Asasinatul politic şi/sau lovitura de stat, o armă cu două tăişuri

Avand in vedere evenimentele sangeroase care se desfasoara sub ochii nostri, si ne referim aici la Ucraina sau la Gaza, ne-am gandit sa speculam putin si sa luam in calcul ceea ce se analizeaza dintotdeauna, si anume posibilitatea schimbarii liderilor si imprimarea unei alte politici. Hai sa mergem mai departe si sa ne imaginam ce s-ar intampla daca „tarul” de la Kremlin si sau „vulturul” de la Ierusalim ar fi eliminati fie printr-o lovitura de stat, fie printr-un atentat pus la cale din interior sau din exterior. Deci, ar fi pace in Ucraina? Ar curge laptele si mierea in Gaza si in Cisiordania? Dar, fara a face apel la istorie nu putem da un raspuns, fie el si aproximativ. Exact acest lucru a fost facut de doi profesori americani, Benjamin F. Jones si si Benjamin A. Olken, care au disecat loviturile de stat si asasinatele politice din ultimii aproximativ 150 ani. Adica, istorie traita sau palpabila.
Sarajevo 1914 sau 100 ani mai tarziu
„Franz Ferdinand traieste! Primul Razboi Mondial a fost o eroare!” Oricine a auzit aceste cuvinte ar putea impartasi ideea, larg raspandita in zilele noastre, ca asasinatul poate schimba lumea. Ei bine, sa vedem cam ce s-a modificat si ce nu de la uciderea politicianului conservator spaniol Canavas (1875), pana la aceea a generalului pakistanez Muhammad Zia-ul-Hak (1988), intr-un „incident aviatic”. In perioada de timp respectiva au avut loc pe glob 298 tentative de asasinat, cu mentiunea ca au fost excluse cele eliminate din fasa de garzile de corp sau de serviciile insarcinate cu protectia demnitarilor. Si inca o precizare: specialistii americani nu au luat in considerare decesele indirecte rezultate in urma unor tentative de puci, nici „accidentele” mai mult sau mai putin dubioase si nici executiile efectuate dupa desfasurarea unor procese jenante, de genul celui de la Tirgoviste, in 1989. Iata cum se prezinta lista ghinionistilor in ordine alfabetica, cu mentiunea ca am pastrat doar numele „sonore”.
Asasinate politice, incepand cu 1875
Tara Anul asasinarii Numele liderului Arma folosita
Afganistan 1919 Habibullah arma de foc
Afganistan 1933 Nadir Shah arma de foc
Africa de Sud 1966 Verwoerd pumnal
Algeria 1992 Boudiaf arma de foc
Arabia Saudita 1975 Faisal arma de foc
Austria 1934 Dollfuss arma de foc
Bulgaria 1943 Boris III arma de foc
Burundi 1994 Ntaryamira alta
Congo Fr. 1977 Ngouabi arma de foc
Congo Bel. 2001 Kabila arma de foc
Ecuador 1875 Moreno alta
Egipt 1981 Sadat arma de foc
Grecia 1913 George I arma de foc
Guatemala 1898 Reina Barrios otrava
Guatemala 1957 Castillos Armas arma de foc
Haiti 1912 Leconte arma de foc
India 1984 Indira Ghandi arma de foc
Iran 1896 Nasir Ad-Din arma de foc
Irlanda 1922 Collins arma de foc
Israel 1995 Rabin arma de foc
Iugoslavia 1934 Alexandru arma de foc
Japonia 1921 Hara pumnal
Japonia 1932 Inukai arma de foc
Iordania 1951 Abdullah arma de foc
Koreea de Sud 1979 Park arma de foc
Liban 1989 Moawad arma de foc
Madagascar 1975 Ratsimandrava otrava
Mexic 1920 Carranza otrava
Nepal 2001 Birendra arma de foc
Nicaragua 1956 Somoza arma de foc
Niger 1999 Mainassara otrava
Pakistan 1951 Khan arma de foc
Pakistan 1988 Zia bomba
Panama 1955 Remon arma de foc
Paraguay 1877 Gill bomba
Peru 1933 Sanchez Cerro arma de foc
