ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Cu toate că economia Rusiei slăbește, popularitatea președintelui rus Vladimir Putin a urcat până la cer, populația rusă susținându-l până la capăt, fără să-l blameze pentru rezultatele proaste ale economiei și reducându-și dramatic cheltuielile. Popularitatea lui Putin a crescut atunci când l-a susținut pe Viktor Ianukovici, fostul președinte al Ucrainei și atunci când, în martie, a anexat Crimeea, reușind să câștige îin susținerea electorală aproape 86% din suportul populației în luna august, nivelul său crescând de la 61%, cât era în noiembrie, cel mai mic nivel. Putin mai are nevoie de doar 4 procente pentru a atinge nivelul de popularitate înregistrat în 2008, atunci când Rusia a nimicit Georgia în războiul ce a durat cinci zile, scrie europolitics.ro.

Însă în decembrie 2011, totul s-a schimbat pentru Putin, deoarece popularitatea lui scădea vertiginos și, temându-se că-și va pierde puterea, Putin a adoptat o nouă strategie, mult mai periculoasă, care l-a ajutat să revină în asentimentul rușilor.

Vreme de 11 ani, până în decembrie 2011, Putin a avut o relație specială cu poporul rus: el asigura creșterea economică și protecție în fața operațiunilor teroriste, iar rușii î lăsau să construiască un stat totalitar, această înțelegere fiind mult timp respectată de ambele părți. Până când economia Rusiei a intrat în stagnare, în anul 2009 și de atunci nu și-a mai revenit la nivelul galopant.

La sfârșitul anului 2011, după câțiva ani ca premier, Putin a anunțat că va candida la președinție, iar după o rundă electorală pigmentată cu scandaluri privind fraudarea alegerilor, Putin a câștigat cel de-al treilea său mandat, unul nu prea legal. Opozitia îi diminuase aura lui Putin și, pus în fața unei revolte populare, și-a schimbat strategia. De la garantarea creșterii economice, Putin a retrezit naționalismul rusesc, nostalgia imperială, paranoia anti-Vest și conservatorismul creștin-ortodox.

Strategia nu a funcționat la început, iar la ordinul lui Putin, activiștii începeau să fie arestați și trimiși la muncă forțată în Siberia. Protestele au continuat iar popularitatea președintelui rus a scăzut sub 60%. Oportunitatea lui Putin a fost criza din Ucraina, spre sfârșitul lui 2013,  când protestele din Euromaidan aveau ca scop înlăturarea lui Ianukovici și a guvernului pro-rus.

În acel moment, Putin și-a pus propaganda în acțiune și le-a servit cetățenilor săi un discurs ce le-a alimentat furia naționalistă împotriva amestecului Vesticilor în treburile interne ale unui satelit rusesc, iar în martie 2014, atunci când Putin și-a condimentat retorica cu dreptul de a-i salva pe etnicii ruși din Ucraina, Moscova a găsit oportunitatea de a organiza o invazie rapidă în Crimeea, moment în care popularitatea lui Putin a urcat până la cer. Lucrul cel mai curios este că Putin nu are o strategie rațională în Ucraina, întrucât invazia nu s-a produs având la baza motive strategice ci motivele enumerate mai sus.