Sorin Poclitaru: FÂNTÂNA ALBĂ
Fântână albă, fântână, Câtă inimă română S-a oprit să se adape Din însângerate ape Și ce jale te îngână Fântână albă, fântână.
Cel mai frumos omagiu adus unei Doamnei Învățătoare. Sorin Poclitaru: Mâinile lor, numai oase și piele, Ochii lor blânzi, doar lumină și dor. Învățătorii nu pleacă, nu mor, Doar se transformă în lacrimi de stele...
„Aloo, Sorin?” Da, eu sunt. „Sa stii ca m am gandit si am o dorinta si o rugaminte.” Va rog, va ascult. „Vreau sa scrii o poezie pe care s-o reciti cand am sa mor, dupa ce vorbeste Parintele. Ca m-am gandit zilele astea si tare mult m-a miscat ca ti-ai adus aminte de mine.
Sorin Poclitaru: Mucenicii mamei
Din aluatul împletit Prin degetele, mamii, fine, Creșteau firimituri de bine, Ca-ntr-un domestic infinit. Ca-ntr-un descântec din alt veac, Vorbea cu focul mama noastră Și Dumnezeu stătea-n fereastră, Amirosind a cozonac.
Sorin Poclitaru: MOARTEA FILOSOFULUI
S-a dus și Șora, Doamne, ce păcat, Era în floarea vârstei cum s-ar spune Și brusc s-a stins. Of, ce amărăciune! Vă spun cinstit că nu m-am așteptat.
Poetul Sorin Poclitaru: Zicea o arătare seculară, Cu fața ca un fund de guguștiuc, Că o să facem din căpușe suc, Că sucu-i minunat pentru gargară. UMOR DE LA GURA HUMORULUI
Distinsul poet Sorin Poclitaru din Gura Humorului ne-a făcut bucuria de a accepta colaborarea cu ActiveNews, pe care o începem cu un poem devenit viral pe internet, chiar fără menționarea autorului, drept pentru care am socotit necesar să facem aici cuvenita îndreptare