Polonia 1922 Narutowicz arma de foc
Portugalia 1908 Carlos I arma de foc
Portugalia 1918 Paes arma de foc
R. A. Yemen 1977 Al-Hamdi arma de foc
R. A. Yemen 1978 Al-Grashmi bomba
Rep. Dominicana 1899 Heureux arma de foc
Rep. Dominicana 1911 Caceres arma de foc
Rep. Dominicana 1961 Trujillo arma de foc
Rusia 1881 Alexandru II bomba
Rwanda 1994 Habyarimana otrava
Salvador 1913 Araujo arma de foc
Somalia 1969 Shermarke arma de foc
Spania 1897 Canovas arma de foc
Spania 1912 Dato arma de foc
Sri Lanka 1959 Bandaranaike arma de foc
Sri Lanka 1993 Premadasa arma de foc
SUA 1881 Garfield arma de foc
SUA 1901 McKinley arma de foc
SUA 1963 Kennedy arma de foc
Suedia 1986 Palme arma de foc
Togo 1963 Olympie arma de foc
Uruguay 1897 Idiarte Borda arma de foc
Venezuela 1950 Delgado arma de foc
Vietnamul de Sud 1963 Diem arma de foc
Cateva „ciudatenii”
Este evident ca eliminarea liderului suprem conduce, teoretic, la rezultatul maxim dorit de conjurati: totusi, istoria a demonstrat ca de multe ori uciderea principalului consilier este cel putin la fel de importanta sau chiar cruciala. De exemplu, otravirea si, ulterior, impuscarea lui Rasputin, sfatuitorul de taina al Rusiei tariste. Dar, chiar si in acest caz, autorii au dreptate. Moartea „calugarului blestemat” nu a impiedicat prabusirea Rusiei, nici masacrarea familiei tariste de catre garzile bolsevice.
Daca ne referim strict la lista de mai sus, exista cateva exemple care nasc intrebari. Presedintele american Garfield a fost impuscat, in 1881, de Charles Guiteau, un individ frustrat care a marturisit anchetatorilor ca seful executivului de la Casa Alba este vinovat direct de faptul ca el nu a fost numit consul la Paris. Omul care a avut cel mai scurt mandat din istoria SUA moare cateva luni mai tarziu, dar nu gloantele i-au fost fatale, ci nepripecerea criminala a medicilor chirurgi. De altfel, presa vremii i-a numit pe acestia ca fiind adevaratii asasini.
Pe urma, cazul fostului cancelar austria Dollfuss. Acesta, poreclit MiliMetterNich de dusmanii sai politici (joc de cuvinte care sugereaza ca Dollfuss nu era decat o insecta in comparatie cu marele Metternich, unul dintre cei mai mari oameni de stat ai Austriei si ai lumii n.n.) din cauza inaltimii sale (1m52), a decedat in conditii neclare in timp ce garzile pronaziste incercau sa-l aresteze. In mod clar, evenimentele desfarusate la Viena pe date de 25 iulie 1934 reprezinta definitia clara a loviturii de stat de factura militara.
Nici moartea generalului Zia nu este in mod sigur rezultatul unui complot, chiar CIA, care initial privilegia teza prabusirii intentionate a avionului cu care calatorea dictatorul de facto al Pakistanului, a trebuit sa admita ca nu exista probe in acest sens.
Arma de foc, inamicul public numarul unu
Ajungand cu discutia la modul de operare, este cert ca, pentru cei care doresc sa intre in istorie in acest fel, este necesar fie un pistol, fie o pusca, rata „succesului” ajungand la un promitator 30%. Dimpotriva, cei care refuza sa apeleze la modelul „singuraticului” Lee Harvey Oswald pot apela la bombe sau la alte materiale explozive, dar efectul dorit va fi atins in doar 7% din cazuri. Mai mult decat atat, pot exista victime colaterale, explozia putand fi devastatoare pentru cei aflati mai aproape sau mai putin aproape de tinta, iar opinia publica, oripilata.
