Aron Cotruș s-a născut la 2 ianuarie 1891 în localitatea HAȘAG din județul Sibiu, în familia preotului Aron Cotruș (1864-1933) și a soției sale Ana, născută Isăilă (1866-1918), ambii născuți pe meleagurile Albei. Aron Cotruș a fost al doilea fiu dintre cei nouă frați și surori: Ion, Aron, Vasile, Remus, Romulus, Veturia, Letiția , Silvia și Otilia.
De aceea astăzi, cînd Europa occidentală este compusă din culturi majore și participă la „vîrsta adoptivă” a maturității, cred că noi, românii, avem misiunea de a crea un om universal, altul decît cel întrupat de greci sau de Renaștere - un „om universal” românesc…
La finele anului 1967, odată cu un oarece „dezgheț” petrecut în urma publicării volumului Literatura română între cele două războaie mondiale al lui Ovid S. Crohmălniceanu, tema curentului gândirist și a revistei Gândirea a început să fie din nou abordată de mediul nostru scriitoricesc.
Un prieten ridica în slăvi un SF pe care l-a descărcat. L-am întrebat pe amatorul de SF: De ce faci asta? Doar avem SF-ul nostru cel de toate zilele. Nu trăim deja realitatea filmelor SF, a cărților sciencefiction?
Ultima impresie la cele scrise aici îmi e dată de fiul meu de câțiva anișori care nu mai lasă din mâini cartea primită, buchisind de zor la poeziile copiilor și contemplând ilustrațiile celorlalți copii, ambele întru viețuirea veșnică a copilului din noi, legănat pe genunchii bunicului... plecat dintre și întru fiecare din noi...
Acum 100 de ani, în data de 13 decembrie 1923, se năștea în Șcheii Brașovului Niculae Purcărea, fiul lui Niculae și al Mariei.
Regizorul clujean a lansat totodată o invitație și către Emil Boc și către românii din întreaga țară la celebrarea cum se cuvine a Zilei Limbii Române, pe 31 august, la statuile titanilor noștri:
Ideile noastre despre „Sofianic” ca ”determinantă stilistică” nu sunt însă deloc condiționate de speculațiile rusești cu privire la ipostaza metafizică a Sfintei Sofii, nici de valabilitatea dogmatică a acelor speculații.
”Uimit am sărit de sub pătura sură/ De unde vii Doamne, din ce veac?/ Iisus a dus lin un deget la gură/ Și mi-a făcut semn să tac” … ”Unde ești Doamne, am urlat la zăbrele/ Din lună venea fum de cățui/ M-am pipăit …și pe mâinile mele/ am găsit urmele cuielor Lui.”
Citim în „Gazeta de Transilvania” de acum 14 ani o epistolă adresată unui turnător ajuns președinte care declara că „școala noastră scoate tâmpiți”: SUNT TÂMPIT, DAR MĂ TRATEZ!
„Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare! Paștile Domnului, Paștile! Că din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pre noi, cei ce cântăm cântare de biruință!”
Demnitatea unei națiuni este "la purtător”, adică la noi, în permanență. Sigur că enorm de mulți deștepți vor zice că nu te poți opune progresului, și dorm ca pe o pernă pufoasă pe această lașitate, c-apoi progresul ni-l fac alții foarte treji. Totuși, am încredere în viitor. Niciun om care-și iubește neamul cu adevărat, din start nu poate fi decât optimist.
Ca orice intelectual transilvănean mândru de locul în care s-a născut am încercat să-mi fac temele, am încercat să-mi înțeleg originea
Irlandezul Peter Hurley, cunoscut promotor al satului românesc și al valorilor autentice țărănești, a susținut la Vaslui o conferință intitulată „Tradiție și modernitate, istorie și prezent pentru tânărul contemporan”, informează Episcopia Hușilor.
ActiveNews vă va oferi, cu o frecvență, sperăm cât mai mare, câte-un citat al unei personalități ce aparține culturii universale, dar cu accent pe cea românească, interbelică.
2019 a fost proclamat „An omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari) și An comemorativ al Patriarhilor
PF Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a vorbit luni, 12 octombrie
Rareori avem conștiința trecerii printr-un moment istoric. De regulă suntem prea grăbiți să înțelegem ce se întâmplă.
Aspazia Oțel Petrescu, unul dintre mărturisitorii din temnițele comuniste, a murit în noaptea de luni spre marți la vârsta de 94 de ani
Tismăneanu nu amintește însă cum a ajuns Sadoveanu să conducă acel organ de tristă amintire, care fără venirea comuniștilor în România nu ar fi existat.
Mircea Vulcănescu reprezintă - ca om și ca operă deopotrivă -, unul dintre diamantele societății, culturii și spiritualității românești din perioada interbelică.
Halul în care arătăm astăzi, pe lângă ce se întâmplă în politică, în Biserică, în sport
