Aproape imediat după ce a început să se răspândească știrea că un avion aparținând Malaysia Airlines a fost doborât în Ucraina, mass-media și politicienii occidentali au aruncat vina asupra Rusiei pentru această catastrofă, susținând că președintele rus, Vladimir Putin, este direct responsabil, în ciuda lipsei totale de dovezi concrete care să stabilească cine este de vină. Acest eveniment nefericit este speculat de SUA și de aliații ei occidentali pentru a izola și mai mult Rusia, după ce nu le-a reușit acest plan prin provocarea Rusiei să intervină în Ucraina.

Învinuirea nejustificată a Rusiei

În timp ce Putin a avut o abordare corectă, afirmând că trebuie să se realizeze o investigație completă și obiectivă cu privire la tragedia aviatică din estul Ucrainei, politicienii occidentali au folosit această tragedie în scopuri politice proprii urmărind izolarea Rusiei. Fostul secretar de stat american Hillary Clinton a declarat că această catastrofă ar trebui „să pună Europa în alertă cu privire la amenințarea reprezentată de Putin”. De fapt, acest eveniment tragic este în avantajul SUA, care au încercat fără succes să-i convingă pe aliații ei europeni să impună sancțiuni grele Rusiei. NATO și SUA au provocat Rusia să intervină în Ucraina permițând președintelui ucrainean sprijinit de Occident, Poroșenko, să ucidă civili etnici ruși în Ucraina și chiar să bombardeze teritoriul Rusiei, omorând un cetățean rus. Putin a refuzat să cadă în plasa acestor provocări. Așa că SUA nu a pregetat să folosească această tragedie aviatică în propriul avantaj politic, făcând presiuni asupra Europei să intensifice sancțiunile împotriva Moscovei. Clinton a solicitat deja Uniunii Europene să sporească sancțiunile împotriva Rusiei, în timp ce prim-ministrul australian Tony Abbott a cerut Rusiei să explice producerea tragediei, din moment ce „acum pare cert că [avionul] a fost doborât de o rachetă sol-aer furnizată de Rusia”, cu toate că lipsește orice dovadă clară care să confirme această presupunere.

Militarii ucraineni ar putea fi responsabili de tragedie

Mass-media occidentală și politicienii occidentali au pus arbitrar pe seama Rusiei producerea dezastrului, dar au omis să menționeze cealaltă variantă posibilă, și anume că armata ucraineană poate fi autoarea tragediei.

Ministrul rus al Apărării a declarat că atunci când avionul Malaysia Airlines a fost doborât în Ucraina, sistemul ucrainean de rachete antiaeriane BUK era operațional în zonă. Ministrul a precizat că bateria era instalată într-o zonă de unde ar fi putut lansa o rachetă către avionul de pasageri. Ministrul Apărării a mai adăugat că armata ucraineană deține, în regiunea Donețk, unde s-a prăbușit avionul de pasageri malaezian, mai multe baterii de rachete sol-aer BUK cu cel puțin 27 de lansatoare, capabile să doboare avioane aflate la mare altitudine. Mai mult decât atât, la câteva ore după ce știrea despre prăbușirea avionului Boeing 777 a fost transmisă, Kievul a publicat ceea ce pretindea a fi o conversație telefonică interceptată între ofițerii ruși și superiorul lor despre doborârea unei aeronave civile de către miliție. Totuși, așa cum se observă și în acest video(vezi mai jos), presupusele conversații interceptate au fost create înainte ca avionul să se prăbușească, ceea ce sugerează nu numai că este vorba de o conversație falsă, dar și că cei care au creat-o știau despre dezastrul care urma să aibă loc.

http://youtu.be/28MrASx-RiM

În definitiv, în momentul de față, este foarte greu să stabilim precis cine este responsabil de tragedie, dar este important să știm că există unele indicii că armata ucraineană ar putea fi implicată, ceea ce anulează afirmațiile neîntemeiate că Rusia este categoric vinovată.

Minciuna „înarmării rebelilor”

Statele Unite și aliații săi occidentali au susținut că Rusia ar trebui să-și asume vina pentru dezastrul aviatic deoarece furnizează armament greu rebelilor din Ucraina. Dar nu se suflă niciun cuvânt în mass-media principală despre faptul că Statele Unite livrează Israelului armele care sunt folosite în prezent pentru masacrarea civililor din Gaza. În aceeași zi în care s-a prăbușit avionul malaezian, tancuri și unități de infanterie și de geniu israeliene au lansat un atac extins asupra Fâșiei Gaza. De la începutul invaziei la sol, unsprezece palestinieni au fost uciși, adăugându-se unui număr de cel puțin 240 de palestinieni care au fost deja uciși în atacurile aeriene lansate de Israel începând din 8 iulie, mulți dintre ei fiind copii. Acest număr este doar o mică parte a palestinienilor care au fost uciși de-a lungul anilor de armele puse de SUA la dispoziția Israelului. Cu toate acestea, America nu a suferit nicio repercusiune în urma furnizării de echipamente militare distructive unui stat care masacrează civili și ocupă în mod ilegal o țară străină. Occidentul dă dovadă de o ipocrizie totală să acuze Rusia că îi dotează pe rebelii ucraineni (care sunt bombardați nemilos de armata ucraineană) cu arme, în timp ce ajută Israelul să ucidă civili palestinieni livrându-i armament militar pentru asta.

O regulă pentru Occident, o altă regulă pentru restul lumii

De asemenea, merită să ne amintim că, pe 3 iulie 1998, avionul de pasageri Iran Air Flight 655, ce zbura pe ruta Teheran-Dubai, a fost doborât de o rachetă lansată da crucișătorul dotat cu rachete teleghidate USS Vincennes aparținând marinei SUA. Toți cei 290 de oameni de la bord, inclusiv 66 de copii și 16 oameni ai echipajului, și-au pierdut viața. Chiar dacă a primit multe critici, SUA a scăpat basma curată, în ciuda dovezilor clare că este răspunzătoare de dezastru. Statele Unite au acceptat sa plateasca 61,8 milioane de dolari Iranului, dar niciodată nu și-au cerut scuze și nu și-au recunoscut vina. Acum, deși nu există nicio dovadă că poartă răspunderea pentru prăbușirea avionului malaezian, este foarte posibil ca Rusia să se confrunte cu sancțiuni dure și cu introducerea de măsuri pentru izolarea ei. Este doar un alt exemplu care ilustrează modul cum Occidentul se raliază împotriva țărilor care refuză să se conformeze agendei sinistre a Washingtonului.

Sursa:  http://www.globalresearch.ca, Traducere de Irina Bazon