Siguranta liderilor politici, serios imbunatatita
Cu toate ca tentativele de rezolvare a disputelor politice intr-o asemenea maniera sunt in crestere in zilele noastre (cel putin o data la doi ani), sansele ca sefii de stat sau de guvern de a-si duce mandatele la un bun sfarsit au crescut simtitor. Evident, a fost mentionat in context inclusiv faptul ca aztazi exista mult mai multe tari pe harta terestra si, deci, mai multi politicieni de rang inalt decat in 1910, considerat a fi fost anul de risc maxim pentru cei aflati in fruntea bucatelor. In 1970, probabilitatea decesului celui mai important om din stat era de 1%, in timp ce azi procentul a scazut pana la un infim 0,3%. Un aport important la diminuarea sanselor de reusita l-au adus si servicille secrete, calitatea si precizia schimbului de informatii crescand considerabil in comparatie cu perioada romantica a acestora. Dupa cum arata evolutia, respectiv involutia sanselor de a se produce un atentat de-a lungul perioadei mentionate, e interesant de remarcat ca ca in timpul celor doua mari conflagratii mondiale sansele de a elimina de pe scena un lider politic au scazut pana catre zeroul absolut.
Paradoxul sistemului
Desi este mai usor sa planifici si sa executi un atentat de amploare intr-o tara cu un sistem democratic, eliminarea liderului nu inseamna neaparat un capat de tara; si asta, nici macar in tarile aflate in prima etapa a democratizarii. Din acest punct de vedere, Serbia si moartea premierului Djindjici pot fi un foarte bun exemplu al inutilitatii eliminarii fizice a conducatorului de facto al statului sarb. In schimb, intr-o autocratie, eliminarea „conducatorului”, fie el politic, militar sau religios, este o operatiune mult mai greu de pus in practica. Totusi, sansele ca evenimentele sa ia un alt curs sunt cu 13% mai mari decat in prima situatie, dar este nevoie de cel putin 10 ani pentru ca „beneficiile” schimbarii sa fie clare pentru (aproape) toata lumea. Nu trebuie ocolite nici riscurile ratarii obiectivului: in unele cazuri, dictatura a atins paranoia, efectele fiind contrare, dar vizibile la doar cateva luni de la tentativa esuata.
Teza „lupului singuratic”
Judecand rezultatele prin prisma numarului de participanti la secventa finala, cercetatorii de peste Ocean sunt de acord cu ideea ca un atentat este mai usor de executat de catre un singur om, munca in echipa fiind in acest caz cel mai adesea contraproductiva. Cu siguranta faptul ca exista un singur tragator nu inseamna in mod automat si lipsa complicilor, stiut fiind faptul ca este nevoie nevoie de un „vantage point”, fie de o apropiere considerabila de tinta.
Implicatii de moment
Daca este sa privim aceste lucruri din perspectiva unei tari aflate in razboi, efectele pot fi mult mai subtile. Asasinatele tind sa grabeasca finalul conflictelor militare (au fost luate in calcul razboaiele in care au fost cel putin 1.000 victime intr-o batalie), dar au avut efecte negative in cazul conflictelor mai mici. Evident, exista si o exceptie: tentativa de eliminare a Fuhrerului nu a grabit sfarsitul razboiului, nici nu a facut ca teribilele ciocniri dintre cele doua tabere sa devina mai putin intense.
Controverse mai vechi
O carte aparuta in anii 70 ai secolului trecut, sugestive intitulata „Atentate care urmau sa schimbe lumea”, face o recenzie cazuistica, alegand spre exemplificare cateva cazuri celebre in istorie. Incepand cu Cezar si terminand cu atentatul impotriva dictatorului german, autorii confirma aceasta teorie: desi atentatorii au dorit acest lucru, nu au reusit sa schimbe istoria mondiala. Cel mult au pus mana pe putere sau au modificat evolutia la scara mica a evenimentelor. Si asta, tot pe o arie restransa.
