La data de 30 aprilie, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte pe Sfântul Apostol Iacob al lui Zevedeu, numit şi Iacov cel Mare, fratele Sfântului Evanghelist Ioan.

Iacov cel Mare fost un pescar din Betsaida,ce a făcut parte din ceata celor 12 Apostoli. Astfel, după ce Mântuitorul i-a chemat la apostolat pe Sfântul Petru şi Andrei, i-a chemat la slujirea apostolatului şi pe fiii lui Zevedeu, Ioan şi Iacob. Au fost de faţă la cele mai însemnate minuni săvârşite de Domnul, la Schimbarea la Faţă, la învierea fiicei lui Iair, la rugăciunea de pe Muntele Măslinilor. Pe acești amândoi frați, Iacob și Ioan, și pe Sfântul Apostol Petru îi avea Mântuitorul Hristos totdeauna aproape. Acestor trei apostoli le-a spus Mântuitorul, într-un loc mai retras, în Grădina Ghetsimani, să privegheze.

După Pogorârea Sfântului Duh, Sfântul Iacob a părăsit Ierusalimul din pricina persecuţiei pornite împotriva creştinilor. Fericitul Ieronim spune că a predicat iudeilor împrăştiaţi printre neamuri.

Întors în Ierusalim, a suferit moarte martirică în timpul împăratului Irod Agripa, în anul 44. Acesta a fost lovit cu pietre, după legea iudaică şi apoi, potrivit legii romane, a fost tăiat cu sabia.

Ucenicii sfântului i-au dus trupul în Spania, la Ira Flavia (astăzi - El Padron). În sec. al IX-lea, sfintele moaşte au fost mutate în Catedrala din Compostella.