Academicianul Dinu C. Giurescu a tras un semnal de alarmă, cu ocazia zilei de 1 decembrie, afirmând că România este în pericol de a-și pierde continuitatea ca stat, se arată într-un articol din Cotidianul.

Istoricul a mai spus că în viața socială și politică a României domină dihonia și vrajba, iar țara este supusă "unui mecanism de control şi verificare al instituţiilor europene". Din acest punct de vedere, a spus el,  "România se aseamănă cu un delicvent eliberat pe cauţiune şi cu brăţară de control".

Acum în 2013, la 95 de ani de la Marea Unire, continuitatea României se află la răscruce.
În ultimii 24 de ani ţara a rămas fără industrie proprie, aproape fără un sistem bancar al său şi întâmpină reale dificultăţi în agricultură, cu pădurile tăiate sălbatic, fără noimă, cu rezervele minerale pândite de competitori dornici de câştig.

Autoritatea statului însuşi se află la cel mai scăzut nivel începând cu 2005 mai ales. Sistemul educaţional formează tineri fără identitate naţională. Sistemul sanitar se află în destrămare lentă. Populaţia scade cu fiecare an şi îmbătrâneşte. Peste 2.500.000 de cetăţeni români muncesc în alte ţări fiindcă acasă nu au de lucru. Ne pleacă medici, personal sanitar, specialişti, matematicieni… În viaţa socială şi politică predomină dihonia şi vrajba. Statul este supus periodic unui mecanism de control şi verificare al instituţiilor europene. România se aseamănă cu un delicvent eliberat pe cauţiune şi cu brăţară de control.

Dinu C.Giurescu a mai adăugat că obiectul țării ar trebui să fie reconstucția și refacerea suveranității naționale.
Reconstrucţia este un lucru posibil, dar nu e sigur, în felul cum funcţionează în prezent statul şi societatea.

Cu faţa la cetăţean, cu deschiderea reală a vieţii politice spre el, cu folosirea celor capabili, cu abandonarea promovărilor pe criterii politice, de rudenie sau de gaşcă, cu sprijinirea efectivă a capitalurilor şi întreprinzătorilor români, cu mai puţină supunere la exigenţele – fie economice, fie de altă natură – venite din afară, este în stare actuala clasă politică să îndeplinească această fundamentală schimbare? Dacă da va bine pentru noi toţi.

Vom întâmpina oare peste 5 ani centenarul Marii Uniri urcând treptele refacerii, ale speranţei, ale credinţei în Dumnezeu?