Vineri 5 aprilie, se închide expoziția „Sanctuarul Nichita”, o incursiune în intimitatea vieții marelui poet Nichita Stănescu. Expoziția este găzduită de Biblioteca Academiei Române și poate fi vizitată de luni până vineri, între 9:00 și 14:00, la Sala Theodor Palady
Când am publicat articolul despre trecutul de CC PCR al tatălui lui Răzvan Bucuroiu, editorialist Lumina și culturnic șef la TVR, mulți cititori au crezut că am glumit și că este un pamflet literar. Nu, n-am glumit.
Doamne, apără poporul român.
Ai grijă de el și
apără-l!
El este al Tău
În urmă cu 91 de ani, pe 31 martie 1933 vedea lumina zilei la Ploiești Nichita Stănescu, unul dintre cei mai mari poeți ai României și limbii române, pe care el însuși o numea „dumnezeiesc de frumoasă”.
„Eu am trecut Prutul foarte târziu – dacă unii au visat să ajungă în cosmos și au și ajuns în cosmos – eu viața întreagă am visat să trec Prutul. Am reușit abia în ’73.
Răzvan Bucuroiu, realizator TVR la „Universul Credinței”, ex-director la fosta revistă „Magazin Ilustrat Lumea Credinței”, editorialist la ziarul „Lumina” al Patriarhiei Române și influențăr pe Facebook, se arată adeseori indignat public față de un singur ierarh: IPS Teodosie.
S-a stins la finalul anului trecut marele prieten al lui Nichita Stănescu și al tuturor românilor Adam Puslojić. Pe 25 decembrie, poetul făcea o urare de Crăciun pentru români:
Dr. Pavel Chirilă: „13 decembrie 1983 a fost ziua mea de gardă. Eu l-am primit, l-am asistat și am conlucrat cu Secția de Terapie Intensivă pentru îngrijirea poetului Nichita Stănescu în ziua trecerii lui la cele veșnice."
Poetul Nichita Stănescu a murit în urmă cu 40 de ani, la 13 decembrie 1983. Cel considerat cel mai mare poet român al secolului XX a murit la vârsta de 50 de ani.
„A
vorbi despre limba în care gândești, a gândi – gândire nu se poate face
decât numai într-o limbă – în cazul nostru a vorbi despre limba română
este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decât
exprimată în limba română.”
Noi, Românii, în ciuda unor derapaje temporare și a unor iluzii vinovate pe care le-au avut vremelnicii conducători ai României, am apreciat, admirat și iubit Neamul viteaz și mândru al Sârbilor, renăscut mereu din cenușă precum o
Discuție în biroul unui distins diplomat român la Viena. Doctore, (așa ne spuneam între noi, ca austriecii cu facultate), vine un poet de la București , i-au dat premiul Herder. Stăncescu, Stoicescu, stai să văd cum îi zice (ia telegrama "în clar”)… Daaa, Stănescu, Nichita Stănescu. Îl cunoști? Eu da, el nu mă cunoaște. Te ocupi tu de de el cât stă aici, tu scrii, ai ce vorbi cu el, ai și mașină, da? Da.
Informațiile care au ieșit la iveală în SUA lui Donald Trump în legătură cu fraudarea alegerilor în Europa Occidentală, dar și în cea de Răsărit n-au fost preluate în presă
Cartea lui Tudor Păcuraru - „NISTRU - 1989” taie în carte vie, îndepărtează tumorile maligne ale unui eveniment asupra căruia se va mai scrie zeci de ani de acum înainte: decembrie 1989
Asociația Culturală „Vasile Pârvan”, la îndemnul pr. prof. dr. Gheorghe Holbea, de la Facultatea de Teologie „Justinian Marina” din București, amenajează o piațetă în cinstea poetului creștin Daniel Turcea (1945-1979).
Biofizicianul Virgiliu Gheorghe se întreabă, în numărul pe ianuarie al revistei „Familia Ortodoxă”, cum au ajuns românii să aibă un „exagerat mit al străinătății”, total străin de spiritul poporului român.
