Lupta a dus-o IPS Teodosie cu crucea în mână și rugăciunea pe buze, mama mea si câțiva prieteni adevărați!Mulțumesc! Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți și România. Amin! M-am întors din morți! O călătorie între viață și moarte pe care nu o doresc nimănui! Să fiți iubiți! Bine v-am regăsit!
Oamenii care sunt acolo ca niște stâlpi neclintiti, ce stau pavăză între tine și hăul în care ești aruncat câteodată. Sunt doar Oamenii cu mâinile întinse să te cuprindă, să nu cumva să cazi mai adânc. Asta pentru că și tu ai făcut la fel. Pentru că și tu ai fost acolo pentru ei în varii momente crunte.
Un copil întreba un bătrân! În fața bisericii de lemn. Copilul doar ce ieșise din curtea bisericii, veche de ani.
Bătrânul îl mângăie ușor pe cap, cu palma brazdată de muncă.
De 33 de ani vă certați pe ciolan. Sau mai bine zis, vă faceți că vă certați. Între voi, doar împărțiți ciolanul. Adică, prada! Adică, România!
Pentru că m-am săturat de manipulări și minciuni care fac narativul așa ziselor autorități nenorocite, care mint după cum respiră și vă livrează "binele" care înseamnă moarte! De orice fel, dar mai ales a sufletului!
Vine o vreme în care sminteala e ridicată la rang de lege. Vine o vreme, în care vedem mai mult ca oricând "live", ca "atunci când Dumnezeu vrea să te piarda, întai îți ia mințile".
Nu am avut onoarea să cunosc pe niciunul personal. În schimb i-am cunoscut prin scrierile lor. Rămase nouă. Ca niște testamente lasate neamului nostru. I-am citit și i-am citat de câte ori era cu putiință.
Da. Pentru războiul nevăzut. În tranșee suntem de trei ani. Unii dintre noi. A fost greu, dificil, cu multă trudă. Totul trece! Dacă nu am ști că totul trece, nu cred că am îndrăzni. Avem în față 40 de zile. Până la Săptămâna Patimilor!
Cred că Adrian Pintea a spus asta cândva. Înainte să plece pe scena de Sus. Pentru totdeauna. Atunci sigur a știut ce spune! Trăiește cineva cu adevărat? E greu de spus! Între toate demențele care au loc în jurul nostru
Urmăresc de ceva vreme scandalurile. Certurile pe rețelele sociale sunt din ce în ce mai multe și mai dese. În general, de la mai nimic. Pe baricada celor ce au rezistat eroic trei ani în aceleași tranșee.
Oriunde te uiți, citești sau asculți, nu auzi decât un singur cuvânt: dezastru! Moarte, criză, saracie etc..
Îmi aduc aminte de bunici care povesteau cum plecau la lucrul câmpului. Își făceau o cruce mare la icoane și mergeau cu Domnul și Măicuța Lui.
Câți ați mai rămas români adevărați, cât timp mai simțiți românește, cât timp vă mai botezați pruncii și vă închinați dimineața, Uniți-vă!
22 decembrie 1989. La Universitate, cinci tancuri aliniate, și în fața lor oamenii cu mâinile goale! Din 21 decembrie 1989, românii au stat drepți in fata tancurilor. Ale cui tancuri? Ale armatei! Care armată? Armata țării! Cea care se presupunea că jurase credință poporului, in fata Drapelului! Atunci!
De trei ani sunteți asupriți, batjocoriți, umiliți, înjurați, jigniți. A fost o tăcere prelungă. Cu măștile pe față, cu injecția în umăr, cu pruncii batjocoriți închiși în case
Aseară, după ce am postat Certificatul de nevaccinat, o persoană din familie m-a întrebat ce aș face dacă nebunii de la conducere, vor schimba foaia. Adică, cei înțepați să nu mai aibă voie să intre prin magazine, birouri, mall uri etc.. Dacă pățesc și ei cum am pățit și noi anul trecut.
A fost cândva o Baricadă. A libertății. În 1989. Se auzeau strigătele mulțimii:"Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!". "Libertate, te iubim! Ori învingem, ori murim!"
