Dacă asemenea ”conspiraționisme”, perplexante prin eterogenitatea bibliografiei pot fi aruncate, fără prea multă bătaie de cap, la gunoi, nu putem face același lucru cu opera unui savant de talia lui I. P. Culianu.
La ce folosește poezia într-un astfel de context? Ea folosește în contextul „statului magician” la care se referea Culianu, statul care îi furnizează omului himere, îi dă iluzia că participă la conducere, îi dă obiective false după care să fugă.
„Marile evenimente, mai ales cele de natură internă, au fost întotdeauna precedate de prevalența unui misticism bizar la curtea conducătorului acelei țări.” - Baronul Alphonse de Rothschild către contele rus Serghei Witte, Paris, 1903
Sub aparența unui paznic de cimitir, s-ar fi ascuns unul dintre cei șapte conducători secreți ai lumii: „unul din cei șapte înțelepți ai Sionului”
Pe 21 mai 1991 Ioan Petru Culianu, moștenitor al catedrei de istorie a religiilor înființată pentru Mircea Eliade la University of Chicago, murea asasinat într-o toaletă a universității respective.
De un an viața noastră arată altfel și ni se tot repetă, obsesiv, că nimic nu va mai fi la fel. Ba chiar, de la o vreme încoace, se încearcă pe popor mantra războiului
Ideea că „Miorița” are vreo legătură cu "resemnarea" este o aberație
