Gangrei, în Paflagonia, Asia Mică (în regiunea Anatolia din Turcia de azi). A fost unul dintre cei 318 părinți
