ascultă articolul

La vreme de viscol, oamenii se adună în jurul focului. Lehamitea s-a lăsat peste ţară ca un covor de frunze tomnatice îngălbenite de nepăsarea noastră. Încotro să mai fugi? Nişte domni au avut o idee: luăm vaporaşul şi plecăm pe coc(p)lauri. Ne luăm câmpii pe ape, adică. Şi, pentru că Sireasa băltea placidă, taman la ea venit-a cultura, exact când se aştepta mai puţin. Chiar ăsta era şi planul huzurbagiilor (zurbagii dornici de huzur) Paul Prisada, Patrick André de Hillerin, Bogdan Badea, Marian Ene şi Cristian Antonescu: înfigem prora în malul Sireasei şi o tulburăm cu poezie şi muzică.

Sufletul demersului culturalizator asupra ţânţarilor Deltei, Cristian Antonescu (omul capabil să împrietenească în câteva clipe un malgaş cu un eschimos), precum şi creierul german (la el totul e pe minute şi secunde) cu nume francez, caţavencul Patrick André de Hillerin, au hotărât că sunetele şi cuvintele nu pot plana alandala pe deasupra canalelor verzi şi de aceea este nevoie de o matrice: pentru a conferi statornicie unei activităţi plutitoare, au denumit-o aşezământ. Aşezământul cultural „Câinele enot”. Lucru consimţit şi de factorul de echilibru între suflet şi creier, „trupul” Bogdan Badea, pământeanul.

Şi, dacă enumerarăm „sufletul”, „creierul”, „trupul”, veni vremea să vorbim şi de „har”: Paul Prisada este liderul trupei de rock progresiv „Accent”, înfiinţată la Tulcea în 1979, dintre ale cărei piese de rezistenţă din anii de debut (pe parcursul lui 1980 a susţinut doar 70 de concerte!) ne amintim de celebrele „Oul dogmatic” şi „Câinele enot” – iată şi sursa de inspiraţie pentru denumirea aşezământului cultural la care s-a turnat temelia plutitoare sâmbătă 6 septembrie 2014. Cvintetul membrilor fondatori ai «Aşezământului cultural „Câinele enot”» este completat de „inimă”, cea care stabileşte ritmul, deşi, în mod normal, nu-i simţim bătăile – Marian Ene.

Imaginată ca acţiune-pilot pentru suita ritmică de întâlniri culturale ce va să vină, huzurbageala de sâmbătă pe canalul Mila 36 s-a numit „Atelier de creaţie pe apă”. Au citit din creaţia proprie poeţii Dan Pleşa şi Sorin Gherguţ, precum şi prozatorul Ştefan Caraman, sub privirile îngăduitoare ale artistului plastic Eugeniu Barău, preşedintele onorific al aşezământului, cel care tocmai avusese, în ziua precedentă, vernisajul expoziţiei de pictură „Vino şi vezi!” la Muzeul de artă Casa Avramide din Tulcea. Şi, peste toate, muzică, multă muzică. Am întâlnit pe vas un pianist senzaţional, care ar avea, probabil, loc în orice formaţie de jazz din lume, Sorin Terinte. Împreună cu percuţionistul Marian Ene, l-a acompaniat extraordinar pe Alain Godon, alcătuind un trio ad-hoc de mare farmec întru interpretarea unor cântece ale lui Leonard Cohen. Atmosferă de vis. Sesizând că până şi peştii se opriseră fermecaţi de baladele joase în toiul zilei, Paul Prisada a mai întrerupt din ritmurile susurătoare cu avalanşe de-ale lui din vremurile mai vechi şi mai bune, ori piese mai proaspete pentru viitorul album „Porto Franco”, ba chiar invitând trubaduri amatori din public, inclusiv un ochelarist în maiou, care pretindea că nu mai cântase de opt ani. În ciuda tristeţei induse de versurile lui Leonard Cohen, veselia a fost menţinută constant prin mijloace farmacologice.

Departe de frivolitatea lumii contondente, animată de controversele despre nimic, aşezământul plutitor de cultură părea un alt tărâm. Paiul de care ne agăţăm speriaţi atunci când mocirla ne fagocitează este mereu şi mereu cultura. Dar, de cele mai multe ori, e nevoie şi de un braţ întins de pe mal – aceea este prietenia.

Dragă domnule Gabriel Liiceanu, abia asta poate fi numită „rezistenţă prin cultură”. Ea este posibilă nu în dictatură, mascând prin colaboraţionism reflexul ancestral al scăpării fundurilor sulimenite cu unsoarea caracterelor alunecoase, ci doar în democraţiile asuprite de ceaţa pseudomoralităţii emanată de foştii colaboraţionişti.

[gallery link="file" ids="62469,62470,62471,62472,62473,62474,62475,62477,62478,62479,62480,62481,62482"]