Zoe Dantes: Dacă România nu exista, trebuia inventată
Pentru că m-am săturat de ură, orgolii, propagandă, de durere și de tot mâlul care ne înconjoară...
Pentru că m-am săturat de ură, orgolii, propagandă, de durere și de tot mâlul care ne înconjoară...
ANUNȚ: Poiana lui Iocan debutează în 2026 cu un invitat special care sparge gheața venind în premieră din lumea scrijelitorilor de text în lumea cuvântătorilor la microfon! Vocea Străzii @ZoeDantes369 , editorialist @ActiveNewsRo , va veni alături de Nae și @adrianagiurgiu să discutăm multe și mărunte!
Știu. Sunt încă zile de sărbătoare. Am vrut să amân acest text până luni. Doar că nu pot! Am intrat în noul an sub auspiciile săraciei. Taxe, impozite, alte taxe, alte impozite. Bolojean ne amenință că dacă nu le dam camata pe viață va mări din nou totul.
Aseară, în emisiunea lui Robert Turcescu, "Sub semnul întrebării", de la Metropola Tv., excepționalul român Dan Puric, a adus pe masă o zicere a lui Albert Camus. Care mi-a oferit un moment de meditație.
Vă rog să nu-mi mai trimiteți mesaje private în care să mă întrebați de ce nu mai scriu. Că nu mai vreau! Că poate mi s-a acrit? Că poate m-am săturat? Sau poate doar am obosit! Că poate există viață și dincolo de centura socială.
Nu pentru unii! Exact așa pentru alții! Zice lumea că ieri a fost "zi de armistițiu". Impusă, nu aleasă. Și pentru că orice lucru pe care cineva ți-l impune, devine ceva ce tu respingi și vrei să faci, unii au mers mai departe și au făcut.
Aseară am înțeles că parchetăreasa sau parchetarul, adică ăia de "trăiesc bine" și se lăfăie pe bani publici, în ședință publică de terorizare a lui #BogPR a zis că "ei hotărăsc să dea un exemplu, pe cine mai tolerăm sau nu, în libertate.”
Valurile de ură care s-au ridicat de ani de zile în societatea românească, și nu numai, te fac să te întrebi dacă se merită să mai zici ceva. Orice! Dacă ai vreo opinie despre ceva, nu contează ce, zeci de indivizi se năpustesc din spatele tastaturilor cu un singur țel: să te linșeze.
Nebunia e totală. Problema "proeuropenilor" din UE și mai ales din România/Ukr, abia a început. Și e groasă rău! Atât de groasă că eu cred, că de aseară nu a mai dormit niciunul. Bâta de baseball a lui Patel va bate la porțile tuturor.
Toate sufletele au mărturisit acolo că nu-și vor călca făgăduiala niciodată, când vor veni aici, pe pământ. Cei care au fost unul lângă celălalt, cei ce s-au împrietenit, cei ce s-au dușmănit, cei ce s-au iubit, cei ce s-au rănit, cei ce s-au trădat, se vor căuta neîncetat în lumea asta și mai ales în cealaltă.
Nu a vrut în 2020, nu vrea nici azi. România nu moare nicicum, orice ați face voi ăștia de la UE și de la Davos. Sunteți o mână de demenți care aveți senzația că stăpâniți lumea și faceți voi jocuri politice prin buzunarele lui Soros. Nu murim, făi, tante Ursula, că noi suntem neam de supraviețuitori, și veacurile au dovedit asta.
Noi, suntem "pleava societății" românești. Cei care s-au dus în ziua de 24 noiembrie 2024 să voteze tăcut. Cu mic cu mare. De la 18 ani până la 80+. Din milioanele de ștampile puse, 2,4 milioane au fost doar pleavă!
Vă aduceți aminte de clipa în care ați dat piept cu "sistemul"? Ăla medical, de salvează vieți?
Sistemul mafiot, oligarh, putred, mizerabil, trădător și cum mai vreți voi, s-a unit ca să manipuleze românii într-o manieră furibundă.
Poate că așa va arăta presa viitorului, când vom fi interziși și izgoniți și de pe rețelele sociale, și vom fi băgați din nou în catacombe: idei fulgurante, scrise cu sânge pe ziduri.
De două mii de ani se aud din când în când strigătele de disperare ale unora dintre noi. Ca oameni! Când omul alege drumul Crucii și alege să meargă pe poteca ingustă a Celui Desculț cu cununa de spini.
Azi am primit un mail de la un cititor al site ului ActiveNews, „un site de excepție, pentru mine”, după cum spunea. Domnul, român autentic, își exprima sentimentele ce-l încearcă atunci când citește ce scriu.
Și o spune! Cu riscul de a fi declarat nebun! Căci nebun i se spune celui ce-ți spune ce va fi. Și întotdeauna timpul i-a dat dreptate. Ce a spus, s-a împlinit!
Există oameni care supravițuiesc și vorbesc despre ea. Despre supraviețuire! Cu multe amănunte. Există oameni care supraviețuiesc și nu vorbesc despre ea. Despre supraviețuire! Nu vorbesc despre durerea trecută sau actuală.
Din nou mi s-a șters contul de pe Facebook! Am "încălcat standardele comunității”! Care comunitate? Care standarde?!