In ceea ce priveste declansarea ostilitatilor, atentatul politic este total irelevant. De aceea, conchid autorii, chiar daca mostenitorul tronului habsburgilor ar ar fi supravietuit glontului tras de fanaticul sarb Gavrilo Prinzip, primul razboi mondial ar fi inceput oricum. Poate, s-ar mai fi intarziat un pic debutul sau, dar premisele izbucnirii sale existau deja de multa vreme.
Sarajevo 1914 sau 100 ani mai tarziu
„Franz Ferdinand traieste! Primul Razboi Mondial a fost o eroare!” Oricine a auzit aceste cuvinte ar putea impartasi ideea, larg raspandita in zilele noastre, ca asasinatul poate schimba lumea. Ei bine, sa vedem cam ce s-a modificat si ce nu de la uciderea politicianului conservator spaniol Canavas (1875), pana la aceea a generalului pakistanez Muhammad Zia-ul-Hak (1988), intr-un „incident aviatic”. In perioada de timp respectiva au avut loc pe glob 298 tentative de asasinat, cu mentiunea ca au fost excluse cele eliminate din fasa de garzile de corp sau de serviciile insarcinate cu protectia demnitarilor. Si inca o precizare: specialistii americani nu au luat in considerare decesele indirecte rezultate in urma unor tentative de puci, nici „accidentele” mai mult sau mai putin dubioase si nici executiile efectuate dupa desfasurarea unor procese jenante, de genul celui de la Tirgoviste, in 1989. Iata cum se prezinta lista ghinionistilor in ordine alfabetica, cu mentiunea ca am pastrat doar numele „sonore”.
Asasinate politice, incepand cu 1875
Tara Anul asasinarii Numele liderului Arma folosita
Afganistan 1919 Habibullah arma de foc
Afganistan 1933 Nadir Shah arma de foc
Africa de Sud 1966 Verwoerd pumnal
Algeria 1992 Boudiaf arma de foc
Arabia Saudita 1975 Faisal arma de foc
Austria 1934 Dollfuss arma de foc
Bulgaria 1943 Boris III arma de foc
Burundi 1994 Ntaryamira alta
Congo Fr. 1977 Ngouabi arma de foc
Congo Bel. 2001 Kabila arma de foc
Ecuador 1875 Moreno alta
Egipt 1981 Sadat arma de foc
Grecia 1913 George I arma de foc
Guatemala 1898 Reina Barrios otrava
Guatemala 1957 Castillos Armas arma de foc
Haiti 1912 Leconte arma de foc
India 1984 Indira Ghandi arma de foc
Iran 1896 Nasir Ad-Din arma de foc
Irlanda 1922 Collins arma de foc
Israel 1995 Rabin arma de foc
Iugoslavia 1934 Alexandru arma de foc
Japonia 1921 Hara pumnal
Japonia 1932 Inukai arma de foc
Iordania 1951 Abdullah arma de foc
Koreea de Sud 1979 Park arma de foc
Liban 1989 Moawad arma de foc
Madagascar 1975 Ratsimandrava otrava
Mexic 1920 Carranza otrava
Nepal 2001 Birendra arma de foc
Nicaragua 1956 Somoza arma de foc
Niger 1999 Mainassara otrava
Pakistan 1951 Khan arma de foc
Pakistan 1988 Zia bomba
Panama 1955 Remon arma de foc
Paraguay 1877 Gill bomba
Peru 1933 Sanchez Cerro arma de foc
Polonia 1922 Narutowicz arma de foc
Portugalia 1908 Carlos I arma de foc
Portugalia 1918 Paes arma de foc
R. A. Yemen 1977 Al-Hamdi arma de foc
R. A. Yemen 1978 Al-Grashmi bomba
Rep. Dominicana 1899 Heureux arma de foc
Rep. Dominicana 1911 Caceres arma de foc
Rep. Dominicana 1961 Trujillo arma de foc
