Începutul Anului Nou Bisericesc a fost instituit de Sfinții Părinți la Sinodul I de la Niceea. Ei au stabilit să se sărbătorească data de 1 septembrie ca un început al mântuirii creștinilor, în amintirea intrării lui Hristos în mijlocul adunării evreilor vestind tuturor anul bineplăcut Domnului.
 
Un alt motiv al sărbătoririi anului bisericesc în prima zi a lunii septembrie este tradiția moștenită din Legea Veche, potrivit căreia în această zi a început creația lumii.

ImunoMedica

 
Tot în ziua de 1 septembrie, Biserica a rânduit să fie pomenit Sfântul Cuviosul Dionisie Exiguul, din Dobrogea, care a alcătuit cronologia creștină, numărând pentru întâia oară anii începând de la Hristos.
 
Cândva, românii sărbătoreau și anul nou civil la 1 septembrie. Dr. Mihai Andrei Aldea, etnolog și preot, explică neconcordanțele dintre tradițiile românești de Anul Nou și calendarul actual:
 
"Anul Nou începea, la Români, cu toamna. Așa cum ziua liturgică începea cu seara. Repet de mii de ori ceea ce a spus marele gânditor și martir creștin Mircea Vulcănescu (1904-1952): „România a avut o cultură, [18]48 a rupt-o!„
Astfel că s-a uitat și că ziua începe cu seară – și primul ceas al unei zile este acela al Vecerniei - dar și că anul începe cu toamna.

Ridicolul Plugușorului, mutat în miezul iernii, nu miră pe nimeni. Combinația între pornirea plugușorului și iarna grea, omătul mare este trecută cu vederea. De parcă brazda de sub plug s-ar trage în miezul iernii pe undeva prin această lume! De fapt erau arăturile de toamnă, iar în această privință este o vorbă veche: cea mai proastă arătură de toamnă este mai bună decât cea mai bună arătură de primăvară. Și Românii nu făceau arături de primăvară decât în cazul unor catastrofe naturale ce distrugeau tot ceea ce ar fi trebuit să fie recolta primăverii.

Iarăși, să-ți închipui că se fac arături în ianuarie înseamnă să te fi înstrăinat cu totul de lucrarea pământului. Desigur, așa cum la orice operă literară populară se adaugă părți noi odată cu schimbarea lumii, mutarea Anului Nou, deci și a Plugușorului (inițial obicei de toamnă) a dus la adăugarea unor versuri adaptate…
Trecând peste aceste amănunte, ne întoarcem la faptul că 1 Septembrie este Anul Nou Românesc după o tradiție străveche, având rădăcini de mii de ani.

În cancelariile Țărilor Române tot 1 septembrie era data de început a anului, așa cum era în toate Bisericile ortodoxe, în toată Ortodoxia. Din secolul al XVIII-lea, în vremea cumplită a domniilor fanariote, tradițiile romanești și tot ce este ortodox în general devin „de nedorit”, „înapoiere”, „primitivism” etc. În această vreme se face și trecerea la Anul Nou pe 1 ianuarie, de Sfântul Vasile cel Mare.

În China există obiceiul să se sărbătorească și Anul Nou, să-i zicem civil (pe 1 Ianuarie), dar și tradiționalul An Nou Chinezesc. De dorit ar fi ca acum românii să ia exemplul înțelept al Chinezilor și, bucurându-se cu întreaga lume de 1 ianuarie, să își sărbătorească și Anul Nou Românesc, pe 1 Septembrie, așa cum o făceau Străbunii".

Anul bisericesc ortodox se împarte în trei mari perioade:
Triodul (perioada prepascală);
Penticostarul (perioada pascală);
Octoihul (perioada postpascală);

Sfârșitul anului bisericesc, ca de altfel și începutul lui, se află sub ocrotirea și binecuvântarea Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului, deoarece cea mai mare sărbătoare la sfârșitul anului bi­sericesc este Adormirea Maicii Domnului, în data de 15 august, iar la începutul anului bisericesc, prima mare sărbătoare este Nașterea Maicii Domnului, la 8 septembrie.