Sfântul Prooroc Ieremia este pomenit în calendarul creștin ortodox la data de 1 mai. Alături de Isaia, Ezechiel si Daniel, Ieremia este unul dintre marii profeți ai Vechiului Testament.

Sfântul Prooroc Ieremia al cărui nume înseamnă „Iahve înalță”, era preot și a trăit în jurul anului 600 î.Hr., când evreii au fost luați în robia babilonică de către împăratul Nabucodonosor.

Profeția sa a fost scrisă de Sfântul Prooroc Baruh. A fost supranumit profet al lacrimilor sau al plângerilor, deoarece a plâns pentru poporul iudeu care se depărtase de Dumnezeu și slujea idolilor și care a atras astfel pedeapsa divină.

În timpul său au stăpânit poporul evreu patru regi: Iosia, Ioachim, Iehonia și Sedechia. Sfântul Ieremia a proorocit de la vârsta de 15 ani, în timpul împăratului Iosia, predicând pocăința către rege și către nobilii săi, către proorocii cei mincinoși și către preoții templului.

Ieremia a proorocit regelui Ioachim că înmormântarea acestuia va fi ca îngroparea unui măgar, adică, după ce va muri trupul său va fi aruncat în afara zidurilor Ierusalimului, apoi târât, fără cinstea unei îngropări omenești.

Regelui Iehonia, care era fiul regelui Ioachim, Ieremia i-a proorocit că va fi luat rob în Babilon împreună cu toată casa lui și că va muri acolo.

Ieremia a fost și profetul decăderii împărăției Iuda, proorocind că babilonienii vor cuceri cetatea în anul al unsprezecelea al împăratului Sedechia, adică 586 î.Hr. Ieremia a profețit și anii adevărați ai robiei, 70 de ani, spre deosebire de falșii profeți care vorbeau de o robie de scurtă durată.

Ieremia a ajuns apoi în Egipt unde a trăit vreme de patru ani. Egiptenilor Ieremia le-a proorocit căderea idolilor lor și sosirea Fecioarei împreună cu Pruncul în Egipt. Sfântul Prooroc Ieremia a fost omorât cu pietre de către iudei.

În Proloage este amintită tradiția potrivit căreia împăratul Alexandru cel Mare, a dat poruncă mutării moaștelor Proorocului Ieremia și a îngropării lor la Alexandria.