Rusia 1881 Alexandru II bomba
Rwanda 1994 Habyarimana otrava
Salvador 1913 Araujo arma de foc
Somalia 1969 Shermarke arma de foc
Spania 1897 Canovas arma de foc
Spania 1912 Dato arma de foc
Sri Lanka 1959 Bandaranaike arma de foc
Sri Lanka 1993 Premadasa arma de foc
SUA 1881 Garfield arma de foc
SUA 1901 McKinley arma de foc
SUA 1963 Kennedy arma de foc
Suedia 1986 Palme arma de foc
Togo 1963 Olympie arma de foc
Uruguay 1897 Idiarte Borda arma de foc
Venezuela 1950 Delgado arma de foc
Vietnamul de Sud 1963 Diem arma de foc
Cateva „ciudatenii”
Este evident ca eliminarea liderului suprem conduce, teoretic, la rezultatul maxim dorit de conjurati: totusi, istoria a demonstrat ca de multe ori uciderea principalului consilier este cel putin la fel de importanta sau chiar cruciala. De exemplu, otravirea si, ulterior, impuscarea lui Rasputin, sfatuitorul de taina al Rusiei tariste. Dar, chiar si in acest caz, autorii au dreptate. Moartea „calugarului blestemat” nu a impiedicat prabusirea Rusiei, nici masacrarea familiei tariste de catre garzile bolsevice.
Daca ne referim strict la lista de mai sus, exista cateva exemple care nasc intrebari. Presedintele american Garfield a fost impuscat, in 1881, de Charles Guiteau, un individ frustrat care a marturisit anchetatorilor ca seful executivului de la Casa Alba este vinovat direct de faptul ca el nu a fost numit consul la Paris. Omul care a avut cel mai scurt mandat din istoria SUA moare cateva luni mai tarziu, dar nu gloantele i-au fost fatale, ci nepripecerea criminala a medicilor chirurgi. De altfel, presa vremii i-a numit pe acestia ca fiind adevaratii asasini.
Pe urma, cazul fostului cancelar austria Dollfuss. Acesta, poreclit MiliMetterNich de dusmanii sai politici (joc de cuvinte care sugereaza ca Dollfuss nu era decat o insecta in comparatie cu marele Metternich, unul dintre cei mai mari oameni de stat ai Austriei si ai lumii n.n.) din cauza inaltimii sale (1m52), a decedat in conditii neclare in timp ce garzile pronaziste incercau sa-l aresteze. In mod clar, evenimentele desfarusate la Viena pe date de 25 iulie 1934 reprezinta definitia clara a loviturii de stat de factura militara.
Nici moartea generalului Zia nu este in mod sigur rezultatul unui complot, chiar CIA, care initial privilegia teza prabusirii intentionate a avionului cu care calatorea dictatorul de facto al Pakistanului, a trebuit sa admita ca nu exista probe in acest sens.
Arma de foc, inamicul public numarul unu
Ajungand cu discutia la modul de operare, este cert ca, pentru cei care doresc sa intre in istorie in acest fel, este necesar fie un pistol, fie o pusca, rata „succesului” ajungand la un promitator 30%. Dimpotriva, cei care refuza sa apeleze la modelul „singuraticului” Lee Harvey Oswald pot apela la bombe sau la alte materiale explozive, dar efectul dorit va fi atins in doar 7% din cazuri. Mai mult decat atat, pot exista victime colaterale, explozia putand fi devastatoare pentru cei aflati mai aproape sau mai putin aproape de tinta, iar opinia publica, oripilata.
