ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Unul dintre cei mai apreciaţi analişti români, Emil Hurezeanu, vede în 2014 drept ultimul an de pace în Europa continentală.

Livrare gratuita in 24 de ore!

Fostul jurnalist de la Europa Liberă crede că marele pericol pentru securitatea europeană şi cea mondială vine dinspre Rusia lui Vladimir Putin.

"A fost anul unor măsuri radicale şi un ultim an de pace în Europa continentală. După sfârșitul Războiului Rece, care n-a fost un război propriu-zis, așa cum îi zice și numele, au fost războaiele de secesiune în fosta Iugoslavie și apoi a fost o perioadă de relativă linişte, în care multe ţări, între care ne-am numărat şi noi, au făcut pasul dinspre zona gri spre UE, spre NATO şi se părea că există un modus vivendi nou între Uniunea Europeană şi Federația Rusă, chiar mai bun decât între SUA şi Federația Rusă. Deşi, după atentatele din 2011, Rusia, proaspăt condusă de Vladimir Putin, intrase într-un rol nou, de partener strategic pe frontul antiterorist, egal şi binevenit, al SUA. Ei, lucrurile s-au degradat, criza mondială a contribuit mult la crearea unei stări apăsătoare de lucruri, Federația Rusă a ieșit din calmul acomodărilor mai vechi şi iată că ceea ce Putin lansa ca avertismente mai mult sau mai puțin credibile la summitul NATO de la Bucureşti, din 2008, când s-a pus prima dată problema unui dezacord major între interesele de securitate ale UE şi NATO în raport cu Georgia, Ucraina şi deci si cu Rusia; avertismente au existat şi la conferința de securitate din 2007, de la Munchen, la care, pentru prima oară, după mulţi ani, după 17 ani, un lider rus vorbește despre posibilitatea reinstalării Războiului Rece.

Iată că ceea ce se prevestea s-a și întâmplat, anul acesta, în vria, în siajul, evenimentelor de la finalul lui 2013, mișcăriile, comoțiile publice sociale, politice, din Ucraina. Am asistat la prima tentativă de proporții - și reuşită! - care a declanșat de atunci încolo o stare de instabilitate tot mai cronicizată, de revizuire a ordinii internationale după sfârșitul Războiului Rece, prin anexarea Crimeei și transformarea unei părți din estul Ucrainei într-un teatru de operațiuni neclar, de natură războinică, expansionistă, din partea Rusiei împotriva Ucrainei, dar nu numai împotriva Ucrainei. Împotriva comunității occidentale. Acesta este anul extern, aici este pata lui neagră, cea mai apăsătoare. Ne va însoți această nouă mișcare a Rusiei, care iese dintr-un statut, dintr-un statu quo și se îndreaptă spre altul. Într-o măsură mai mică sau mai mare, nu sunt deloc de acord occidentalii, nu sunt de acord Statele Unite și de aici pornesc posibile noi alianțe și orientări ruse înspre China, înspre India și de-aici noi fronturi de despărțire, de ruptură, nu neaparat între Est și Vest, ci între țări, între grupuri de țări și de aici un pericol de război, ceea ce e o noutate absoluta. Nu credeam toți în sfârșitul istoriei în 1990, precum Francis Fukuyama, sigur că bănuiam - și pe pielea noastră am aflat-o - că sfârșitul comunismului nu echivalează cu instaurarea capitalismului prosper și a democrației care fericește pe toată lumea. Au fost sincope, au fost întreruperi, au fost destule evenimente și conflicte, dar se părea, în orice caz, că vechiul conflict între supraputeri, între taberele Est și Vest, Federația Rusă și Statele Unite, nu se va mai repeta în timpul unei generații, pentru că nu mai existau motive, nu mai exista o miză ideologică a conflictului, toată lumea era pentru capitalism și dezvoltare democratică, pentru pluralism.

Dar iată că s-a întâmplat. Aici suntem, să vedem ce ne va aduce 2015, care nu va începe cu date schimbate faţă de mijlocul anului 2014 (...) Nici Rusia, chiar mai puțin decât Ucraina, nu e în situația să declanşeze un astfel de război intern, practic, fraticid. O astfel de tentativă va antrena și Europa, și China, mai devreme sau mai târziu. Suntem însă în situația de a avea in continuare cam între 15 și 17 războaie pe zi, în lume. Crește rata pericolului. Războaiele au mai multe faze. Războiul Rece a însemnat conflict militar la marginile celor două imperii și o stare de tensiune, de anormalitate.

Pericolul nu este atât de război, cât de punere sub semnul întrebării a ordinii de drept şi de fapt din lume. (...) Această punere sub semnul întrebării a ordinii internaționale poate să declanșeze un proces de cădere a dominoului. Putin însuși a vorbit despe precedentul Kosovo", a spus Hurezeanu la Digi24.