Tot ce se putea spune, s-a spus/scris de Oameni. Oameni cu coloană vertebrală, oameni care și-au asumat tot ce au scris despre Guvid, autoritățile vieții, politica slugilor și tot așa. Și unii chiar au condei! Oameni în fața cărora ma-nclin cu mult respect. Oameni curajoși care au făcut-o necondiționat. Au mers până la capăt.
Am crezut că-l port în mine. Pe el! Pe iad! Am căzut și mi se părea că nimic nu mai contează. Nici măcar rugăciunea. Nu mai puteam să mă rog.
A dat din inima ei mare și luminoasă, multă iubire necondiționată. A uitat de durerea ei doar să aline durerea celuilalt. În vremurile pe care le trăim, așa ceva e foarte rar. De aceea nu trebuie să tacem când întâlnim astfel de oameni. Ca toți ceilalți să afle că mai există speranță.
Am citit un articol despre niște bătrâni. Scris în 2021 de C. Movilă. Despre Cei din poze. Fascinat! Îi privești și nu-ți vine să crezi. Oameni cărora le-au crescut aripi. Asemeni lui Dumnezeu după Har.
Martirii închisorilor comuniste, străbunici, bunici, părinți. Uneori și tinerii. Sper să fie de cât mai puține ori. Toți au plecat! Împăcați de cele mai multe ori cu Domnul. Pregătiți.
Doar un titlu. De carte. Următoarea. Ca o poveste despre vremurile pe care le-am trăit împreună. Ca o sminteală totală. Acum vedem efectele. La fiecare pas.
Cel mai greu în viața asta este să mori. Ajungi câteodată într-un moment în care strigi: "Vino și ia-mă!". Nu te aude nimeni. Sau te aude și zâmbește. Omul Viu din icoana de pe peretele meu sigur zâmbea. Pentru că planul Lui era altul!
Ați uitat? Sigur ați uitat că suntem o țară de lupi. Nu degeaba drapelul dacic avea un cap de lup iar Sfântul Andrei era numit și Apostolul Lupilor. Dar ați uitat! Și odată cu uitarea ne-am făcut o țară de lași.
Lupta a dus-o IPS Teodosie cu crucea în mână și rugăciunea pe buze, mama mea si câțiva prieteni adevărați!Mulțumesc! Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți și România. Amin! M-am întors din morți! O călătorie între viață și moarte pe care nu o doresc nimănui! Să fiți iubiți! Bine v-am regăsit!
Oamenii care sunt acolo ca niște stâlpi neclintiti, ce stau pavăză între tine și hăul în care ești aruncat câteodată. Sunt doar Oamenii cu mâinile întinse să te cuprindă, să nu cumva să cazi mai adânc. Asta pentru că și tu ai făcut la fel. Pentru că și tu ai fost acolo pentru ei în varii momente crunte.
Un copil întreba un bătrân! În fața bisericii de lemn. Copilul doar ce ieșise din curtea bisericii, veche de ani.
Bătrânul îl mângăie ușor pe cap, cu palma brazdată de muncă.
De 33 de ani vă certați pe ciolan. Sau mai bine zis, vă faceți că vă certați. Între voi, doar împărțiți ciolanul. Adică, prada! Adică, România!
Pentru că m-am săturat de manipulări și minciuni care fac narativul așa ziselor autorități nenorocite, care mint după cum respiră și vă livrează "binele" care înseamnă moarte! De orice fel, dar mai ales a sufletului!
Vine o vreme în care sminteala e ridicată la rang de lege. Vine o vreme, în care vedem mai mult ca oricând "live", ca "atunci când Dumnezeu vrea să te piarda, întai îți ia mințile".
Nu am avut onoarea să cunosc pe niciunul personal. În schimb i-am cunoscut prin scrierile lor. Rămase nouă. Ca niște testamente lasate neamului nostru. I-am citit și i-am citat de câte ori era cu putiință.
Da. Pentru războiul nevăzut. În tranșee suntem de trei ani. Unii dintre noi. A fost greu, dificil, cu multă trudă. Totul trece! Dacă nu am ști că totul trece, nu cred că am îndrăzni. Avem în față 40 de zile. Până la Săptămâna Patimilor!
Cred că Adrian Pintea a spus asta cândva. Înainte să plece pe scena de Sus. Pentru totdeauna. Atunci sigur a știut ce spune! Trăiește cineva cu adevărat? E greu de spus! Între toate demențele care au loc în jurul nostru
Urmăresc de ceva vreme scandalurile. Certurile pe rețelele sociale sunt din ce în ce mai multe și mai dese. În general, de la mai nimic. Pe baricada celor ce au rezistat eroic trei ani în aceleași tranșee.
Oriunde te uiți, citești sau asculți, nu auzi decât un singur cuvânt: dezastru! Moarte, criză, saracie etc..
Îmi aduc aminte de bunici care povesteau cum plecau la lucrul câmpului. Își făceau o cruce mare la icoane și mergeau cu Domnul și Măicuța Lui.
Câți ați mai rămas români adevărați, cât timp mai simțiți românește, cât timp vă mai botezați pruncii și vă închinați dimineața, Uniți-vă!