Siguranta liderilor politici, serios imbunatatita
Cu toate ca tentativele de rezolvare a disputelor politice intr-o asemenea maniera sunt in crestere in zilele noastre (cel putin o data la doi ani), sansele ca sefii de stat sau de guvern de a-si duce mandatele la un bun sfarsit au crescut simtitor. Evident, a fost mentionat in context inclusiv faptul ca aztazi exista mult mai multe tari pe harta terestra si, deci, mai multi politicieni de rang inalt decat in 1910, considerat a fi fost anul de risc maxim pentru cei aflati in fruntea bucatelor. In 1970, probabilitatea decesului celui mai important om din stat era de 1%, in timp ce azi procentul a scazut pana la un infim 0,3%. Un aport important la diminuarea sanselor de reusita l-au adus si servicille secrete, calitatea si precizia schimbului de informatii crescand considerabil in comparatie cu perioada romantica a acestora. Dupa cum arata evolutia, respectiv involutia sanselor de a se produce un atentat de-a lungul perioadei mentionate, e interesant de remarcat ca ca in timpul celor doua mari conflagratii mondiale sansele de a elimina de pe scena un lider politic au scazut pana catre zeroul absolut.
Paradoxul sistemului
Desi este mai usor sa planifici si sa executi un atentat de amploare intr-o tara cu un sistem democratic, eliminarea liderului nu inseamna neaparat un capat de tara; si asta, nici macar in tarile aflate in prima etapa a democratizarii. Din acest punct de vedere, Serbia si moartea premierului Djindjici pot fi un foarte bun exemplu al inutilitatii eliminarii fizice a conducatorului de facto al statului sarb. In schimb, intr-o autocratie, eliminarea „conducatorului”, fie el politic, militar sau religios, este o operatiune mult mai greu de pus in practica. Totusi, sansele ca evenimentele sa ia un alt curs sunt cu 13% mai mari decat in prima situatie, dar este nevoie de cel putin 10 ani pentru ca „beneficiile” schimbarii sa fie clare pentru (aproape) toata lumea. Nu trebuie ocolite nici riscurile ratarii obiectivului: in unele cazuri, dictatura a atins paranoia, efectele fiind contrare, dar vizibile la doar cateva luni de la tentativa esuata.
Teza „lupului singuratic”
Judecand rezultatele prin prisma numarului de participanti la secventa finala, cercetatorii de peste Ocean sunt de acord cu ideea ca un atentat este mai usor de executat de catre un singur om, munca in echipa fiind in acest caz cel mai adesea contraproductiva. Cu siguranta faptul ca exista un singur tragator nu inseamna in mod automat si lipsa complicilor, stiut fiind faptul ca este nevoie nevoie de un „vantage point”, fie de o apropiere considerabila de tinta.
Implicatii de moment
Daca este sa privim aceste lucruri din perspectiva unei tari aflate in razboi, efectele pot fi mult mai subtile. Asasinatele tind sa grabeasca finalul conflictelor militare (au fost luate in calcul razboaiele in care au fost cel putin 1.000 victime intr-o batalie), dar au avut efecte negative in cazul conflictelor mai mici. Evident, exista si o exceptie: tentativa de eliminare a Fuhrerului nu a grabit sfarsitul razboiului, nici nu a facut ca teribilele ciocniri dintre cele doua tabere sa devina mai putin intense.
Controverse mai vechi
O carte aparuta in anii 70 ai secolului trecut, sugestive intitulata „Atentate care urmau sa schimbe lumea”, face o recenzie cazuistica, alegand spre exemplificare cateva cazuri celebre in istorie. Incepand cu Cezar si terminand cu atentatul impotriva dictatorului german, autorii confirma aceasta teorie: desi atentatorii au dorit acest lucru, nu au reusit sa schimbe istoria mondiala. Cel mult au pus mana pe putere sau au modificat evolutia la scara mica a evenimentelor. Si asta, tot pe o arie restransa.
