ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Corporatistul nu este decât un soi de neo-proletar, scrie antropologul Vintilă Mihăilescu în ultimul număr al Dilemei Vechi.

Cum stau lucrurile cu cei „aleşi“, fericiţii care au pătruns în lumea „corporaţiilor“ (în sensul cel mai generic al termenului)?
De la „lucrători“ la managerii-funcţionari, adică tot ce este sub top management, aceştia constituie un soi de neo-proletariat, aflat într-o situaţie paradoxală: de jure, sînt clasa de mijloc, de facto, sînt într-o situaţie mai împovărătoare şi mai precară decît muncitorii propriu-zişi; în context, sînt masele office ale neo-taylorismului postindustrial (el însuşi un paradox). Au IQ-ul peste medie, muncesc cel mai mult şi sînt cei mai stresaţi din România – măcar pentru faptul că li se aminteşte în fiecare zi că nu sînt indispensabili – şi, din nou paradoxal, li se cere performanţă cu condiţia să nu aibă iniţiative, Vintilă Mihăilescu, antropolog.

Antropologul mai susține că odată ajunși în posturi de conducere, corporatiștii dezvoltă "complexul caporalului:ajunsă pe un post de conducere, persoana va începe să-şi scoată pîrleala pentru anii de şmotru, punîndu-şi subalternii să frece template-ul. Şi, pentru a-şi linişti conştiinţa, va ajunge să creadă în Template şi să se transforme în preot al acestuia..."

În concluzie, mulți dintre acești corporatiști ajung hipsteri, adică nimic altceva "decât un neo-proletar nevrotic"