ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Mareşalul Alexandru Averescu s-a născut la 9 martie 1859 în satul Babele, de lângă oraşul Izmail din Basarabia de Sud, azi aflat în componenţa Ucrainei cu numele de Ozernoe. Deşi Alexandru Averescu a fost primul mareşal român, numele său este aproape interzis în Ucraina de azi, singurul lucru care aminteşte că s-a născut la Ozernoe fiind o plăcuţă amplasată pe şcoala din localitate.

[P] Istoria Romanilor - Academia Romana - comanda online

Se preconiza şi instalarea unui bust al Mareşalului, dar intenţia statului român nu a mai fost pusă în practică din cauza opoziţiei statului ucrainean.

A participat ca voluntar in razboiul de independenta (1877-1878), fiind incadrat in Regimentul I Rosiori. In perioada 1879-1881 a urmat Scoala divizionara de la Manastirea Dealu, obtinand gradul de sublocotenent, dupa care s-a specializat la Scoala Superioara de Razboi din Torino (1884-1886), pe care a absolvit-o ca sef de promotie. In timpul cursurilor din Italia se casatoreste cu Clotida Caligaris, care i-a fost pana la sfarsit o credincioasa sotie. Alexandru Averescu s-a impuns ca un comandant si un ofiter de stat major foarte capabil, avasand rapid pe scara ierarhiei militare (general de brigada la 10 mai 1906 si de divizie, la 1 aprilie 1912). A ocupat, de asemenea, functii de inalta raspundere – comandant al Scolii Superioare de Razboi (1894-1898), atasat militar la Berlin(1895-1898), comandant al Brigazii I rosiori, Ministru de Razboi (1907-1909), comandant al Diviziei I infanterie (1909-1911), sef al Marelui Stat Major (1911-1913).

În timpul primului război mondial, generalul Alexandru Averescu a fost numit comandant al Armetei II romane, dispusa intre Valea Oltului si izvoarele Argesului. A executat putin aceasta comanda deoarece a primit conducerea Armatei III, care suferise o grava infrangere la Turtucaia. In aceste conditii Averescu a organizat manevra de la Flamanda (18-22 septembrie/1-5 octombrie). Operatia, deosebit de ingenioasa sub raport strategic, preconiza nimicirea Armatei III bulgare, prin organizarea a doua lovituri din Dobrogea si prin fortarea Dunarii in zona localitatilor Flamanda-Prundu.

Actiunea a debutat cu succes, dar ploile torentiale, activitatea monitoarelor austriece de pe Dunare si ofensiva pe axul vaii Prahovei au dus la oprirea ei. Averescu a revenit la comanda Armatei II, obtinand rezultate deosebite. Armara II nu a inregistrat, nici o infrangere, ea retragandu-se in ordine in Moldova ca urmare a pierderii bataliei de pe Neajlov-Arges (12-20 noiembrie/25 noiembrie/3 decembrie 1916), de catre Grupul de armate constituit ad-hoc. In iarna dramatica a anului 1917, Armata II romana a ramas in dispozitiv, Averescu reusind, gratie masurilor si abilitatilor sale, sa reorganizeze marile unitati din subordine, sa mentina spiritul combativ si sa evite extinderea epidemiei de tifos exantematic.

Constantin Argetoianu scria ca la Bacau in jos, domnea spiritul frontului, spiritul de lupta si de incredere in comandantul armatei, iar contiuna grija de soldat a reprezentat una din cauzele ulterioare ale popularitatii generalului Averescu. Acesta si-a demonstrat din nou capacitatea profesionala in batalia de la Marasti (11-19 iulie/24 iulie-1 august). Operatiunea din Muntii Vrancei, singura actiune ofensiva de amploare de pe frontul roman din vara anului 1917, reprezinta un model de arta militara, prin conceptia, alegerea directiilor de atac, organizarea sistemului de foc si flexibilitatea conducerii. Acesta mare victorie romaneasca l-a asezat definitiv pe generalul Alexandru Averescu in randul marilor comandanti din istoria militara nationala. Recunoscandu-i meritele, regele Carol al-II-lea l-a avansat la gradul de maresal.

Alexandru Averescu a fost în două rânduri prim-ministru, sub tutelă liberală. În primul mandat (mai 1920 - decembrie 1921), Averescu a reuşit să înfăptuiscă unificarea monetară,  reforma financiară şi reforma agrară. Simpatizanţii lui, ţăranii, au fost nemulţumiţi de greutatea cu care s-a realizat reforma agrară, dar şi de faptul că nu au primit cele 5 hectare promise. În acest context, dar şi cu implicarea celui care iniţial l-a susţinut, Ionel Brătianu, Averescu îşi va da demisia la 13 decembrie 1921.