Persoane: Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea

Comandor (rez.) Ștefan Popa: În vara anului 2002 a venit maica Teodora - Sfânta Elisabeta, pustnica din masivul Rarău-Giumalău, cu un dar la noi. Ne-a spus că are centura pe care a purtat-o Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț...

În vara anului 2002 a venit maica Teodora - Sfânta Elisabeta, pustnica din masivul Rarău-Giumalău, cu un dar la noi. Ne-a spus că are centura pe care a purtat-o Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț și că, dacă dorim ne-o dă și nouă să o purtăm, cât stă pe la noi. Cu uimire, cu bucurie și cu multă sfială, noi am spus da, cum să nu. 
Sfânta Elisabeta la Catedrala Mântuirii Neamului

Ștefan Popa: Scrisoare de la Maica - Sfânta Elisabeta din Carpați: Ursul vine din când în când pe la mine, îi dau ceva miere și pleacă, se pare că ne am împrietenit. Am făcut o colivie pentru păsări. Mănâncă și își iau zborul, iar eu rămân cu ”zborul meu”

Pe munte a plouat mai mult ca de obicei, așa că am avut și un pic de inundație la bordeiul meu, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am trecut cu bine. Ursul vine din când în când pe la mine, îi dau ceva miere și pleacă, se pare că ne am împrietenit. Am făcut o colivie pentru păsări,unde le pun mâncare. Mănâncă, își iau zborul, eu rămân cu „zborul meu”.

Sfânta pustnică Elisabeta cu cerbul ei, la chilia din Munții Rarăului - ”Animalele pădurii erau ca și copiii ei”

În mica sa curte totul era verde, apa de izvor murmura adevărul, ursul mânca miere, cerbul mânca pâine din mâna maicii, iar păsările cântau și jucau, un tablou de poveste adevărată. Iarna dădea la o parte zăpada din fața bordeiului și făcea cărare până în pădure, așteptând să vină cerbul. Animalele pădurii erau ca și copiii ei...