In ceea ce priveste declansarea ostilitatilor, atentatul politic este total irelevant. De aceea, conchid autorii, chiar daca mostenitorul tronului habsburgilor ar ar fi supravietuit glontului tras de fanaticul sarb Gavrilo Prinzip, primul razboi mondial ar fi inceput oricum. Poate, s-ar mai fi intarziat un pic debutul sau, dar premisele izbucnirii sale existau deja de multa vreme.
Donează pentru ActiveNews!
ActiveNews nu a primit niciodată altă publicitate decât cea automată, de tip Google, din care o îndepărtăm pe cea imorală. Aceasta însă nu ne asigură toate costurile.
Ziarele incomode sunt sabotate de Sistem. Presa din România primeste publicitate (adică BANI) doar în măsura în care este parte a Sistemului sau/și a Rețelei Soros. Sau dacă se supune, TACE sau MINTE.
ActiveNews NU vrea să se supună. ActiveNews NU vrea să tacă. ActiveNews NU vrea să mintă. ActiveNews VREA să rămână exclusiv în slujba Adevărului și a cititorilor.
De aceea, are nevoie de cititorii săi pentru a supraviețui așa cum este acum. Dacă și tu crezi în ceea ce credem noi, te rugăm să ne sprijini să luptăm în continuare pentru Adevăr, pentru România!
ActiveNews nu a primit niciodată altă publicitate decât cea automată, de tip Google, din care o îndepărtăm pe cea imorală. Aceasta însă nu ne asigură toate costurile.
Ziarele incomode sunt sabotate de Sistem. Presa din România primeste publicitate (adică BANI) doar în măsura în care este parte a Sistemului sau/și a Rețelei Soros. Sau dacă se supune, TACE sau MINTE.
ActiveNews NU vrea să se supună. ActiveNews NU vrea să tacă. ActiveNews NU vrea să mintă. ActiveNews VREA să rămână exclusiv în slujba Adevărului și a cititorilor.
De aceea, are nevoie de cititorii săi pentru a supraviețui așa cum este acum. Dacă și tu crezi în ceea ce credem noi, te rugăm să ne sprijini să luptăm în continuare pentru Adevăr, pentru România!

RO02BTRLRONCRT0563030301 (lei) | RO49BTRLEURCRT0563030301 (euro)
Pe același subiect

Bombă de proporții: JUSTIȚIA A SUSPENDAT LOVITURA DE STAT! Curtea de Apel a anulat hotărârea abuzivă a CCR. Turul II Înapoi

După ce au ”pierdut” Coiful Dacic, olandezii vor și sculpturile lui Brâncuși

PANICĂ în Spania, Portugalia și Franța după ce țările UE au fost afectate de o pană masivă de curent electric. ACTUALIZARE: Motivul ”științific” este enunțat ca fiind un ”fenomen atmosferic rar”. Peninsula Iberică PARALIZATĂ - Noaptea aduce HAOSUL

SISTEMUL CONTRAATACĂ: Alexandru Vasile, judecătorul curajos care a suspendat anularea alegerilor, atacat de CSM! - SOLIDARITATE! Cine este eroina Gheorghița Popescu, cea care a încercat urgentarea deciziei motivând apropierea alegerilor

Bombă cu ceas pe masa CNSAS! ”Dosarul de Securitate al președintelui CCR, Marian Enache, este la DGIA, serviciul secret al Armatei”. Paralela cu cazul Traian Băsescu, alias ”Petrov”

Peninsula Iberică este noul Wuhan?
Recomandările noastre

22 aprilie 1990, startul Pieței Universității. În urmă cu 35 de ani începea cea mai amplă manifestație anticomunistă din Europa Centrală și de Est. VIDEO și GALERIE FOTO

Alex Jones și Tucker Carlson despre Lupta pentru Adevăr: Globalism, Trump, Israel, Planuri Secrete pentru Al Treilea Război Mondial, WEF, CIA, 9/11 - O EMISIUNE-BOMBĂ tradusă în română - VIDEO
Tip conținut: Opinii
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Comentarii (0)